Românii sclavi in propria tara

Românii sclavi in propria tara

by -
1 1114

Foaie Nationala nu sustine formatiunea politica care a realizat aceasta analiza. Ne-am permis sa scoatem din articol anumite acuze pe care le consideram infondata si irelevante pentru articolul in cauza; de asemenea am exclus tenta populista a articolului initial.

Analişti specializaţi în munca de informaţii consideră că este tot mai evident faptul că asupra poporului român se duce o acţiune concertată de distrugere prin sărăcire, înfometare, îmbolnăvire, emigrare, educaţie precară, falimentarea capitalului autohton, vînzarea şi scoaterea din ţară a bogăţiilor, a resurselor naturale şi a celor financiare. Se vrea ca, printr-un plan bine gîndit şi pus la punct, acest popor să se atrofieze, să se reducă semnificativ şi să devină sclav în propria ţară, să muncească pentru noii stăpîni instalaţi aici. Tot acest joc este pus la cale de marea finanţă mondială.

Un fost şef de la CIA spunea că “dacă ştii cum şi cu ce să manipulezi atenţia cetăţeanului şi pui în stînga lui un spectacol de circ, nu o să observe portavionul din dreapta lui”.
Exact aşa a procedat marea finanţă mondială prin reprezentanţii ei în ţara noastră, bancherii de toate originile şi provenienţele. În vreme ce ei concepeau şi puneau în aplicare planul de înrobire totală a poporului român, acesta era complet absorbit de aşa-zisele lupte politice, în realitate un fals produs în aceleaşi laboratoare. Ceea ce a facilitat punerea în practică a planului a fost acapararea pas cu pas a sistemului bancar românesc de către bănci străine, sub acoperirea privatizării, jaf care a lăsat România fără bănci comerciale proprii, cu excepţia CEC-ului, care abia face primii paşi în domeniu şi care era cît pe-aci să o ia pe urma celorlate surate. În aceste condiţii, singura entitate care a rămas să ţină piept acţiunii concertate a băncilor străine a fost Banca Naţională a României, la conducerea căreia este, însă, un membru al aceloraşi structuri globaliste aflate la originea planurilor de subjugare a poporului român, Mugur Isărescu.
În intervalul 2007-2008, s-a promovat agresiv creditul pentru consum pentru a se dobîndi controlul asupra bunului cel mai de preţ al populaţiei României – activele imobiliare – şi a se asigura dependenţa totală a populaţiei active, a forţei de muncă româneşti. În anii 2007 şi 2008, reprezentanţi mandataţi ai finanţei mondiale au acordat susţinere unor politicieni care aveau acces la frîiele guvernării, ca să fie lăsaţi să deruleze amplul program de acordare masivă a creditelor de consum. Întrucît normele BNR şi legile în domeniu nu permiteau acordarea în masă de credite ipotecare, s-a profitat de lentoarea în decizie a BNR şi s-a investit masiv în publicitate pe segmentul creditului de consum. În 2008, s-au dat numeroase credite de consum, atît bugetarilor, cît şi angajaţilor din sectorul privat, atraşi de faptul că nu trebuiau să prezinte garanţii, însă organizatorii acţiunii ştiau că, în scurt timp, îşi vor atinge scopul. Se ştia de la bun început faptul că aceia cărora li se acordau credite de consum nu vor avea resurse să le restituie, pentru că, încă din 2008, se cunoştea că această criză financiară va lovi şi România. Într-o ţară efectele crizei se estimau a fi devastatoare, pentru că nu se mai producea nimic, iar pieţele emergente erau, ca şi acum, dominate de multinaţionale legate de grupurile financiare şi bancare pe care le reprezintă chiar autorii planului în discuţie. Aşa cum era de aşteptat, în 2009, pe fondul crizei economice, au explodat restanţierii. Cum oamenii nu-şi mai puteau plăti ratele către bănci, acestea au trecut la executare silită. Bancherii străini nu numai că nu acţionează în vreun fel pentru susţinerea redresării economiei româneşti, ci sînt interesaţi ca aceasta să se scufunde cît mai mult, pentru că afacerile lor speculative vor da rod exact cînd România va ajunge, din punct de vedere economic, pe fundul prăpastiei. Analişti subordonaţi finanţei mondiale au lansat aşa-numite estimări ale creşterii economice în 2010, ca parte a strategiei concepute. Următoarea mişcare a constat în lovirea mediului privat de