Ştefan Protopopescu – primul pilot şi constructor de avioane din România

Ştefan Protopopescu – primul pilot şi constructor de avioane din România

by -
1 1245

Puţini ştiu că iniţiatorul primei şcoli pentru piloţi militari a fost un civil, avocatul Mihail Cerchez, de fel din Bârlad, membru al baroului de avocaţi din Brăila. După ce a vizitat mai multe ţări, între care şi Franţa, s-a reîntors în ţară cu un gând pe care l-a pus în practică. Şi-a convins prietenii şi cunoscuţii şi la 20 noiembrie 1909 pune bazele unei societăţi particulare cu un capital de 200.000 lei „având drept scop exploatarea locomoţiunei aeriene sub toate formele”. Aerodromul de la Chitila, cu care şi-a început activitatea firma „Cerchez Co”, era, după cum spuneau ziarele vremii, cel mai modern aerodrom din sud-vestul Europei. Avea hangare, tribune şi ateliere pentru construcţii şi reparaţii de avioane. Tot atunci fusese cumpărată din Franţa licenţa avionului „Maurice Farman”, din care se construiseră în atelierele societăţii 4 bucăţi pentru armată. România devenea astfel a doua ţară din lume care fabrica avioane în serie.

Primii elevi ai şcolii care s-a deschis în primăvara anului 1911 pe aerodromul de la Chitila au fost: maiorul Macri, căpitanul Fotache Ionescu, locotenetul Stelian Boiangiu şi sublocotenenţii Gheorghe Negrescu, Ştefan Protopopescu şi Nicolae Druţu, toţi de la geniu. Mai era înscris şi un civil, Paly Vacas. Dintre aceştia doi au reuşit să obţină brevet: Ştefan Protopopescu la 9 iulie şi Gheorghe Negrescu cu opt zile mai târziu.

Ajuns la Chitila, Charles Viallard, un pionier al aeronauticii mondiale, va scrie mai târziu: „Mi s-a propus mie acest lucru (instructor pe avioanele franceze cumpărate din Franţa), astfel că am părăsit Franţa. Eram angajat ca pilot şef şi constructor la şcoala de zbor de la Chitila, abia înfiinţată. Directorul se pricepea la organizare; construise hangare bune, ateliere puse la punct, birouri. Numai aparatele cu care trebuia să se zboare erau într-o stare jalnică. Avea 6 aeroplane, dar fiecare de alt tip: Wright, Ferman, Bleriat. Din toate abia am pus la punct un Farman, dar şi acela avea motorul obosit. Aşa stând lucrurile ne-am apucat să facem copii după Farman-uri. Zborul este o meserie care nu-ţi dă astâmpăr pe sol, iar eu eram tare îndrăgosit de această meserie. N-am mai aşteptat să facem rost de motoare noi şi am început antrenamentele cu Farmanul. Venise şi prima serie de elevi. Dar ghinionul m-a urmărit ca pe atâţia alţi amatori din perioada aceea de început. Decolez într-o dimineaţă, era prin mai 1911, pentru a executa un zbor spre Bucureşti. Am traversat aerodromul, am trecut peste lizieră şi mă pregăteam să intru în viraj. Deodată mă loveşte o rafală puternică de vânt. Motorul destul de slab dă rateuri, aeroplanul se înclină şi pic spre pământ. Nu mai aveam ce face. Într-o clipă am fost sub sfărâmăturile aripilor grav accidentate. Picioarele îmi erau zdrobite. Deci n-am mai apucat să termin avioanele care erau în construcţie şi nici să instruiesc prima promoţie de aviatori români care urmau să fie brevetaţi în ţară”.

Ştefan Protopopescu, pilotul cu brevetul nr. 1, s-a născut în 1886, în Turnu-Severin. După terminarea liceului în oraşul natal a urmat Şcoala pentru ofiţeri de geniu. Devenind pilot militar a început să se antreneze cu perseverenţă, în toamna aceluiaşi an participând la marile manevre militare care au avut loc în zona Roman-Paşcani, făcând observaţii din aer asupra mişcării trupelor, printre primele din lume, alături de cei dintâi piloţi ai ţării: George Valentin Bibescu, Mircea Zorileanu, Gheorghe Negrescu, Nicu Gane şi Paly Vacas. Pentru comportarea curajoasă este decorat, alături de ceilalţi, cu „Virtutea Militară” de aur, clasa I.

