Paradoxul asigurărilor medicale la americani (fragment de Paul Krugman)

Paradoxul asigurărilor medicale la americani (fragment de Paul Krugman)

by -
1 541

Statele Unite, fapt unic în rândul naţiunilor bogate, nu le garanteazã cetãţenilor sãi asistenţã medicalã elementarã. Cea mai mare parte a discuţiilor pe marginea politicii din domeniul sãnãtãţii, inclusiv ale mele, încep cu fapte şi cifre referitoare la costurile şi beneficiile închiderii acestei prãpãstii. Voi ajunge şi la aceste aspecte în curând. Însã daţi-mi voie sã încep cu o altã întrebare: care credem cã este lucrul corect din punct de vedere moral, pe care ar trebui sã-l facem?

Există un argument coerent din punct de vedere moral împotriva garantării asistenţei medicale, care se reduce, în esenţă, la a spune că viaţa poate să nu fie dreaptă, însă nu e de datoria guvernului să scape lumea de nedreptăţi. Dacă unii oameni nu-și pot permite asigurări de sănătate, afirmă această argumentaţie, este o nenorocire, dar nu este treaba guvernului să-i oblige pe alţi oameni să îi ajute prin impozite mai mari. Dacă unii oameni moștenesc gene care îi fac vulnerabili la îmbolnăviri sau se îmbolnăvesc la un moment dat, afecţiunea împiedicându-i să mai beneficieze de asigurări medicale din acel moment, ei bine, viaţa este plină de ghinioane. Guvernul nu le poate rezolva pe toate și nu există niciun motiv să singularizeze aceste neajunsuri.

În mod evident, nu sunt de acord cu această argumentaţie.

Însă nu o prezint aici doar ca să o desfiinţez. Ideea mea este că, dimpotrivă, deși există o argumentaţie coerentă moral împotriva asigurărilor universale de sănătate, nu auzi niciodată această argumentaţie în dezbaterile politice. Cu siguranţă există un număr semnificativ de conservatori care cred că guvernul nu are dreptul să cheltuiască banii contribuabililor ca să-i ajute pe cei lipsiţi de noroc; regretatei Molly Ivins îi făcea o mare plăcere să-l citeze pe un legislator texan, care a întrebat: „De unde a mai apărut și ideea asta, că toată lumea merită educaţie gratuită? Asistenţă medicală gratuită? Orice este gratuit. Vine de la Moscova. Din Rusia. Vine drept din sânul iadului.“ Însă politicienii naţionali nu spun niciodată asemenea lucruri în public.

Motivul pentru care nu fac acest lucru este, desigur, acela că știu că alegătorii nu ar fi de acord. Cu greu ai putea găsi mai mult de o mână de americani care să considere că este drept să li se refuze oamenilor dreptul la asistenţă medicală din cauza unor afecţiuni preexistente, iar sondajele sugerează de asemenea că o mare majoritate cred că tuturor cetăţenilor americani ar trebui să le fie garantat dreptul la asistenţă medicală, indiferent de venituri. Nu aspectul moral al asistenţei medicale universale este pus în discuţie aici.

De fapt, opoziţia faţă de asistenţa medicală universală se bazează pe afirmaţia că nu este posibil să se facă ceea ce este drept din punct de vedere moral sau cel puţin că costurile — în dolari plătiţi de contribuabili, în calitatea redusă a serviciilor de sănătate pentru cei care se descurcă foarte bine în sistemul nostru actual — ar fi prea mari. Aici intervin faptele și cifrele. Fapt este că alte ţări avansate reușesc să atingă această presupusă imposibilitate, oferindu-le asigurări de sănătate tuturor cetăţenilor săi. Calitatea serviciilor pentru sănătate pe care le asigură, după orice măsură, este la fel de bună sau mai bună decât a noastră. Și toate acestea se fac cheltuindu-se mult mai puţin decât la noi, pe persoană, pentru asigurarea sănătăţii. Cu alte cuvinte, serviciile medicale se dovedesc a fi un domeniu în care a face lucrul corect din punctul de vedere moral este și profitabil în termeni economici. Toate dovezile sugerează că un sistem mai just ar fi și mai ieftin de întreţinut comparativ cu sistemul nostru actual și ar asigura servicii de sănătate mai bune.

