„Occupy Wall Street” și „Toamna Americană”: sunt o „revoluție colorată”?

„Occupy Wall Street” și „Toamna Americană”: sunt o „revoluție colorată”?

by -
0 572

Global Research, de Michel Chossudovsky, 13 octombrie 2011

Mişcarea de protest izbucnită la nivel local în America include oameni din toate categoriile sociale, din toate grupele de vârstă, oameni conştienți de necesitatea de schimbare socială şi s-a angajat în inversarea fluxului.

Fundamentul acestei mişcări constituie un răspuns la „agenda de zi Wall Street” de fraudă financiară şi de manipulare, care a servit pentru a declanşa şomajul şi sărăcia din întreaga ţară.

Oare această mişcare reprezintă, în forma sa actuală, un instrument de reformă semnificativă şi de schimbări sociale în America?

Care este structura organizatorică a mişcării? Cine sunt principalii săi arhitecţi?

Oare această mișcare sau segmentele din cadrul acestei mişcări au fost co-optate?

Aceste întrebări sunt importante și ar trebui să fie abordate de către cei care fac parte din mișcarea Ocuppy Wall Street precum şi de cei care sprijină democraţia reală.

Introducere

Din punct de vedere istoric, mişcările social progresiste au fost infiltrate prin liderii lor co-optați şi manipulați, prin finanţările corporative ale organizaţiilor non-guvernamentale, sindicate şi partide politice. Scopul final al „disidenţei de finanţare” este de a preveni posibilitatea ca mişcarea de protest să conteste legitimitatea elitelor din Wall Street:

„Printr-o amară ironie, în ultimii ani, o bună parte din câştigurile financiare frauduloase de pe Wall Street au fost reciclate pentru fundațiile și centrele de caritate scutite de taxe ale elitelor. Aceste câştiguri financiare excepţionale nu au fost utilizate numai pentru a cumpăra politicieni, ele au fost, de asemenea, direcţionate către ONG-uri, instituții de cercetare, centre comunitare, grupuri de religii, ecologişti, mass-media alternativă, grupuri pentru drepturile omului și altele.

Obiectivul interior este acela de a „fabrica disidenţa” şi de a stabili limitele unei „opoziții corecte din punct de vedere politic” . Pe lângă acestea, în multe ONG-uri  sunt infiltrați informatori care de multe ori acţionează în numele agenţiilor de informaţii occidentale. În plus, un segment din ce în ce mai mare de știri și informații media alternative de pe internet au devenit dependente de finanţările provenite de la fundaţii şi organizaţii de caritate corporatiste.

Obiectivul  elitelor corporatiste a fost cel de a fragmenta mişcarea oamenilor într-un vast mozaic „do it yourself”.”  (vezi Michel Chossudovsky, „Disidența manufacturată: Mişcarea Anti-Globalizare este finanţată de către elitele corporatiste, Global Research, 20 septembrie 2010 ).

„Fabricarea disidenței”

„Fabricarea disidenţei” este însoțită, în același timp, de intenţia de a promova diviziunile politice şi sociale (de exemplu, în cadrul şi între partidele politice şi în mişcările sociale). La rândul său, aceasta încurajează crearea unor dezbinări în cadrul fiecărei organizaţii.

În ceea ce privește „mișcarea  anti-globalizare” , acest proces de defragmentare și  de divizare datează de la începuturile Forumului Social Mondial (vezi Michel Chossudovsky, „Disidența fabricată: Mişcarea Anti-Globalizare este finanţată de către elitele corporatiste, Global Research, 20 septembrie 2010 ).

Cele mai multe dintre organizaţiile progresiste ale lumii, după perioada celui de-al doilea război mondial, inclusiv „Stânga” europeană, au fost, în cursul ultimilor treizeci de ani, transformate şi remodelate. Sistemul „pieţei libere” (Neoliberalismul) este în consens cu „Stânga”. Printre altele, acest lucru se aplică Partidului Socialist din Franța, Partidul Laburist din Marea Britanie, social-democraţii din Germania, să nu mai vorbim de Partidul Verde din Franţa şi Germania.

