Scurt interviu despre Mișcarea Legionară

Scurt interviu despre Mișcarea Legionară

by -
2 722

Interviu acordat de către Alexandru Ronnett lui George Luciano pentru “Gazeta de Vest” din Timișoara (octombrie-noiembrie 1992).

G: Domnule doctor, în România am întâlnit mai multe persoane în vârstă care la întrebarea „Ați fost legionar?” au răspuns astfel, încât nu am reușit să stabilesc un dialog fructuos cu ele. Chiar și după evenimentele din decembrie 1989. Am citit o sumă de cărți anti și pro ”Garda de Fier”; mai ales anti. În ultimii doi ani, încercările de a aduce lumină în această problemă li se răspunde îndeosebi prin proteste, adeseori prin analide de jurnaliști, deci de ocazie. Unii spun ”Asta e o chestiune depășită”. Tentativei mele, aici, de a afla lucruri noi, mergând la sursă, i s-a opus un refuz prudent. Vă întreb: ați fost legionar?

R: Da. Am fost, sunt și voi muri legionar.

G: Una din regulile Mișcării era ”Legionarul nu are nimic de ascuns și nu minte niciodată”. Sunteți dispus să convorbim pe baza acestei reguli?

R: Fără îndoială. Mă pot înșela cu privire la anumite date, în anumite evaluări, dar accept să dialogăm pe baza acestei reguli. Dacă respectiva regulă ar fi însușită de toți cei care cercetează tema dvs., atunci nu ar mai exista nici protestatari, nici etichetări. Și aș vrea să precizez din capul locului: ideologia național-creștină legionară nu numai că nu e depășită istoric, dar ea are o foarte mare actualitate pentru țară; corupția, perversitatea, vânzarea moșiei neamului, jignirea sentimentului național, înjosirea ortodoxiei creștine sunt atât de mari și profunde în România contemporană, încât – ca și în deceniul al patrulea – restituirea demnității neamului nu poate veni decât de la o aplicare fermă a doctrinei național-creștine bizuită pe experiența legionară. Azi, ca și atunci, tineretul român e însetat de adevăr și n-are cine i-l da, e dornic de acțiune coerentă, continuă, severă, patriotică, clădită pe credința strămoșească și iubire și n-are  cine să-l conducă; azi, ca și atunci, străinii de neam, lichelele și trădătorii șmecheresc poporul. E nevoie, în această colcăială, de cutezanță, de spirit de sacrificiu, de imensă dăruire de sine pentru ca bunul, îngăduitorul și harnicul nostru român să nu fie strivit.

G: Opinia publică românească are bine întipărită ideea că Mișcarea Legionară a avut un caracter violent, de la început până la sfârșit, și toate măsurile împotriva-i au fost mai mult sau mai puțin justificate. În ce măsură se poate vorbi de suburbanitatea, violența Mișcării?

R: Ideea este rezultatul unei propagande absolut înverșunate, bine motivate, bine construite împotriva Mișcării, încă din 1927. Fiindcă s-a recunoscut de elemente dușmănoase că în legionarism s-a concentrat chintesența românească, nazuințele și visele unei națiuni. Ei și-au văzut periclitate privilegile. Mișcarea în doctrina sa, în practica în care eu însumi am fost angajat, niciodată n-a propovăduit să omori pe cineva, să-l denigrezi, să-l ponegrești, să-i distrugi avutul.

G: Aveți exemple concrete?

R: Da. Mișcarea a fost organizată paramilitar, în părțile în care am făcut eu parte, cu o disciplină voluntară absolut impecabilă. Era total contrariu unei doctrinei sau educații de a te purta necavalerește cu dușmanul tău. Atunci de unde iese această propagandă imensă că toți legionarii n-au fost altceva decât niște haimanale? În realitate, membrii Legiunii au fost cei mai disciplinați, cei mai buni români, cei mai buni visători pentru țară. Ideologia legionară n-a promovat ura față de vreun grup sau etnie. Altceva am promovat în teorie și în practică: românii să fie cei mai buni elevi, cei mai buni studenți, cei mai buni comercianți, să fie superiori față de cei care ne controlau, ne jecmăneau, ne sugeau sângele, cum spune Eminescu. Mișcarea n-a făcut școli de teroriști, de vagabonzi, de lucrători în întuneric, niciodată. Eu n-am auzit de la nimeni dintre membrii Mișcării vreun sfat sau vreun ordin să mă comport cu ură și brutalitate față de dușman. Dimpotrivă, ni se cerea să respectăm inamicul.

