Poetul Dumitru Matcovschi, port-drapelul românismului în Basarabia “Nu e ţară fără...

Poetul Dumitru Matcovschi, port-drapelul românismului în Basarabia “Nu e ţară fără limbă, fără limbă nu-i popor”(D.Matcovschi)

by -
2 859

Pe acest mare şi năpăstuit poet al Basarabiei l-am cunoscut la 31 august a.c., la Chişinău, cu prilejul sărbătorii Limba  Noastră cea Română. L-am ascultat recitând, cu glasul “obosit”, din creaţia sa poetică. Avea creştetul nins de griji şi fruntea brăzdată de pe bolţile de creier ale celor care, în vremuri de restrişte, au legănat nopţile redeşteptării naţionale, afirmându-se ca un lider al nemului românesc de dincolo de Prut. El s-a impus în literatura română printr-un mesaj autentic, în toate genurile literar-publicistice: poet, dramaturg, prozator şi jurnalist. În  revistele “Cultura” (1966-1970) şi “Nistru”( unde era redactor şef în perioada 1988-1997), a publicat zeci de materiale din istoria neamului românesc şi texte ale sciitorilor români din perioada interbelică, fiind un vajnic luptător contra regimului totalitar. Poetul i-a îndemnat pe basarabeni să găsească răspunsuri la întrebări retorice, precum “Unde ne sunt valorile, istoria şi limba română? Sau “De ce ne complacem în mizerie şi ne cârpim istoria ca un neam al nevoii?”. Memorabilă rămâne publicarea, în revista “Nistru”(1988), a istoricului articol “Veşmântul fiinţei noastre”, de Valentin Mândâcanu, care a reaprins flacăra conştiinţei naţionale în lupta pentru  limba română şi alfabetul latin. În aceeaşi revistă, care începând din 1990 s-a numit “Basarabia”, a văzut lumina tiparului “Sfânta Scriptură”, “Doina” lui Eminescu, “Spovedania unui învins”, de Panait Istrati şi “În preajma revoluţiei”, de Constantin Stere, toate în alfabet latin.

Un alt aspect demn de reţinut: circa 200 din poeziile sale s-au contopit cu muzica lui Ion Aldea Teodorovici, Eugen Doga, Mihai Dolgan, Constantin Rusnac, Mircea Oţel ş.a., devenind astfel cea mai cântată poezie, alături de creaţiile altui poet nemuritor, Grigore Vieru. Cu piesele lui, şi-au păstrat conştiinţa naţională câteva generaţii de români basarabeni. Poate şi de aceea el a fost prima victimă a regimului totalitar sovietic. În anul 1968, întregul tiraj al volumului său de versuri “Descântece de alb şi negru” a fost ars şi oprit astfel de la difuzare, fiind considerat subversiv. De abia în anul 1989 i s-au recunoscut meritele. A fost distins cu Premiul de Stat al RM, apoi i s-au oferit Ordinul Republicii (1995) şi Premiul pentru Poezie Nichita Stănescu(1997). Este membru titular al Academiei de Ştiinţe a RM, pentru care a scris versurile imnului AŞRM.

Dintre cele peste 50 de volume de poezii, menţionez câteva: “Melodica”, “Grâul”, “Patria”, “Poetul şi balada”, “Veşnica toamnă”, iar din proza sa “Duda”, “Bătuta”, “Toamna porumbeilor albi”, “Focul din vatră”. A scris, de asemenea, piesele de teatru “Pomul vieţii”, “Ioan Vodă cel Viteaz”, “Sperietoarea”, “Tata”. În anul 1993 s-a lansat şi în cinematografie, cu filmul de lung metraj “Troiţa” şi “Destinul”, după piesa “Ioan Vodă cel Viteaz”

La 20 octombrie a.c., acest “Poet şi om al cetăţii”( cum se intitulează volumul colectiv care a inaugurat colecţia “Personalităţi notorii”) a împlinit 72 de ani. Cu acest prilej, Uniunea Scriitorilor din Basarabia (preşedinte Arcadie Suceveanu) a organizat un Festival Internaţional de Poezie şi Cântec, care s-a desfăşurat timp de trei zile, la casa părintească a poetului din satul Vadul Raşcov, Soroca, cu participarea a peste 50 de poeţi din Basarabia, Ucraina şi România. Tot în acest loc de baştină al poetului, devenit Muzeul Dumitru Matcovschi, a avut loc şi un simpozion ştiinţific, cu tema “Destinul Basarabiei în creaţia lui Dumitru Matcovschi”, manifestare omagială la care au fost prezenţi numeroşi colegi de breaslă din Basarabia şi România, printre care şi profesorul român de istorie al poetului, Constantin Drahenberg, ajuns acum la venerabilă vârstă de 85 de ani. “Am venit aici într-un suflet, deoarece şi pentru mine D.Matcovschi reprezintă o mare valoare spirituală”, a declarat domnia sa. O altă declaraţie relevantă despre poet a făcut-o tânărul primar al Chişinăului, Dorin Chirtoacă: “De abia în clasa a II-a, când am citit “Basarabia” lui, am înţeles că ţara în care locuiesc se cheamă Basarabia şi nu RSSM”.

 

*Un moment dramatic, care putea să-i curme viaţa, s-a petrecut la 17 mai 1989, când în apropierea locuinţei sale un autobuz l-a acroşat în plin, la comanda puterii comuniste, desigur. Era a treia zi după alegerile în fostul Soviet Suprem, la care Matcovschi candidase şi câştigase, în dauna a doi contracandidaţi: un fost şef al KGB din Chişinău şi un alt viitor lider al separatismului moldovenesc. A urmat o lungă recuperare fizică şi morală la Chişinău, Moscova şi Bucureşti, unde a suportat peste 20 de intervenţii chirurgicale, dar condiţia fizică şi vigoarea bărbătească l-au ferit de paralizie. Suferinţa nedreaptă i-au călit însă şi mai mult conştiinţa şi puterea de a continua să lupte, prin poezie.

Ioan POPESCU

 

 

 

(Visited 328 times, 1 visits today)

2 COMMENTS

  1. De unde vii Grigore?-Vin, din Lacrima,Vin din Limba Romana!! Dumnezeu sa-i odihneasca in pace! Ca au fost MARI ROMANI,prigoniti si chinuiti de dusmanii Limbii Romane!

  2. Tot „accident” a avut de doua ori si Grigore Vieru, prima oara salvat prin minunea lui Dumnezeu, a doua oara mortal. Tot „accident” au avut si sotii Aldea-Teodorovici si alti patrioti romani din Basarabia. Asa isi ascund rusii asasinatele.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.