Sufletul mi-i însuşi cuvântul

Sufletul mi-i însuşi cuvântul

de Pavel Rătundeanu-Ferghete

Sufletul mi-i farmecul limbii române,

adevărata pâine de mâine,

fereastra deschisă a inimii

din partea unui fiu al lacrimii

spre lume să lumine.

În perspectivă prerogativă bine inspirat

sufletul meu e venit să rămâie la sat,

aici în ţara mea pe vecie –

aur strecurat, soare

luminat în omenie şi-n veşnicie.

Sufletul în omenie e, ca un izvor de armonie

punând pace la temelie prin dor.

Sufletul mi-i însuşi cuvântul ce aici se scrie,

ca să ne umple şi înveţe în omenie cântul

prin propria-i magie

împovărate de poveri,

împovărate de sănătate şi eternitate,

de drumul ce-şi deschide

fereastra în veşnicie

cu armonie către celălalt, către iubire,

către înalt şi libertate,

ca om purtând cinstit un nume pin lume –

un renume – o culme.

şi o responsabilitate cu rost şi vreme,

deşi sub paşii tăi multe toamne frunze veştede aştern,

şi o durere, o tristeţe, în tine gem.

că nu răzbaţi mai sus decât postura de vierme,

deşi porţi poveri peste poveri

care cu rod vin din primăveri.

Pavel Rătundeanu-Ferghete s-a născut la 01.10.1949 în localitatea Sâmpetrul Almaşului (judeţul Sălaj). Este un împătimit culegător de folclor, a adunat în de­cursul timpului, o căruţă de poezii populare din care a publicat până în prezent poate a zecea parte. Numai Colindele din Transilvania (Ed. Cuget Românesc) au fost tipărite în patru volume.

A mai publicat o cule­gere de folclor intitulată Ceremonialul înmormântării în zona dealurilor Clujului (Ed. Tradiţii clujene, 2011) şi alta privind înţelepciunea copiilor. Meritele sale au fost remarcate de personalităţi în domeniu, precum: profesorul universitar Ion Şeulean, regretata folclo­ristă şi etnolog Maria Bocşe, preotul Stăiculescu Bârda (sponsorul culegerilor), profesorul Ion Miclău (Australia), preotul Theodor Damian (U.S.A.) etc.

Puţini ştiu însă că Pavel Rătundeanu-Ferghete este şi un împătimit versificator, care consumă pasta a 20 de pixuri pe lună. Cele mai multe dintre poezii sunt aparţin genului naiv, creând o atmosferă specifică de basm: „Scriu, scriu, povestea e lungă,/ A unui om răs­tignit pe coasă, în luncă,/ În Ciubăncuţa mea prea scumpă,/ Unde am revenit după şcoală,/ Să vindec caii Feţilor Frumoşi/ Şi mioriţele năzdrăvane,/ Să pun flori în glastre,/ Ilenelor Cosânzene, codane.” (Dincolo de moarte)

Poezii dedicate lui Eminescu, Blaga, Labiş, Brâncuşi constituie exerciţii de admiraţie hiperbo­lizate şi atestă acumularea unui surprinzător de vast bagaj cultural pentru un tehnician veterinar. Dragostea de ţară, de ţinuturile natale şi de omenia ţărănească autentice, atestă ataşamentul la valorile tradiţionale autohtone, caracterizate prin omenie, moralitatea, credinţă orto­doxă.

Poeziile acestei etape au fost adunate de autor sub titlul: Iisus Hristos – preţul evadării în nemurire.

După atâta exerciţiu cantitativ, autorul a început să-şi decanteze versurile, ajungând la rezultate promi­ţă­toare, aşa cum sunt poeziile selectate în acest grupaj de poezii Inedite. Consider că merită să-i încurajăm încercările lirice. Talentul nativ al lui Pavel Rătundeanu-Ferghete va rodi curând. (Lucian Gruia)

(Pavel Rătundeanu-Ferghete, IISUS HRISTOS – DREPTUL LA VEŞNICIE, editura Contrafort, 2013)