Profesorul Daniel David despre perspectiva înrolării, despre românii din Ucraina şi despre...

Profesorul Daniel David despre perspectiva înrolării, despre românii din Ucraina şi despre patriotism

by -
0 733

Sute de romani din Ucraina au protestat la finalul saptamanii, dupa ce au primit prin posta ordine de mobilizare a tinerilor pentru razboi. Doi jurnalisti romani din Ucraina au declarat, sub protectia anonimatului, pentru HotNews.ro ca proteste sunt organizate si de ucraineni.

“Noi suntem tot cetateni ucraineni si, potrivit Constitutiei, avem obligatia sa ne aparam tara. Eu sunt de acord sa o apar, numai ca alaturi de mine, daca ma ia la razboi, in transee vreau sa ii vad pe fiii deputatilor poporului si pe toti aceia care dau bani pentru a nu participa la razboi. Legea despre mobilizare prevede ca deputatii nu pot fi inrolati in randurile armatei. Eu consider ca nu este drept asa ceva. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, pe front a luptat si fiul lui Stalin. Dar acum ei se eschiveaza, si-au facut legea in asa fel incat ei nu pot fi inrolati in randurile armatei, dar asta este coruptie de acum”, a declarat unul dintre jurnalistii romani din Ucraina.

În acest context, HotNews.ro i-a adresat cateva intrebari profesorului Daniel David, director fondator al Departamentului de Psihologie Clinica si Psihoterapie din cadrul Universitatii Babes-Bolyai si profesor universitar la Mount Sinai School of Medicine, New-York, SUA.

Rep: De ce reactioneaza oamenii din Ucraina astfel, care este explicatia pentru care ei resping mobilizarea pentru razboi?
Daniel David: Intr-un stat normal, civilizat, regula este regula. Altfel spus, daca si tu esti civilizat, trebuie sa respecti regulile acelui stat. Pe de alta parte, exista si situatia in care sunt state care sunt cuprinse de coruptie, care folosesc regulile mai degraba impotriva cetatenilor si in favoarea unui grup favorizat si atunci lucrurile nu sunt cinstite. Atunci ajungi intr-o situatie de acest tip, o situatie conflictuala, in care intra in conflict statutul tau de cetatean si preocuparea pentru tine ca individ. Deci intra practic individul in opozitie cu cetateanul. Care castiga? Depinde ce se intampla: intr-un stat civilizat, cetateanul ar trebui sa castige fiindca nu ar trebui sa fie mare diferenta intre individ si cetatean.

In state mai putin civilizate cuprinse de coruptie, probabil ca trebuie inteleasa si atitudinea individului care nu se vede in rolul de cetatean. Problema mea aici este alta: aceste atitudini dure si severe impotriva coruptiei nu era bine sa fie facute inainte de a exista razboiul? Altfel spus, daca tot ai vrut sa ai aceasta atitudine, puteai sa o ai inainte, tu ca cetatean, tu ca individ care faci parte dintr-un popor. Acum, cand statul este in situatie problematica, tu cand vrei sa iti arati dreptul individual, practic pui la risc statul. Deci lucrurile sunt discutabile, depinde din ce directie te uiti.

Fiecare se proiecteaza in functie de valorile pe care le are. Adica te proiectezi mai mult ca cetatean sau mai mult ca individ. Desi pot sa inteleg atitudinile individuale, atunci atitudinile individuale ar fi trebuit manifestate ori inainte, ori daca vrei sa le manifesti acum, continua-le si generalizeaza-le si la alte aspecte ale vietii statului, nu te opune numai la convocarea in armata. Daca tot ai inceput sa te opui la convocarea in armata, du-te si atunci te opune si la coruptie, la crima si la alte lucruri care nu se intampla ok in statul respectiv. Du batalia pana la capat. Altfel, pui mai presus argumentul personal fata de argumentul tarii.

Eu pot intelege ca faci acest lucru, cand nu esti de acord cu statul care reprezinta tara, dar atunci du batalia pana la capat. Nu te opune numai atunci cand te convoaca si cand nu iti convine ceva. Si daca ai inceput sa manifesti impotriva convocarii in armata si ai invocat acele motive cu coruptia, continua cu manifestarile impotriva acelor lucruri.

Rep: Cum vedeti ca vor continua lucrurile – vor fi oamenii constanti in aceasta lupta cu coruptia pe care au invocat-o la primirea ordinului de mobilizare?
Daniel David: Nu, eu vad lucrurile astea sporadice pentru ca, din pacate, astazi individul de multe ori pune mai presus propriul interes si nu intelege ce inseamna cetatean. Adica el considera statul bun atata timp cat ii da.

