Scrisoare a lui Corneliu Zelea Codreanu către un profesor de la Şcoala de Infanterie de la Botoşani
Să trăiţi Domnule Colonel,
Am ajuns în Iaşul de care mă leagă atâtea amintiri dragi din viaţa de student. Totuşi e mai prozaic Iaşul, mult mai prozaic decât încântătoarele locuri pe care le-am părăsit în urma unei întâmplări nu prea fericite. Cu toată poezia care se desfăşoară aci pe străzile pe care forfoteşte atâta lume, îmbrăcată strălucitor, în muzicile care cântă armonios până târziu în noapte, în saloanele orbitor luminate în care se joacă şi se cântă şi se petrece admirabil cu toate acestea e proză. Pentru a fi poezie nu ajunge numai forma – Un şirag de vorbe goale ce din coadă au să sune – (Eminescu) ne trebueşte un fond. Tocmai acest fond lipseşte aici. E forma goală. E poleială a civilizaţiei. Că străluceşte? Să ne mire! Şi putregaiul străluceşte! Şi soarele înainte de asfinţit străluceşte, o roşie licărire de agonie.
O! E prozaic Iaşul prin viaţa care decurge aici, prin instinctele britale care nu se stăpânesc, prin desfrâul care se desfăşoară zilnic, pron forţa morală care lipseşte şi de care are atâta nevoie un popor tânăr, în tendinţa lui către mai bine. Sunt simptome rele pentru neamul care se lasă copleşit în modul acesta.
Fericirea e că, pe brazda neagră, pe câmpia verde, în codrii care freamătă, trăieşte un popor de 15 milioane de ţărani Români, care are dreptul să trăiască pe pământul acesta, şi de a cărui energie nu ne putem îndoi.
Oricum, o uriaşă operă de regenerare morală trebueşte pornită de toate forţele vii ale acestui neam! Aici, armata – care este şi şcoala naţiunii – îşi are rolul său netăgăduit şi odată cu el o mare răspundere faţă de cei viitori. Domnule Colonel, se poate face mult pentru neamul acesta, acolo!
Doresc să ajung în timpul cel mai scurt acolo, deoarece vreau să dau piept cu bolşevicii, dacă ar fie să vie la noi. Dacă este nevoie de vreo incursiune în Rusia cu vre’o 8-10 oameni, vă rog Domnule Colonel, să mă trimiteţi pe mine. O incursiune ar fi necesară şi posibilă şi legală faţă de atitudinea lor şi de incursiunile lor.
În dorinţa de a ajunge cât mai repede la Regiment vă rog să primiţi, Domnule Colonel, asigurarea devotamentului meu. Să trăiţi Domnule Colonel!
Elev. Plut. Zelea Codreanu Corneliu
Iaşi, 30 august 1921
(extrasă din ziarul Cuvântul, serie nouă, anul I, nr. 49, 1 decembrie 1940)