afaceri prin blocarea accesului la credite, căci trebuia eliminat capitalul autohton din jocurile economice. Preocuparea oamenilor de afaceri trebuia să fie lupta pentru supravieţuire. Dacă ar fi dispus de lichidităţi, exista riscul apariţiei unor grupuri financiare româneşti, a unor companii sau persoane private autohtone care să le strice planurile, cumpărînd activele imobiliare scoase la vînzare. Firmele româneşti au fost sufocate prin lipsa lichidităţilor, ajungînd să moară rînd pe rînd, iar guvernul instalat în 2009 nu a fost în stare să asigure resursele financiare necesare în economia naţională. Abia după aceea a început trimiterea pe bandă rulantă a dosarelor celor ajunşi în incapacitate de plată către executori. De fapt, interesul real în acel moment nu era recuperarea creanţelor, ci manipularea pieţei imobiliare. Se dorea tragerea acesteia în jos pînă cînd curba prăbuşirii imobiliare ar fi atins cel mai coborît nivel, astfel încît grupurile financiare din ţările de origine să cumpere masiv şi la preţuri de nimic aceste active, fără nici o concurenţă autohtonă. Ideea era că, oricît de mici ar fi acestea, nimeni n-ar mai fi interesat de investiţii imobiliare, întrucît toţi ar fi preocupaţi să-şi conserve lichidităţile pentru ziua de mîine. Iniţiatorii planului ar cumpăra totul pe nimic, iar românii ar urma să devină chiriaşi în propriile case. În concluzie, piaţa imobiliară a fost dirijată către maximuri ireale, pentru că trebuia să se dea credite la valori foarte mari, la care să se plătească rate uriaşe nu mai puţin de 30-40 de ani, iar băncile să devină în acest interval de timp proprietarii caselor românilor, asigurîndu-se în acelaşi timp că aceştia şi urmaşii lor vor munci pentru băncile creditoare pentru a putea plăti aceste rate ireale. La toate astea se adaugă şi presiunea pe moneda naţională. Aceasta trebuia şi ea manipulată, însă în sens invers. În cazul speculaţiilor pe moneda naţională, leul trebuia dus la un nivel minim, cît mai coborît posibil, lăsîndu-l apoi să explodeze, să urce la valori mari, considerate de altfel reale, situate undeva peste 5 ron pentru 1 euro. De aceea au avut loc repetate atacuri speculative la adresa monedei noastre naţionale, acţiune în care băncile străine şi-au conjugat eforturile cu diverse grupuri financiare care au activat la un moment dat pe piaţa românească. Se viza ajungerea la un euro atît de scump, încît nimeni să nu-şi mai permită să achiziţioneze active imobiliare, oricît de scăzute ar fi fost preţurile exprimate în euro. Pe de altă parte, micimea salariilor plătite în lei ar urma să facă din rata către bancă, plătită în euro, un coşmar al vieţii de zi cu zi. Complementar, prin sistarea creditării, băncile, şi-au redus expunerea în România, concomitent cu repatrierea unor cantităţi însemnate de monedă euro, în principiu cam tot ce au putut să strîngă de pe piaţa românească.
S-a profitat şi de faptul că România urma să aibă în 2009 un an electoral în care, pe fondul disputelor politice, era de anticipat că românii vor pierde complet din atenţie situaţia economică. Promotorii acţiunii de subjugare a poporului român au pus la cale un joc operativ menit să le creeze românilor, în general, dar şi politicienilor, impresia unei lupte strînse între candidaţii la Preşedinţie. S-a mizat încă o dată pe pasiunea exacerbată a românilor pentru sterilele lupte politice. În acest angrenaj au fost prinşi şi jurnaliştii, care s-au implicat total în campania electorală doar pe fondul ideii că Traian Băsescu trebuia dat jos cu orice preţ. Rare au fost cazurile în care cîte un ziarist încerca să atragă atenţia cu privire la absenţa oricărui fel de viziune economică asupra realităţii. Totul a fost condus de aşa manieră încît orice guvern s-ar fi format, acesta să fie dependent total de finanţa mondială, de banii pe care aceasta ar fi fost dispusă să îi pună la dispoziţie pentru a se plăti salariile, pensiile etc..
