Uitandu-ma la filmuletele astea documentare despre viata in satul romanesc de acum 50 de ani nu imi vine sa cred, parca este o total alta lume fata de acum. Si sunt doar 50 de ani de atunci.
Insa inca de atunci, se vedeau semintele parasirii satului, ca zice la un moment dat prezentarorul: multi dintre ei vor sa plece la oras pentru ca acolo „viata e mai usoara”… Deznodamantul il stim, si anume ca urmasii lor astazi stau la oras platind chirie ca nu isi pot cumpara niciodata casa lor (doar daca fac un credit pe viata si asta doar in cazul in care sunt printre putinii care castiga peste 30 milioane pe luna) si mananca icre si parizer cu paine sau alte salamuri si pui crescuti cu hormoni si chimicale din cei 10 milioane pe care ii castiga pe luna dintr-un job trist… Adio casa ta de la tara, casa pe care o aveai fara sa fii dator in banca toata viata cu o rata cat aproape tot salariul, si adio mancare sanatoasa si gustoasa pe care ti-o cresteai singur BIO in curte, de asemenea adio relatii sociale stranse cu comunitatea. La bloc majoritatea „vecinilor” nici nu se cunosc intre ei…
In fine… Filmuletul mi se pare un basm frumos dar din pacate apus din cauza prostiei stramosilor nostrii care si-au parasit satul si au intrat slugi la stapani in fabrici la orase, bineinteles, totul sub niste intentii bune si anume „sa ne fie viata mai usoara noua si copiilor nostrii, sa nu munceasca asa cum am muncit noi muica…”… Istoria demonstreaza ca ei cu gandirea asta s-au inselat. Pacat…
Uitandu-ma la filmuletele astea documentare despre viata in satul romanesc de acum 50 de ani nu imi vine sa cred, parca este o total alta lume fata de acum. Si sunt doar 50 de ani de atunci.
Insa inca de atunci, se vedeau semintele parasirii satului, ca zice la un moment dat prezentarorul: multi dintre ei vor sa plece la oras pentru ca acolo „viata e mai usoara”… Deznodamantul il stim, si anume ca urmasii lor astazi stau la oras platind chirie ca nu isi pot cumpara niciodata casa lor (doar daca fac un credit pe viata si asta doar in cazul in care sunt printre putinii care castiga peste 30 milioane pe luna) si mananca icre si parizer cu paine sau alte salamuri si pui crescuti cu hormoni si chimicale din cei 10 milioane pe care ii castiga pe luna dintr-un job trist… Adio casa ta de la tara, casa pe care o aveai fara sa fii dator in banca toata viata cu o rata cat aproape tot salariul, si adio mancare sanatoasa si gustoasa pe care ti-o cresteai singur BIO in curte, de asemenea adio relatii sociale stranse cu comunitatea. La bloc majoritatea „vecinilor” nici nu se cunosc intre ei…
In fine… Filmuletul mi se pare un basm frumos dar din pacate apus din cauza prostiei stramosilor nostrii care si-au parasit satul si au intrat slugi la stapani in fabrici la orase, bineinteles, totul sub niste intentii bune si anume „sa ne fie viata mai usoara noua si copiilor nostrii, sa nu munceasca asa cum am muncit noi muica…”… Istoria demonstreaza ca ei cu gandirea asta s-au inselat. Pacat…