G: Și cu evreii?

R: Și cu evreii. Domnule, Mișcarea Legionară n-a fost anti, anti, anti, ci proromână.

În situația de proromânism trebuie să se găsească măsuri, să se elaboreze planuri pentru ca națiunea noastră să scape de strangularea economico-culturală străină. N-a fost nici antimaghiară, nici antirusă, nici antievreiască.

Am făcut comerț legionar, cămine studențești legionare, școli legionare ca modele de ridicare a românilor. De ce le-au interzis guvernele rând pe rând?

Noi am voit să ridicăm conștiința neamului, nu i-am învățat pe români să atace, să distrugă pe evrei. Îi îndemnam pe români să organizeze un comerț, o producție, o presă, superioare comerțului, presei de acaparate de străini; consecința ar fi fost ar fi fost eliminarea acestora mai devreme sau mai târziu, ceea ce i-a alarmat; pe ei și pe românii carea primeau stipendii de la ei. Dacă ar fi fost o concurență loială din partea lor, nu ar fi fost nimic, dar străinii jecmăneau, șmechereau, procedau necinstit pentru a stoarce beneficii cât mai mari. S-a spus că anticomunismul legionar provenea dintr-un unghi tot totalitar; nimic mai fals. Comunismul se bizuie de o dictatură totalitară, pe luptă de clasă internaționalistă și pe ateism; național-creștinismul legionar promovează îmbinarea autorității și libertății pe temeiul iubirii creștine, în care disciplina socială izvorăște din conștiința datoriei, nu din obligarea exterioară cu ajutorul forței, în care respectul pentru demnitatea neamului exclude ura și subprețuirea altor neamuri. Aceste idei le-am practicat, efectiv.

[…]

G: Mișcarea a încălcat legile țării?

R: Nu, niciodată, cele cinci omoruri puse pe seama Mișcării sunt rezultatul unor acțiuni particulare, întru totul regretabile și de care Conducerea nu a știut, nu le-a aprobat, deci. Însă, așa cum aceasta e ușor de dovedit, la fel de ușor e de dovedit că toate guvernele – de la Vaida, până la Ana Pauker – și-au încălcat propriile acte normative în lupta împotriva noastră. Toate au manifestat profund dispreț pentru destinul poporului român, pe care legionarii l-au apărat cu jertfa propriei vieți. S-a tras în mulțimea nemulțumită în 1929, în 1931, în 1933, în 1936, în 1937, 1938, 1939, 1940, 1945, 1946, dar nu de către legionari, ci de armată și jandarmeria aflată la dispoziția guvernelor. Bunurile țării au fost scoase la mezat de oricine, numai de legionari nu. Noi am dorit cooperare, conlucrare cu orice stat, cu orice neam, dar respectându-ni-se casa, munca, demnitatea, credința, cultura.

*Alexandru Ronnett (5 septembrie 1920 – 17 septembrie 2001).

Nascut in Bucovina, langa Suceava, si-a facut studiile secundare la Suceava si Cernauti, urmate de cele superioare la Universitatea din Marburg si Frankfurt, obtinand cate un doctorat dela fiecare.

Medic de profesie, onorat cu „Crucea de Aur” a Poloniei in anul 1984 de catre Guvernul Polonez in Exil, a fost presedinte a numeroase organizatii anticomuniste din Statele Unite, presedinte al Congresului National Romano-American (R.A.N.C.), reprezentant permanent in Liga Mondiala Anticomunista (W.A.C.L.), membru pe viata al Legiunii Veteranilor Americani, presedinte al „Frontului Libertatii” (expresia politica a Miscarii Legionare), desfasurand o activitate permanenta in slujba luptei anticomuniste. Fondatorul prestigioasei reviste „Potomac” (trimestrial in limba engleza de analize geo-politice – Anul I, Nr. 1, 15 Mai 1975, Chicago).


(Visited 188 times, 1 visits today)

2 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.