Ultima scrisoare a lui Gorbaciov către Ceauşescu

Dragă tovaraşe Nicolae Ceauşescu,

În aceste zile se încheie pregătirile pentru întâlnirea cu preşedintele SUA, G. Bush. Deşi în vederea acestei întâlniri nu există o ordine de zi convenită în prealabil, una din temele centrale va privi credem, procesele ce au loc în Europa răsăriteană, aspecte internaţionale ale acestora, influenţa asupra situaţiei din Europa şi din lume. În orice caz, sunt semnale din partea americanilor în această privinţă.

În dezbaterea acestor probleme intenţionăm să pornim de la poziţiile noastre principiale, examinate în cadrul Consfătuirii de la Bucureşti a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia, al recentei întâlniri a miniştrilor afacerilor externe ai statelor noastre, care s-a desfăşurat la Varşovia.

Poate fi vorba, în primul rând, despre urmatoarele:

1. Temelia relaţiilor Uniunii Sovietice cu celelalte state, inclusiv, se înţelege, cu aliaţii noştri, o constituie recunoaşterea dreptului suveran al fiecărui popor de a-şi alege calea propriei sale dezvoltări. O asemenea recunoaştere trebuie să fie reciprocă, întrucât fără aceasta nu este posibilă o dezvoltare internaţională constructivă.

2. Interdependenţa crescândă a statelor, deosebit de vizibilă pe continentul european necesită să se pună capăt rămăşiţelor “războiului rece”, politicii şi psihologiei născute, sau generate de confruntarea dintre blocuri. Ce transformări sunt necesare în legătura cu aceasta, în ce direcţie şi în ce ritmuri vor avea loc transformările, se poate hotări numai în contextul şi ca urmare a unui dialog general european constructiv, şi în această privinţă noi nu trebuie să pornim de la zero. Există un fundament bun – Actul de la Helsinki, se desfăşoară cu succes procesul general european, în cadrul căruia SUA şi Canada participă pe baze de egalitate.

Uniunea Sovietică şi aliaţii săi sunt gata – şi au confirmat aceasta prin acţiunile practice – să reducă până la minimul rezonabil forţele armate şi armamentele, să treacă de la confruntare la colaborare, practic în toate domeniile.

Noi suntem gata – şi în această privinţă există dovezi serioase – să respectăm drepturile omului, să lucram mână în mână cu fiecare dintre cei care tind spre dezvoltarea tradiţiilor umaniste europene, spre îmbogăţirea culturii europene, a gândirii tehnologice, spre căutarea unor căi sigure din punct de vedere ecologic de dezvoltare a civilizaţiei.

1.Cele mai curajoase schimbări de pe continentul nostru pot fi însă încununate de succes şi pot fi reciproc avantajoase, numai în condiţiile menţinerii şi întăririi bazelor stabilităţii europene. Acestea nu trebuie să afecteze realităţile teritorial politice statornicite, să renască pretenţii teritoriale vechi, sau să dea naştere altora noi, să afecteze graniţele existente ale statelor europene. Tocmai aici se ascund cauzele primului şi celui de-al doilea război mondial. Pacea în Europa va rămâne trainică atâta timp cât va fi închisă această “cutie a Pandorei”.

2.Paşii cunoscuţi întreprinşi în ultima vreme de R.D. Germană au dat naştere multor zvonuri privind “problema germană”, perspectivele unirii Germaniei. Noi nu intenţionăm să intrăm într-o dezbatere detaliată a acestei probleme, dar considerăm în mod ferm că existenţa şi dezvoltarea RDG în toţi aceşti ani a fost şi rămâne garanţia cea mai importantă a echilibrului european, a păcii şi stabilităţii internaţionale. RDG, stat suveran membru al Tratatului de la Varşovia a fost şi rămâne aliatul nostru strategic din Europa. Din câte înţelegem noi, politicienii cu simţ de răspundere din Occident înţeleg bine această realitate. Nu pot fi însă subapreciate pericolele provocate de pasiunile şi stările de spirit revanşiste, care se înviorează. Încingerea acestora este capabilă să submineze încrederea ce se formează şi chiar să dea înapoi toate realizările de importanţă istorică în dezvoltarea raporturilor dintre Est şi Vest.

O trăsătură esenţială a noii gândiri politice o constituie deideologizarea raporturilor interstatale. Aceasta contribuie la avansarea dinamică pe calea conlucrării constructive practice, a întăririi încrederii.

În acest scop, la 4 decembrie 1989, s-ar putea organiza o întâlnire corespunzatoare la Moscova. Conducătorii statelor aliate ar putea să sosească la Moscova la 4 decembrie, în prima jumatate a zilei, în aşa fel încât lucrările să înceapă la orele 15.30.

Se are în vedere că din partea sovietică la întâlnire să participe tovaraşii M.S. Gorbaciov, N.I. Riskov, E.A. Sevardnadze. A.N. Takovlev.

Vă rugăm să ne comunicaţi componenţa participanţilor la întâlnire din partea dumneavostra.

Arhivele Nationale Istorice Centrale, fond CC al PCR Cancelarie, dosar 66/1989.