Stăruinţă şi modele

Stăruinţă şi modele

by -
0 643

Zi de zi drumul nostru pare mai complicat. Avem cu toate acestea, o continuitate de existenţă. Deşi deseori nestatornici, lipsiţi constant de simţămintele unităţii, am reuşit să înfrângem piedicile ce ne-au stat în cale în decursul vremurilor.

„Corabia neamului”, pe care am reuşit s-o construim şi s-o încredinţăm valurilor, a rezistat „intemperiilor” şi fiinţăm mai departe, deşi în jurul nostru schimbările au dus la dispariţii şi micşorări de state. Noi avem o singură rană spre Răsărit, dar şi acolo fiinţează – cu defectele noastre „româneşti” – o ţară a unor fraţi, cu care nădăjduim să fim cât mai curând împreună în comunitatea europeană, unde hotarele nu se vor mai simţi, cum lucrurile se petrec astăzi în Benelux!

Nu suntem mulţumiţi şi nici nu avem de ce, dar în acelaşi timp este mai mult ca oricând necesar să ne dăm seama că depindem în primul rând de noi înşine şi de fapta noastră. Nimeni n-o să ne pună în sac ceea ce trebuie să facem singuri, să ne facă daruri pentru „ochii noştri frumoşi” şi deşi vremurile dominaţiei otomane au trecut de un veac şi jumătate, tot interesul continuă să poarte fesul şi din păcate este vorba mai ales de interesul altora!

Cu un veac şi jumătate în urmă, românii au ales calea cea dreaptă şi  uniţi „în cuget şi simţiri” au înfruntat vremurile şi şi-au deschis drumul cu destoinicie şi inteligenţă politică, punând deseori mari puteri „protectoare” şi „garante” în faţa unor fapte împlinite, pe care acestea au sfârşit prin a le accepta.

Modelul” căii pe care am urmat-o şi chiar „metodologia” utilizată ar trebui să ni le reamintim, căci ne-ar fi de mare folos. Cuza a stat „cu fruntea sus“, cum spunea un contemporan al său, în faţa puterilor, deşi era doar un principe vasal, impunându-le respectul, iar Carol I a răspuns cu demnitate ameninţării dezarmării micii sale oştiri, respingând-o. Brătianu-tatăl a întârziat, printr-o perioadă de neutralitate benefică, angajarea ţării în lupta care trebuia să-i aducă neatârnarea, iar Brătianu-fiul a făcut acelaşi lucru, cu multă abilitate în vremea primului război mondial.

Tare bine ar fi dacă oamenii politici ai vremurilor noastre s-ar mai uita din vreme în vreme în cărţile de istorie!

autor: acad. Dan Berindei

sursa: Revista Clipa

(Visited 151 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.