Spinoasa problema a aromanilor–“fraţi di mumă şi di-un tată”

de Prof. Dr. Adrian Botez

Nu cred să fie pe lumea asta vreun neam cu o istorie  mai sublimă şi mai ingrată  –  decât Neamul Frate Geamăn de la Sudul Apei Uitării(Dunărea): AROMÂNII.  Cel puţin, Europa nu cunoaşte neam mai eroic şi, totodată , mai ignorat(de însuşi Fratele Geamăn de la Nordul Apei  –  noi, românii traianici, nordici, îi ignorăm, de mult şi  vinovat, pe fraţii noştri gemeni  –  românii aurelianici, sudici!!!)  –  decât ramura de sud a trunchiului traco-român.

“Aromânii, armânii sau rumânii, cum îşi zic ei, macedonenii, cuţovlahii şi ţânţarii(adică Fiii Cezarului  –  sânî=fii, ţar=împărat), cum îi poreclesc grecii şi sârbii, sunt cea mai veche seminţie şi cea mai eugenică, adică mai nobilă, dintre toate câte trăiesc în sudul Dunării. Ei sunt populaţia aborigenă, vrednici urmaşi ai stihiei traco-ilire, peste care s-a altoit demnitatea romană: mister tracic şi pragmatism roman”(cf. Teohar Mihadaş  – art. Aromânii şi rolul lor în Balcani).

“Moştenitori direcţi ai vechii civilizaţii trace, aromânii sunt, prin limba şi cultura lor, singurii reprezentanţi, la Sudul Dunării, ai latinităţii balcanice, născută odată cu cucerirea Macedoniei de către Legiunea a V-a romană, în anul 168 î.H.”(cf. Vasile Tega – art. Aromânii: aceşti necunoscuţi).

“Sobri, având instinct de căsnicie şi industrie  –  românii sunt, în privinţa acestor calităţi, cu mult superiori acelora ce vorbesc greceşte  –  sunt însă inferiori         greco-slavilor înşiretlicuri. Toţi aceşti ciobani simpli şi de rând au o  eminentă aptitudine pentru lucrări în metal. Armele şi armăturile lucrate în aur şi argint, pe care le admirăm la arnăuţi şi palicari (grecotei) au ieşit din atelierele vlahilor”(cf. Mihai Eminescu – art. Românii Peninsulei Balcanice).

Întrebă, azi, pe Calea Victoriei, în plin Bucureşti  –  şi ai să vezi câţi români au auzit de fraţii “aromâni”. Aşa guvernanţi avem azi –  aşa şcoală de conştiinţă şi suflet avem azi. Cum să nu îndrîznească grecii să înfăptuiască, de sute de ani  –  etnocidul, prin asimilarea forţată (în dispreţul oricăror reglementări legale internaţionale)  –  al aromânilor? Grecii, “fraţii noştri ortodocşi”  –  îi numesc pe eroii luptei pentru păstrarea identităţii de neam: “renegaţi ai elenismului”, acuzându-i că “visează la românizarea greco-românilor”. Când n-ai fost niciodată altceva decât român  –  nu poţi “renega elenismul”. Iar a zice greco-români  –  “expresia() e tot atât de improprie ca şi afirmarea că iedul e fiul zimbrului”(cf. Mihai Eminescu – art. Despre Apostol Margarit).

O, răsfoind scrierile străinilor despre aromâni, ţi se face ruşine că eştiromân din NordCăci iată ce ştia evreul Beniamin Tudela, rabin, la 1770, despre valahii-aromâni din Munţii Balcanilor:”Nimeni nu se poate război cu ei, nici un rege nu poate domni asupra lor.”