În SUA, bipartizanatul  nu este rezultatul interacţiunii cu partidele politice ale Congresului. Un grup de lobby a marilor corporații controlează atât pe republicani cât şi pe democraţi. „Consensul bipartizan” este stabilit de către elitele care operează în spatele scenei; de către principalele grupuri corporatiste de lobby, care exercită o dominaţie asupra ambelor părţi politice majore.

Liderii AFL-CIO au fost, de asemenea, co-optați de stabiliment împotriva mişcărilor forţei de muncă de bază din SUA.

Liderii de muncă organizată participă la reuniunile anuale ale Forumului Economic Mondial Davos (WEF). Ei colaborează cu Business Roundtable. Dar, în acelaşi timp, fundamentul mişcării forţei de muncă din SUA a încercat să mai efectueze schimbări organizaţionale care să contribuie la democratizarea conducerii sindicatelor individuale.

Elitele vor promova un „ritual de disidenţă”, cu sprijin mare din partea mass-mediei, reţelelor de televiziune, ştirilor corporative, precum şi prin internet.

Elitele economice – care controlează fundaţii majore – supraveghează, de asemenea, finanţarea a numeroase organizaţii din cadrul societăţii civile, care au fost implicate istoric în mişcarea de protest împotriva economiei existente şi a ordinii sociale. Programele multor ONG-uri (inclusiv cele implicate în Ocuppy Wall Street) se bazează în mare măsură pe finanţări provenite de la fundaţii private, inclusiv Ford, Rockefeller, MacArthur, printre altele și fundaţia Tides.

Din punct de vedere istoric, mişcarea anti-globalizare, care a apărut în anii 1990, s-a opus Wall Street şi giganţilor petrolului din Texas controlați de Rockefeller. Cu toate acestea, fundaţiile şi organizaţiile de caritate Rockefeller, Ford și aliații,  au realizat de-a lungul anilor, o finanţare generos progresivă a reţelelor anti capitaliste, precum şi a ecologiştilor (spre deosebire de Big Oil), cu scopul de a supraveghea, în cele din urmă, formarea și activitate acestora.

 

„Revoluţiile colorate”

În cursul ultimului deceniu, „revoluţiile colorate” au apărut în mai multe ţări. „Revoluţiile colorate” din SUA sunt mișcări ale agențiilor de informaţii ce constau în pretinsa sprijinire a mișcărilor de protest cu scopul de a declanșa o „schimbare de regim” sub pancarta unei mişcări de pro democratice.

„Revoluţiile colorate” sunt sprijinite de către National Endowment for Democracy, Institutul Republican International și Freedom House. Obiectivul unei „revoluţii colorate” este acela de a stârni tensiuni sociale şi de a folosi mişcarea de protest pentru răsturnarea a guvernului existent. Scopul final al politicii externe este acela de a instaura guvern maleabil, supus, pro SUA (sau „regim marionetă”).

 

„Primăvara arabă”

În ceea ce privește „primăvara arabă” din Egipt, principalele organizaţii ale societăţii civile, inclusiv Kifaya (suficient) şi Mişcarea Tinerilor din 06 aprilie nu au fost numai susţinute de fundaţii din SUA ci au avut, de asemenea, aprobarea Departamentului de Stat american. (pentru detalii, vezi Michel Chossudovsky, „Mişcarea de protest în Egipt: „dictatorii” nu dictează, se supun ordinelor”, Global Research, 29 ianuarie 2011)

Disidenţi egipteni, camarazii de la Freedom House din Washington DC (2008)

„Ironic, cei de la Washington au sprijinit dictatura Mubarak, inclusiv atrocităţile sale, în timp ce, tot ei susţin şi finanţează detractorii săi … Sub auspiciile Freedom House, disidenţii şi opozanţii lui Hosni Mubarak (a se vedea mai sus) au fost primiți în mai 2008 de către Condoleezza Rice … şi Stephen Hadley, consilier al Securității Naţionale la Casa Albă.” (vezi Michel Chossudovsky, „Mişcarea de protest în Egipt: „dictatorii” nu dictează, se supun ordinelor”, Global Research, 29 ianuarie 2011)

În anul următor (mai 2009), o delegaţie de disidenţi egipteni a fost întâmpinată de secretarul de stat Hillary Clinton. (a se vedea mai jos)

Secretarul american de stat Hillary Clinton vorbeşte cu „activiştii egipteni despre promovarea libertăţii şi democraţiei”, înainte de reuniunile de la Departamentul de Stat din Washington, DC, 28 Mai 2009.