[…]

Caracteristicile de bază ale sistemului de asistenţă medicală din Statele Unite nu s-au schimbat prea mult din 1965, când Lyndon Johnson a creat Medicare și Medicaid. Asigurările guvernamentale pentru persoanele în vârstă și sărace; pachetele salariale cu asigurări medicale pentru muncitorii cu slujbe bune la companii bune; asigurările personale, dacă le poţi obţine, pentru cei lipsiţi de norocul de a obţine pachete salariale cu asigurări medicale; o viaţă de spaimă fără asigurări de sănătate pentru un număr semnificativ de americani. Însă în vreme ce caracteristicile au rămas aceleași, cifrele s-au schimbat. Pachetele salariale cu asigurări medicale se restrâng treptat. Medicaid a preluat o parte din diferenţă, dar nu tot. Iar frica pierderii asigurării de sănătate a ajuns să stăpânească America clasei de mijloc.

Criza cu încetinitorul a sănătăţii a început în anii 1980, a trecut printr-o ușoară ameliorare pe parcursul unei părţi din anii ’90 și acum se face simţită din nou, mai puternică. Esenţa crizei este declinul pachetelor salariale cu asigurări medicale. În 2001, 65 la sută din muncitorii americani beneficiau de pachete salariale cu asigurări medicale. În 2006, procentul ajunsese la 59 la sută, fără să existe vreun indiciu că tendinţa descrescătoare s-ar fi apropiat de final. Ceea ce generează declinul pachetelor salariale cu asigurări de sănătate este creșterea costurilor asigurărilor. Prima de asigurare anuală medie pentru o familie a reprezentat peste unsprezece mii de dolari, mai mult de un sfert din veniturile medii anuale ale unui muncitor. Pentru muncitorii cu salarii mici, înseamnă pur și simplu prea mult — de fapt, se apropie de veniturile anuale ale unui muncitor cu program de muncă complet plătit care primește salariul minim. Un studiu a scos la iveală faptul că chiar și în rândul americanilor cu „venituri moderate“, care sunt definiţi ca membri ai familiilor cu venituri cuprinse între douăzeci și treizeci și cinci de mii de dolari anual, peste 40 la sută nu au avut asigurări la un moment dat dintr-un interval de doi ani.

De ce devin asigurările tot mai costisitoare? Într-un mod pervers, răspunsul este progresul medical. Progresul tehnologiei medicale înseamnă că medicii pot să trateze mai multe afecţiuni anterior netratabile, însă numai cu costuri foarte mari. Companiile de asigurări plătesc aceste tratamente, însă prin creșterea primelor de asigurare.

Cheltuielile pentru asistenţă medicală:

Anul

Procent din PIB

1960

5,2

1970

7,2

1980

9,1

1990

12,3

1993

13,7

2000

13,8

2005

16

Tendinţa de creștere a costurilor medicale datează din urmă cu mai multe decenii. Tabelul 8 (cel de mai sus) arată cheltuielile totale din Statele Unite pentru asigurări de sănătate, ca procent din PIB, începând din 1960; cu excepţia unei scurte perioade, despre care voi discuta ulterior, a fost o creștere permanentă. Pe de altă parte, câtă vreme costurile medicale erau relativ reduse, creșterea cheltuielilor nu a reprezentat o problemă: americanii au suportat povara financiară și au beneficiat de progresul medical.

Însă în anii ’80, costurile medicale au crescut până în punctul în care asigurările au devenit insuportabile pentru mulţi angajatori. Pe măsură ce costurile au continuat să crească, angajatorii au început să renunţe la asigurările medicale pentru salariaţii lor, mărind numărul persoanelor lipsite de asigurări, care adeseori nu primesc nici măcar îngrijiri elementare.

După cum scriam împreună cu Robin Wells în 2006:

Sistemul nostru medical face adeseori alegeri iraţionale şi creşterea costurilor exacerbeazã aceste iraţionalitãţi. Mai exact, asistenţa medicalã americanã tinde sã împartã populaţia în favorizaţi şi defavorizaţi. Favorizaţii, care au asigurãri bune, beneficiazã de tot ce le poate oferi medicina modernã, indiferent cât de costisitor ar fi. Defavorizaţii, care au asigurãri insuficiente sau nu au deloc asigurãri, beneficiazã de foarte puţin…

Ca răspuns la noua tehnologie medicală, sistemul cheltuiește și mai mult cu favorizaţii. Însă compensează cheltuielile sporite cu favorizaţii prin constrângerea altor oameni la statutul de defavorizat — refuzându-i unuia îngrijiri elementare pentru a-i plăti altuia tratamente de ultimă oră. Și astfel avem paradoxul crud că progresul medical dăunează sănătăţii multor americani.

fragment din Paul Krugman – Conştiinţa unui libera, 2010, editura Publica.

(Visited 64 times, 1 visits today)

1 COMMENT

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.