Cine mai ştie azi, dintre “nepoţii lui Traian” – că strămoşii săi valahi, din sudul Apei Blestemului Uitării (Dunărea)  –  între 1187 şi 1373, sub conducerea lui Petru şi Asan şi ai urmaşilor lor, toţi principi valahi din Balcani  –  nu erau doar nişte bieţi ciobani, nici doar armurieri, negustori etc.  –  ci au fost RĂZBOINICII NEBIRUIŢI AI RĂSĂRITULUI BALCANIC? I-au snopit în bătaie, pur şi simplu, pe trufaşii împăraţi greci ai Bizanţului, ba şi pe cruciaţii latini, din Apus, nu mai puţin(decât grecii bizantini) infectaţi de păcatul superbiei: “Valahii() au coborât din munţii lor sub conducerea celor doi fraţi, s-au unit cu bulgarii şi au făcut prăpăd în imperiu(). Bulgarii şi valahii au năvălit aici() în timpul nopţii şi au făcut un adevărat măcel asupra armatei greceşti. Cantacuzen(n.m.: împăratul!), cu numai o mână de oameni, abia a putut să se salveze la Constantinopol(). Au luat săbiile() s-au năpustit asupra grecilor (conduşi de însuşi împăratul Isaac Angelos) mai repede decât rostim noi vorba şi i-au ucis pe toţi cei ce luptau(). Asan îl surprinde (n.m: tot pe “falnicul” Angelos) într-o trecătoare şi() i-a omorât cea mai mare parte din oştire(). Isaac a căzut prizonier, cea mai mare parte a ostaşilor săi este ucisă(). Alexis Comnen (n.m.: împăratul Bizanţului!) ceru pace (n.m.: cuţo-vlahilor, vlahilor şchiopi!  –  “poporului de homosexuali”, cum i-au calomniat, grosolani, grecii, mai târziu) . Ioniţă puse de se construi o maşină de război în patru laturi() şi cu ajutorul ei pătrunse în oraş(n.m.: Varna), după trei zile de asalturi(). Ioniţă(n.m.: regele vlahilor), care fusese uns şi recunoscut de către Papă, a hotărât să le facă război cruciaţilor (n.m.: cruciaţii puşi pe jaf, că doar jefuiau doar pe nişte fraţi ortodocşi) îi lovi pe latini, care fură spulberaţi” etc. (cf. Mihail Kogălniceanu – Vlahii de la sud de Dunăre).

Apoi, au venit turcii “păgâni”  –  dar nu le-au fost duşmani mai mari românilor din Sud, decât “fraţii greci ortodocşi”  –  pârâtori la Sublima Poartă  –  cu grea năpastă asupra cuţovlahilor.

…………………………………………….

Vă va fi greu să răspundeţi la întrebarea cine-i “ortodox” şi cine-i “păgân”  –  când veţi face lectura privilegiilor acordate aromânilor de către turci, în sec. XVI, printr-un vizir recunoscător faţă de ospitalitatea celnicului (n.n.: stăpân de turme)  Sterie Floca ( aromân), din Meţovo :  ”Orice persoană de orice religie şi condiţie ar fi, care se va refugia la districtul Meţovo, şi oricare ar fi motivele pentru care s-a refugiat acolo, nu va putea fi niciodată urmărită şi reclamată de nici o autoritate.

Orice musulman care va trece prin districtul Meţovo trebuie să considere acest pământ CA PĂMÂNT SACRU;  şi la ieşirea sa din ţinut SĂ SCOATĂ POTCOAVELE DE LA CAI, CA SĂ NU IA DIN ACEASTĂ ŢARĂ NICI CÂT NEGRUL DE SUB UNGHIE (s.n.).”

Se pare că Duhul Sfânt bate pretutindeni  –  şi pe unde-i este voia  – şi i-a ales şi pe aceşti musulmani, din sec. XVI : respectul sacrei ospeţii, determină recunoaşterea ţinutului ospeţiei ca BISERICĂ-AZIL SACRU. Dar pe grecii ortodocşi  –  ce i-a atins? Să vedem.

Pe 9/22 mai 1905, ca urmare a ULTIMATUMULUI ÎNAINTAT SULTANULUI (sic! – am avut şi astfel de conducători!) de către regele României, Carol I (nemulţumit de rezolvarea problemei drepturilor aromâneşti în Rumelia  –  conflictul fiind între valiul din Ianina şi greci, pe de o parte  –  şi aromâni, pe de alta)  –  s-a dat o iradea (hotărâre), prin  care se acordau aromânilor privilegiile cerute şi se anunţa pedepsirea valiului din Ianina. Care a fost reacţia Patriarhiei Greceşti şi a Athenei, în aceste circumstanţe? “Patriarhul grec a protestat (n.n.: evident, împotriva iradelei). Violenţa criminală a bandelor greceşti a făcut restul” (cf. H.N. Braisford).

Ghiciţi cine conducea bandele de criminali greci? “Episcopii greci din Monastir, Katerino, Grebovo, Drama şi Kozani () organizează bande de tâlhari, care pedepsiră crunt pe aromâni, pentru că voiseră să-şi păstreze naţionalitatea, prin mijlocul bisericii şi şcolii” (cf. N.Iorga).