Rep: De ce?
Daniel David: In societatea moderna, mai ales in tarile mai putin dezvoltate, noi am pierdut substratul valoric. Incepem sa ne ghidam dupa interese personale, care nu mai au in spate niste valori. Daca mergeti si ii intrebati pe oameni pe strada, repede: Cum te cheama? o sa vedeti ca va vor spune foarte repede cum se numesc. Intrebati un om unde locuieste si va raspunde repede. Si dupa aceea intrebati-l: Care sunt cele trei valori cardinale dupa care iti ghidezi viata? O sa vedeti o pauza mare. Dupa aceasta pauza, unii poate vor spune, cu greu, dar multi nu o sa spuna. Un om, ca sa se transforme dintr-un individ homo sapiens intr-un om civilizat are nevoie de acest substrat valoric. Valorile sunt dincolo de mine.

De exemplu, putem vorbi de patriotism sau de generozitate sau familie. Sunt niste valori care trebuie sa treaca dincolo de mine. Daca noi nu avem aceste valori, la cati oameni suntem pe planeta asta si fiecare are interesul lui meschin, am sta din conflict in conflict. Valorile sunt cele care ne transforma in civilizatie. In foarte multe tari mai putin dezvoltate vedeti ca accentul pe aceste valori nu se mai pune. Daca mergeti in America, o sa vedeti ca acolo exista inca ideea de vis american, pragmatism, peformanta, excelenta, meritocratie, samd. Eu nu spun ca toti americanii sunt asa, eu spun ca au niste valori asumate social. In Germania la fel, in Marea Britanie la fel.

In tarile care au fost comuniste si care s-au prabusit, s-a pierdut sistemul valoric comunist si n-am pus nimic in loc. Si oamenii nu se pot proiecta ca cetateni. Se proiecteaza ca indivizi, carora le pasa in primul rand de ei insisi si de familia lor – statul si restul nu conteaza – fara sa se gandeasca la faptul ca pe termen mediu si lung chestia asta este foarte riscanta. Practic, noi suntem o civilizatie prin faptul ca avem stat. Dar iarasi ma intorc la concluzia de dinainte: eu pot intelege ca niste indivizi incep sa se revolte fata de niste reguli ale statului, dar atunci argumenteaza-le si du revolta pana la capat, nu doar cand iti calca interesul personal.

Rep: In acest context, ce credeti ca se va intampla daca se va ajunge ca oamenii chiar sa fie chemati la razboi, in Ucraina?
Daniel David: Eu cred ca nu se va intampla nimic. Cred ca mare parte vor merge, altii o sa fuga, nu o sa respecte regulile. Oamenii care nu au valori si un profil valoric asumat sunt si lasi, de obicei, si nu duc pana la capat lucrurile. Aici nu vreau sa fac evaluari globale, cred ca foarte multi romani de acolo care s-au revoltat s-ar putea sa aiba un profil valoric si sa isi asume lucrul asta si sa mearga cu el pana la capat – grupul acela este foarte eterogen. Unii se revolta intr-adevar fata de acele norme nedrepte si ei vor duce batalia pana la capat si se vor opune. Altii, care au doar interesul personal, probabil ca vor ceda si vor merge de frica sau vor incerca sa evite lucrurile ascunzandu-se sau plecand din tara. Grupul e foarte eterogen. Dar ar fi un semn foarte prost – daca te opui unei convocari pe care ti-o face statul ca sa il aperi, daca nu duci batalia in paralel cu statul respectiv pentru a schimba lucrurile de care il acuzi. Nu stiu despre ce civilizatie mai discutam.

Rep: Daca s-ar ajunge intr-o situatie similara in Romania, care credeti ca ar fi raspunsul romanilor la astfel de ordine de mobilizare la razboi?
Daniel David: Dupa parerea mea, reactiile ar fi la fel de impartite. Cei care au valorile alea luate din familie si din scoala ar intelege importanta acestui lucru, ceilalti care traiesc personal, egoist, bogati, interesati de ei insisi, de interesele lor meschine, ar incerca sa caute tot felul de mijloace sa scape, sa evite astfel de lucruri.

Rep: Care credeti ca este majoritatea, in momentul asta, in Romania?
Daniel David: Eu cred ca daca s-ar face o mobilizare generala, cred ca tinerii care ar fi mobilizati in primul rand nu ar accepta asta cu foarte mare bucurie si cred ca ar incerca sa se opuna, probabil, prin niste mijloace mascate social. Adica nu neaparat ca in Ucraina, sa fugi, sa te ascunzi, dar probabil ca am incerca tot felul de mijloace si dezbateri in spatiul public: daca e bine sau nu, daca merita sau nu, neintelegand ca atunci cand un stat te convoaca pentru a-l apara, daca statul ala este unul democratic, acolo dezbaterile daca e bine sau rau acest lucru nu isi mai au locul. Acele dezbateri ar fi trebuit sa apara inainte.