 

OTPOR şi Centrul de aplicare a unor acţiuni și strategii non violență (CANVAS)

Disidenţii din cadrul Mişcării Tineretului din Egipt, 06 aprilie, care, de mai mulţi ani, au fost în legătură permanentă cu Ambasada SUA din Cairo, au fost instruiţi de către Centrul de aplicare a unor acţiuni și strategii non violență (CANVAS) din Serbia, o firmă de consultanţă şi instruire specializată în „revoluţie”, susţinut de DH şi NED. CANVAS a fost înfiinţat în 2003 de către Otpor,o organizație sârbă susținută de CIA  și care a jucat un rol central în căderea lui Slobodan Milosevic, în urma bombardamentelor NATO din 1999 în Iugoslavia.

La nici două luni de la sfârşitul bombardamentelor din Iugoslavia din anul 1999, Otpor a fost înaintat într-un rol central în instalarea unui guvern interimarîn Serbia, sponsoriza din SUA, de către NATO. Aceste evoluţii, de asemenea, au pavat calea spre secesiunea Muntenegrului din Iugoslavia, stabilirea bazei militare americane Bondsteel, precum şi formarea unui stat Mafie în Kosovo.

În august 1999, s-a raportat că CIA a instituit un program de formare pentru Otpor în Sofia, capitala Bulgariei:

“În vara anului 1999, șeful CIA, George Tenet, înfiinţat un atelier în Sofia, Bulgaria pentru „a educa ” opoziţia sârbă. În data de 28 august 2000, BBC a confirmat faptul că s-a inițiat o tabără specială de 10 zile pentru militanţii Otpor, tot în Sofia.

Programul CIA este un program în etape succesive. La început, el flatează patriotismul sârbilor şi spiritul de independenţă și acţionează ca și când ar sprijini aceste calităţi. Dar, după ce au semănat confuzie şi au rupt unitatea ţării, CIA şi NATO merg mult mai departe.”

(Gerard Mugemangano şi Michel Collon, „Faptul că suntem parțial controlați de către CIA? Asta nu mă deranjează prea mult.”, Interviu cu doi activişti ai mişcării studenţeşti Otpor, Centrul International de acţiune (IAC), „Suntem parțial conduși de CIA?”, 06 octombrie 2000. Vezi de asemenea şi „Mișcarea Otpor,  controlată de către CIA”, The Monitor, Sofia, tradus de Blagovesta Doncheva, Emperors Clothes, September 8, 2000.

 

„Afacerea cu revoluțiile”

Centrul de aplicare a unor acţiuni și strategii non violență (CANVAS), aparținând mișcării OTPOR, se descrie ca fiind „o reţea internaţională de traineri și consultanți”, implicată în „Afacerea revoluțiilor”. Fiind finanțat de National Endowment for Democracy (NED), aceasta constituie o manieră de consultanță, consiliere şi formare profesională a grupurilor de opoziţie din mai mult de 40 de ţări, sponsorizate de SUA.

Otpor a jucat un rol-cheie în Egipt. Piața Tahir din Egipt: ceea ce părea a fi un proces de democratizare spontan a fost, de fapt, o operaţiune de inteligenţă atent planificată. Vezi video mai jos.

http://www.youtube.com/watch?v=lpXbA6yZY-8

Egipt. Logo-ul mișcării din 06 aprilie.

Atât mișcarea din 6 aprilie cât şi Kifaya (Destul!) au primit sprijin prealabil din partea CANVAS la Belgrad , „în strategiile revoluţiei non violență”. „Potrivit Stratfor, tacticile folosite de către mișcarea din 6 aprilie şi Kifaya” au fost scoase direct dintr-un curriculum de formare al CANVAS.(citat din Tina Rosenberg, în  Revolution U, politica externă, 16 februarie 2011 ).