Aşadar, profitînd de naivitatea generală şi de luptele politice sterile, pe plan intern, finanţa mondială şi-a asigurat cîştigurile pe termen lung, iar românii s-au ales cu spectacolul din mass-media. Reprezentanţi în cunoştinţă de cauză din mediul bancar nu se sfiesc să afirme că, practic, România le aparţine. Controlînd piaţa activelor imobiliare, care sînt monedă de tranzacţionare pe pieţele internaţionale, băncile îşi acoperă expunerile prin creşterea ritmului de exploatare a muncii celor care au credite la bănci. Se recreează astfel un sistem perfect, în care cetăţeanul este amăgit cu libertatea aparentă şi nimeni nu mai are timp să se gîndească la ce se întîmplă cu adevărat, pentru că minţile şi atenţia tuturor sînt îndreptate către lupta politică, dirijată însă de entităţi externe.
În mod evident, România este împinsă spre falimentul naţional. Începutul a fost făcut o dată cu disoluţia autorităţii statului, căci, o dată cu aceasta, dispare şi încrederea în stat. Conform definiţiei, statul este o sumă de instituţii care îndeplinesc un anumit scop, ca o expresie a voinţei cetăţenilor – puterea populară. Cînd majoritatea cetăţenilor sînt de acord că statul nu mai este de încredere, cînd dispare încrederea în stat, dispare şi puterea. Potrivit legii primordiale a democraţiei, 49% din populaţie trebuie să accepte decizia restului de 51%. În cazul românilor, 80% din populaţie a ajuns să se supună restului de 20%, pentru că în România nu mai există expresia voinţei cetăţenilor, ci a votanţilor. Majoritatea votantă acordă statului puterea de a lua decizii obligatorii pentru toţi cetăţenii, care să ducă la finalizarea unui anumit obiectiv, dar, prin dezinformare şi manipulare, această majoritate îmbrăţişează obiective false sau nerealizabile şi cărora nici nu le poate urmări realizarea. Ca urmare, statul nu mai este o expresie a voinţei reale a cetăţenilor, ci a voinţei individuale a unor persoane care ajung în vîrful piramidei propulsate de votanţi naivi sau cointeresaţi material, cu un consistent sprijin extern. De aceea, statul a devenit ceva de necontrolat în mod real de către cetăţeni, el a ajuns să existe pentru a da ordine, pentru a face legi şi ordonanţe, astfel încît cei ce lucrează în sistemul public să poată fi plătiţi. Aceste persoane nu sînt însă interesate să gestioneze lucrurile în sensul îndeplinirii funcţiilor reale ale statului, principala lor preocupare fiind propria bunăstare şi achitarea datoriilor către entităţile externe care le-au susţinut. Statul Român de astăzi nu mai lucrează în folosul sau în sprijinul cetăţeanului, scopul acestui stat aberant fiind de a-l supune, căci supunerea cetăţeanului este echivalentă cu puterea şi doar puterea îi interesează pe cei care vor să controleze pîrghiile societăţii româneşti. Această stare de lucruri a adus statul român în incapacitate de a se gestiona pe sine şi de a duce la bun sfîrşit contractele existente, apropiindu-se cu rapiditate de falimentul economic. Autorii planului prezentat se aşteaptă ca, începînd cu anul 2010, să obţină şi rezultatele scontate, pentru că România este pe punctul să devină o ţară total şi, mai ales, ireversibil dependentă de complicatul sistem financiar-bancar mondial. La 20 de ani de la schimbarea de regim din 1989, românii constată că nimic nu le mai aparţine şi trebuie să muncească nu pentru ei, ci pentru a plăti datoriile: nu numai pe cele făcute de ei înşişi, ci şi pe cele făcute de guvernanţi în numele lor. În acest timp, economia naţională va fi dominată de multinaţionalele controlate indirect tot de bănci, în vreme ce falimentele firmelor româneşti deţinute de români vor continua pe bandă rulantă, pentru că fără finanţare, fără credite şi cu un guvern care nu are resurse financiare nu există şanse de supravieţuire. Constrînşi de această realitate, pe care cei mai mulţi o înţeleg doar parţial, tinerii români vor avea doar două opţiuni: să se angajeze fie la stat, fie la multinaţionalele străine. În ambele variante va avea de cîştigat doar finanţa mondială, pentru că ea controlează ambele sisteme.

sursa: http://www.ziarultricolorul.ro

(Visited 286 times, 1 visits today)

1 COMMENT

  1. SUNT FOARTE CURIOS……
    OARE CAT VOR MAI REZISTA ROMANII, SA FIE SCLAVI IN PROPRIA LOR TARA ??
    CHIAR NU VAD CE SE INTAMPLA IN LUME (ALGERIA, EGIPT 0??
    CAT MAI SUPORTAM ????????????

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.