Odată manevrele încheiate, Ştefan Protopopescu a iniţiat şi realizat un raid aerian, destul de mare, pe ruta Bucureşti – Turnu-Severin. Era primul zbor de acest fel din ţara noastră. Raidul a început în dimineaţa zilei de 22 octombrie 1911. Era însoţit de colegul său Gheorghe Negrescu, cu un alt avion. Până seara a ajuns la Slatina, iar celălalt avion pe lângă Roşiorii de Vede. A doua zi, la decolare, Ştefan Protopopescu a rupt elicea şi a avariat terenul de aterizare. Plecarea a fost amânată două zile, până s-au terminat repetiţiile. A ajuns până la urmă, abia în seara zilei de 27 octombrie 1911, cu avionul colegului. A fost primit la Turnu-Severin ca un erou. În vara lui 1912, pe un Farman, Ştefan Protopopescu ia parte la experimentele legate de folosirea telegrafiei fără fir din marină şi aviaţie, considerate de unii printre primele din lume. „Gazeta ilustrată” din august 1912 scria: „O problemă pe care străinătatea n-a fost în stare s-o rezolve şi-a căpătat dezlegarea la noi, cu aparate româneşti, graţie străduinţelor domnilor căpitan Zaharia din marină şi G. Rotlender; e vorba de utilizarea marii invenţii a lui Marconi, telegrafia fără fir, prin intermediul aeroplanului. Experienţele făcute deunăzi la Constanţa au reuşit pe deplin. S-a putut transmite cu uşurinţă şi exactitate de pe aeroplan comunicaţiuni la o distanţă de 30 kilometri. Ştiindu-se că aeroplanul a fost pilotat de Ştefan Protopopescu, nu mai e nevoie să spunem că aparatul de zburat s-a comportat minunat în atmosferă, în timpul experienţelor”.

Ştefan Protopopescu a executat primul zbor fără escală pe ruta Bucureşti-Constanţa. La şcoala din Cotroceni instruieşte o serie de piloţi. Pleacă în Franţa, de unde revine în august 1914 ca „inginer diplomat al şcolii superioare de aeronautică şi construcţiuni mecanice din Paris”. Francezii îl recunosc ca pe un pilot incomparabil. Ia parte la primul război mondial. Escadrila condusă de el a susţinut 57 de lupte aeriene, oţinând 7 victorii. Toţi piloţii escadrilei au fost decoraţi cu ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a. Maiorul Ştefan Protopopescu a fost rănit. După război începe să fabrice avioane. Ajutat de inginerii Dumitru Baziliu şi Gheorghe Ticău proiectează avionul „Proto 1”. Urmează apoi avioanele „Atra-Proto”, „Proto-SET”.            Încetează din viaţă în toamna lui 1929, la numai 43 de ani. Între timp fusese decorat cu „Legiunea de onoare” a Franţei. La moartea lui Ştefan Protopopescu, ziarul „Armata noastră”, care apărea în Turnu-Severin, scria la 15 octombrie 1929: „Unul dintre cei dintâi şi cei mai buni sburători ai noştri, aviatorul locotenent Ştefan Protopopescu, mehedinţean de origine, a murit în ziua de 1 octombrie. Numitul poseda brevetul de aviator nr. 1 şi era inginer diplomat al Şcolii Superioare de Aeronautică din Paris. În război a comandat escadrila nr. 11 de Vânătoare, luând parte la 57 de lupte. Escadrila lui a doborât 7 avioane inamice. Într-o luptă cu două avioane inamice a fost uşor rănit la mâini şi braţ de un glonţ exploziv. Decorat cu „Virtutea Militară”, „Steaua României”, „Coroana României” şi „Legiunea de onoare”. Niciodată nu vorbea de ele şi nici nu le purta. Era foarte modest. El a făcut raidul Bucureşti – Turnu-Severin încă din 1911, cu 2 Femane Md. vechi, stârnind atâta entuziasm”.

autor: Virgiliu Tataru

sursa: http://www.cafeneauapolitica.ro

(Visited 526 times, 1 visits today)

1 COMMENT

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.