Este demnă de remarcat asemănarea dintre logo-uri, precum şi numele implicate în „revoluţiile colorate” sponsorizate de CANVAS și Otpor. Mişcarea Tinerilor de pe 6 aprilie din Egipt a folosit ca logo pumnul încleştat, Kifaya („Destul!”), are acelaşi nume ca mișcarea de protest a tinerilor din Georgia, susținută de Otpor, care a fost numită Kmara! („Destul!”). Ambele grupuri au fost instruite de CANVAS.

 

Kmara! („Destul!”)

 

Rolul lui Otpor CANVAS în mișcarea Occupy Wall Street

CANVAS-OTPOR este în prezent implicată în Mişcarea Occupy Wall Street ( OWS).

Mai multe organizaţii-cheie implicate în prezent în Occupy Wall Street ( OWS) au jucat un rol semnificativ în „primăvara arabă”. „Anonim”, un grup activist social din media, a fost implicat în atacurile cibernetice de pe site-urile guvernului egiptean, duse la o înălţime de „primăvară arabă”. (http://anonops.blogspot.com)

Anul trecut în luna august, „Anonim” a desfăşurat atacuri cibernetice similare îndreptate împotriva Ministerului Apărării Sirian. Aceste atacuri cibernetice au fost duse în sprijinul „opoziției” siriene  în exil și care este, în mare măsură, integrată de către islamişti. (A se vedea site-ul Ministerului Apărării din Siria, Pagina de start , Huffington Post, 8 august 2011).

Acţiunile lui „Anonim” din Siria sunt în concordanţă cu cadrul „revoluţiilor colorate”. Ei caută să demonizeze regimul sirian şi pentru a crea instabilitate politică. (Pentru analiza de opoziţie privind Siria, vezi Michel Chossudovsky, Siria: Cine este în spatele mişcării de protest? Fabricarea unui pretext pentru o „intervenţie umanitară” a  NATO din SUA, Global Research, 03 mai 2011)

CANVAS Și Anonim sunt acum implicaţi activ în mișcarea Occupy Wall Street.

Rolul precis al CANVAS în Occupy Wall Street rămâne să fie evaluat.

Ivan Marovic, un lider CANVAS  s-a adresat recent mișcării de protest Occupy Wall Street din New York. Ascultaţi cu atenţie discursul său accesând linkul de mai jos. (Ţineţi cont de faptul că organizaţia CANVAS este susținută de NED).

http://www.youtube.com/watch?v=LkM3BBtc7N0

Marovic a recunoscut într-o declaraţie anterioară că nu este nimic spontan în planificarea unui „eveniment revoluţionar”:

„Se pare ca oamenii tocmai au ieșit în stradă. Dar este rezultatul a luni sau ani de pregătire. Este foarte plictisitor până când se ajunge la un anumit punct, în cazul în care se pot organiza demonstraţii în masă sau greve. În cazul în care este atent planificată, încă din momentul în care începe, totul este doar o chestiune de săptămâni”(citat din Tina Rosenberg, Revoluţia U, Politica Externă, 16 februarie 2011).

Această declaraţie oferită de către purtătorul de cuvânt al Otpor, Ivan Marovic, ar sugera faptul că mişcările de protest în lumea arabă nu au fost răspândite în mod spontan de la o ţară la alta, așa cum s-a portretizat de către mass-media occidentală. Mişcările naţionale de protest au fost planificate cu mult timp înainte. Cronologia şi succesiunea acestor mișcări de protest naţional au fost, de asemenea, planificate.

În mod similar, declaraţia lui Marovic sugerează totodată că libera ocupație Wall Street a fost, de asemenea, obiectul de planificare atentă și avansată de un număr de organizaţii-cheie privind tactica și strategia.

Este demn de remarcat faptul că una dintre tacticile lui Otpor „nu este să încerce să evite arestările”, ci mai degrabă „să le provoace şi să le utilizeze în avantajul mişcării.” Ca o strategie de PR.

Pumnul încleștat al OWS, pe http://occupywallst.org

PORA: Este timpul!

KMARA: Ajunge!

OBORONA: Apărare!

KELKEL O nouă epocă

Sursa http://www.infocon.ro


(Visited 95 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.