Avem totusi o armata profesionista, cred ca multi tineri ar accepta sa intre in armata, spun doar ca sunt convins ca s-ar naste dezbateri si nu cred ca ar aparea neaparat din lasitate, ci din faptul ca nu avem acele valori prin care sa intelegem rolul pe care il are un stat intr-o societate moderna. Cand traiesti intr-o lume fara razboaie, cum s-a intamplat multi ani in Romania, ajungi sa uiti ca pana la urma siguranta personala pe care o ai este data de o organizare statala, de civilizatie. Ea nu cere in fiecare zi tributul, dar s-ar putea ca la un moment dat sa vina sa iti ceara in schimb ceva. Si atunci trebuie sa il dai. De ce trebuie sa il dai? Daca ai valorile de cetatean al unui stat. Daca nu, cum am spus, vei incerca probabil sa cauti tot felul de subterfugii.

Rep: Este doar vina indivizilor ca nu sunt cetateni?
Daniel David: Nu. Individul are nevoie de un cadru social in care sa asimileze acele valori. Altfel spus, are nevoie de modele, din gradinita, de la scoala, sa vada la televizor, sa vada in filme, in familie, sa vada astfel de modele care promoveaza astfel de valori. Numai ca s-a pierdut foarte mult elementul de patriotism, si asta este foarte grav. Multa vreme, patriotismul a devenit un lucru mai putin frecventabil fiindca a fost dus in extrema si atunci lumea a incercat sa il evite, sa nu pomeneasca despre el. Asa parca ne ferim sa vorbim despre ideea de patriotism. Nicio tara in care nu ai valoarea legata de patriotism nu e o tara care sa poata sa dainuiasca multi ani.

Cand au Statele Unite sarbatoarea lor nationala, noi radem aici ca nu stiu care isi pune steagul in fata usii. Despre ce vorbim? Acolo oamenii vin cu steagul la serviciu, si-l pun pe masina, nu au nicio problema americanii sa fie foarte patrioti. Noi insa avem aceasta problema, fugim ca dracul de tamaie de patriotism, ceea ce nu ne ajuta. Fiindca patriotismul este o valoare care coalizeaza indivizii, transformandu-i in cetateni ai unui stat. Numai ca, sigur, nu trebuie dus in extrema, ca atunci ajungi de la patriotism la un nationalism exacerbat care iarasi nu ne ajuta. Mereu calea asta de mijloc e greu de tinut, spre asta ar trebui sa mergem.

Pentru a ajunge pe calea asta este nevoie de educatie: parintii sa isi educe copiii, scoala sa ii educe pe copii, si atunci o sa vedeti ca incep sa apara tineri la 18, 19, 21 de ani carora le pasa si de interesele mai personale, dar care inteleg si rolul statului si al tarii, se vad ca buni cetateni si n-ar avea o problema daca trebuie sa moara pentru tara respectiva intr-un razboi drept.

Noi inca suntem departe in ce priveste lectia patriotismului; am trecut prin perioada  exacerbata si inainte de Revolutie, dar si dupa Revolutie, a venit intrarea noastra in Uniunea Europeana, care ne-a prins intr-un fel nepregatiti sub acest aspect. Noi aveam un patriotism exacerbat nationalist dus in extrema de foarte multe ori. Uniunea Europeana nu accepta asa ceva, fiindca acolo trebuie sa stai la o masa cu mai multi oameni, sa incepi sa gandesti nu numai pentru tara ta, ci pentru tara ta mare: Uniunea Europeana. Deci noi n-am avut un construct de patriotism care sa poata sa fie asimilat si acceptat la nivelul Uniunii Europene. Si atunci am abandonat sau am fost fortati sa abandonam patriotismul exacerbat pe care noi l-am avut si n-am pus nimic in loc inca. Eu cred ca generatia asta de intelectuali ai acestei tari ar trebui sa inceapa sa rediscute serios, public, deschis, despre patriotism si sa il puna in niste cadre moderne. Fiindca suntem membri in Uniunea Europeana, dar sa nu uitam ca suntem romani in Uniunea Europeana. Ori ce inseamna astazi roman, care sunt valorile noastre? Lucrurile sunt mai complicate. (autor: Raluca Pantazi, hownews.ro)

(Visited 157 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.