Nu trebuie să fiţi aşa uimiţi –  grecii au şi sfinţi bandiţi (sic!) : “Sfântul” Cosma (“el – Cosma – cutează a arunca anatema pe toţi acei români care vor mai vorbi limba română () Cosma spunea că Dumnezeu foloseşte aromâna numai când vorbeşte cu diavolul” (cf. Weigand, 1895, V, 146). “<<Eroica>> faptă a lui Cosma a fost recompensată cu sanctificarea(!!!): “proclamară (n.n.: clerul grec, cu Patriarhia Grecească în frunte) pe Cosma sfânt – şi îi adunară moaştele” (cf. Dimitrie Bolintineanu – Călătorii). <<Moaştele>> Satanei.

Tot Patriarhia Grecească a instigat şi susţinut pe mercenarii albanezi ai lui Ali Paşa Tepelin din Ianina  –  să spulbere Moscopole, la 1788  –  Moscopole – Cetatea de Vis a aromânilor, râvnită şi invidiată de greci (şi de alţi vecini), pentru frumuseţile şi bogăţiile ei, unice în Estul Europei: avea Academie, Stampă (Tipografie), strălucite biserici ale lui Hristos, şcoli în limba valahă O, limba de foc a Sfântului Duh  Românesc  –  care-i arde pe duşmanii noştriLimba asta trebuie nimicită, stinsă! “Ucide!!! Stinge limba în gâtlejul valah!!!”  –  asta a fost, sute de ani, singurul consemn şi singura parolă a “ortodocşilor” greci. Căci, ori că au înfipt ei, direct, sabia în aromân şi făclia în casa aromânului  –  ori au interpus, între ei şi crimă, mâna năimiţilor albanezi musulmani ( e proverbială sărăcia  –  deci potenţialul de corupţie  –  a albanezilor) – cazul demn de tragedie antică, de la cantonul Aspropotamos: “La schitul Veterniste să curmă cantonul Aspropotamos, lângă podul făcut de romani, Coracos, şi unde sulioţii fuseră ucişi de albanezii musulmani, în luna lui ghenarie 1813. Femeile lor, în număr de 200, văzând pe soţii lor ucişi, se aruncară cu pruncii în braţe în râul Ahelonus, unde se înecară. Această faptă fuse drama cea mai tristă şi mai mare a acestui secol” (cf. Dimitrie Bolintineanu – Călătorii).

E ceva schimbat, azi, în raporturile dintr greci şi “cuţo-vlahii” din Grecia şi Macedonia? A mai îndrăznit vreun “vodă”, din Nordul Apei Uitării  – Istrul-Dunăre  –  să dea ultimatum cuiva ce-i supăra pe fraţii noştri din Sudul Apei Blestemate şi Sacre a Istrului? Iată ce spune francezul Michel de Vanteličre, în Du Marché Commun ŕ l’Europe, 1969 (n.n.: în România era regim comunist): “O minoritate românească în Grecia este supusă încă unui regim de lichidare spirituală, tot atât de sistematic ca în secolele trecute  –  şi românii din Grecia nu au dreptul să asculte slujba în propria lor limbă, în bisericile lor.”

În 1997, sub “democraţia capitalistă” din România, cotidianul Stohos, din Athena, îi sfătuieşte pe “palicari” (n.n.: voinicii-vitejii greci), cu privire la comportamentul lor faţă de valahi: “Unde îi veţi întâlni pe aceşti aşa-zişi vlahi, cu limba lor vlăhicească, pe stradă, la târg , la locul de muncă  –  rupeţi-le picioarele, smulgeţi-le limba. Aici este Elada-Grecia, şi ea este a elenilor-grecilor. Scopul scuză mijloacele!”(cf. România liberă, nr. 2135, vineri 4 aprilie 1997  –  art. din p. 2: Mai sunt tratate, de Florin Cândroveanu).

“Astăzi îi învăluie (n.n.: pe aromâni), tot mai stăruitor, amurgul, spre întunecarea totală, iar sufletul lor mărinimos îngână abia, ca un cântec de lebădă”(cf. T. Mihadaş).

Şi iată ce declară un apărător înfocat al drepturilor neamului lui, ramura din Sudul Apei Uitării-Istru: “Suntem în posesia altor elemente recente de genocid cultural, la care este supusă populaţia aromână din Grecia. Asociaţia ARMÂNAMEA întocmeşte toate datele privitoare la un protest internaţional, în legătură cu soarta aromânilor din Balcani. La 92 de ani de la prima recunoaştere imperială a naţiunii aromâne ca etnie distinctă în Peninsula Balcanică. Armânamea trăieşte. Armânamea va trăi. ARMÂNLU NU CHIARI!” (cf. V. Tega – Iradeaua imperială  –  Magna Carta Libertatum a Aromânilor, 1999).

Aşa să fie  –  Amin, Amin, Doamne din Ceruri!

Sursa: http://www.agero-stuttgart.de