Biografii: Dr.Iosif Niculescu-Supravietuitor din lupta de la Cotul Donului

Biografii: Dr.Iosif Niculescu-Supravietuitor din lupta de la Cotul Donului

by -
3 792

S-a nascut în 27 septembrie 1914.
Clasele primare le-a făcut la şcoala Dora D’Istria (Şcoala Silvestru ), între 1921 – 1924, prima şcoală primară înfiinţată în Bucureşti la 1860 de către prinţesa Elena Ghica având pseudonimul literar Dora D’Istria. La aceeaşi şcoală au învăţat tatăl şi bunicul său.
Între 1925 şi 1932 a urmat cursurile Liceului Cantemir Voda, avându-l că director pe Vasile Şuteu, profesor de limba germană şi latină.
Între anii 1932 – 1938 este student la Facultatea de Medicina din Bucureşti. În paralel cu cursurile de la medicină, începănd cu anul 3, a fost extern şi intern la mai multe spitale din Bucureşti.
transee_cotul_donului_oct42_lEste mobilizat în 1941 şi trimis pe front, iniţial în Basarabia, apoi mutat la spitalul 4 de campanie din Odessa şi ulterior trimis la Regimentul 22 de Infanterie din Târgovişte ca medic de batalion. Alături de acest regiment,între lunile mai şi septembrie 1942, parcurge pe jos drumul de la Tighina pana la Cotul Donului.Participă la toate luptele duse de Armata Romana pe Frontul de Est, pâna la ruperea frontului din 19 noiembrie 1942, dupa care se întoarce în ţară, pana în aprilie 1943. Dă concurs de secundariat în Bucureşti şi lucrează la Spitalul Brâncovenesc pâna în iulie 1943.

In iulie ’43 este mobilizat din nou şi trimis ca medic de batalion în Moldova, langa Targul Frumos. Scapa cu bine din ofensiva ruseasca din 1944. Dupa 23 august este initial concentrat la Mizil şi apoi demobilizat considerandu-se că si-a facut datoria faţă de ţară.

Se întoarce în Bucureşti, unde lucrează din nou la Spitalul Brâncovenesc ca medic secundar la clinica chirurgicală condusă de profesorul Iacobovici.

În anul 1947 îşi dă primariatul, făra să primească post şi are nişte realizări medicale deosebite:
o    Efectuează prima operaţie pe cord deschis din România.
o    Descoperă metoda de tratare a cancerului ganglionar (maladia Hotkin) tratând cu succes mai mulţi pacienţi, dar pentru că nu era membru de partid a fost forţat să renunţe la cercetări.

Faptul că nu a renuntat la credinţa în Dumnezeu, dar a refuzat categoric să devină membru de partid îi vor marca puternic destinul profesional, fiind marginalizat şi hăituit de aserviţi ai regimului comunist.

În 1949 când avea deja doi copii este trimis la spitalul Racoviţa din apropierea Piteştiului, unde lucrează pentru 30 de ani, găsindu-şi timp în fiecare noapte să citeasca literatură de specialitate, pentru a fi la curent cu toate noutăţile din domeniu.A fost obligat să lucreze în condiţii ingrate cumpărând din bani proprii chiar şi lucruri elementare, necesare activităţii medicale cum ar fi: tifon şi alcool medicinal. Pentru că nu a primit nici calgut, începe să creasca viermi de mătase, cu ajutorul copiilor săi, pentru a putea folosi firele de mătase la coaserea pacienţilor în timpul operaţiilor.

În iarna 1953-1954 a fost lăsat făra lemne pentru spital, aşa că personal împreuna cu doi oameni din sat a mers în padure, unde a tăiat lemne pentru a putea încălzi cei 40 de bolnavi din spital.

Deşi şi-a manifestat dorinţa de a lucra în continuare, în 1979 este obligat de regimul comunist să iasa la pensie. După 1980, pensionar fiind, se întoarce în Bucureşti, unde incepe să facă cercetare la Biblioteca Academiei Române în special în domeniul istoriei şi al religiei şi colaborează cu mai multe publicaţii şi posturi de radio.

(Visited 254 times, 1 visits today)

3 COMMENTS

Leave a Reply

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.