Memoriul istoricilor de peste Prut
Adevărul ne va face liberi, doar liberi fiind ne vom putea recupera identitatea etnică şi vocaţia europeană
Memoriul de faţă a fost redactat din dorinţa semnatarilor de a atenţiona opinia publică din ţară şi de peste hotare, precum şi factorii de decizie din Republica Moldova despre unele probleme de importanţă majoră pentru societatea moldovenească. Totodată, el este o expresie a îngrijorării Comunităţii istoricilor din Republica Moldova vizavi de unele politici păguboase aplicate în domeniul educaţiei istorice şi pregătirii civice a cetăţenilor Republicii Moldova. Concomitent, pe această cale, exprimăm deschiderea de a contribui prin expertiza şi experienţa noastră la depăşirea situaţiei complicate în care ne-am pomenit la acest capitol.
Mai bine de două decenii, începând de la perestroika şi glasnost şi până la momentul de faţă, societatea moldovenească este antrenată într-o dezbatere interminabilă despre identitatea noastră etnică şi lingvistică, despre semnificaţia unor evenimente istorice ce s-au produs în spaţiul basarabean în secolul al XX-lea. În centrul atenţiei opiniei publice se menţin evenimentele din anii 1917-1918, cele produse în Basarabia în vara anului 1940, în primăvara – vara anului 1944, precum şi cele întâmplate în deceniile postbelice. Subiectele respective sunt abordate de mass-media, de partidele politice parlamentare şi extraparlamentare, de unele organizaţii şi asociaţii neguvernamentale. În ultimul timp, subiectele cu tentă istorică constituie prilej de discuţie, iar uneori de speculaţii chiar în cadrul coaliţiei de guvernământ.
În opinia noastră, dezbaterile de interes public ca exerciţiu democratic trebuie încurajate, ele sunt un indice caracteristic oricărei societăţi democratice, iar în cazul nostru, ele mai constituie şi o probă a interesului manifestat de cetăţeni, inclusiv de clasa politică, faţă de trecutul istoric. Antrenarea în dezbaterea publică constituie, într-un fel, expresia dorinţei cetăţenilor de a construi un stat bazat pe norme de drept şi a trăi într-o societate democratică, cu resorturi veridice şi eficiente. Totodată, ne exprimăm îngrijorarea că, din anumite considerente, dezbaterea publică, mai ales cea pe subiecte istorice, poartă un caracter imitativ, este întreţinută artificial şi, în consecinţă, efectul unei asemenea întreprinderi, aparent democratice, este unul păgubos şi contraproductiv. Dezbaterile publice nu sunt urmate de concluzii, lipseşte partea decizională a factorilor de răspundere, nemaivorbind de planuri de acţiuni orientate spre redresarea situaţiei. Astfel, dezbaterile publice a căror menire este să aducă unele clarificări, să încurajeze elementul democratic, fiind dirijate din umbră, din contra, creează mai multe confuzii, produce decepţii. Din păcate, acesta e felul moldovenesc de a înţelege şi interpreta democraţia.
Actualmente, Republica Moldova traversează poate cea mai dinamică perioadă din istoria sa ca stat independent. Ţara noastră este în situaţia în care este chemată să facă pasul decisiv în proiectarea viitorului său democratic şi european. Momentul reclamă detaşarea de povara trecutului, formularea şi îmbrăţişarea unor repere istorice adevărate, fără zgura ideologizată, fără clişeele propagandistice ale vechiului regim. La această cotitură istorică societatea are nevoie să înţeleagă şi să pătrundă în esenţa unor evenimente şi procese istorice ce ne-au marcat destinul pe parcursul secolului trecut.
În acest context, în virtutea faptului că cercetarea trecutului istoric este apanajul nostru profesional, comunitatea istoricilor din Republica Moldova consideră necesar să-şi exprime punctul de vedere în unele probleme de interes naţional şi social:
1. În 1917-1918, în spaţiul basarabean s-a scris cea mai spectaculoasă pagină de istorie politică, cu consecinţe benefice nu doar pentru populaţia românească dintre Prut şi Nistru, ci şi pentru reprezentanţii celorlalte etnii din acest areal. Decizia din 27 martie 1918 a Sfatului Ţării, organ reprezentativ al populaţiei dintre Prut şi Nistru, de unire a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) cu România, adoptată „în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor”, a constituit soluţia optimă de salvare a populaţiei din acest spaţiu de la un cataclism social ce s-a abătut asupra unei părţi a omenirii ca rezultat al preluării de către bolşevici a puterii în Rusia în octombrie 1917. În perioada interbelică, întreaga populaţie din Basarabia a beneficiat de drepturi şi libertăţi democratice, de condiţii fireşti de dezvoltare socială şi naţională. Basarabia, ca parte componentă a României, a fost şi o parte a civilizaţiei europene.
2. Evenimentele ce s-au consumat în spaţiul basarabean în vara anului 1940 şi cele ce s-au repetat în primăvara-vara anului 1944, sunt părţi componente a celui de-al Doilea Război Mondial, declanşat la 1 septembrie 1939, ca urmare a punerii în aplicare a înţelegerilor secrete sovieto-germane din 23 august 1939 privind partajarea sferelor de influenţă în Europa Centrală şi de Sud-Est între Uniunea Sovietică comunistă şi Germania nazistă. Intervenţia militară a U.R.S.S. în spaţiul basarabean, în vara anului 1940, a deturnat evoluţia noastră firească, liberă şi democratică.
3. După ocuparea de către trupele sovietice a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa, românilor de la extremitatea estică, dar şi reprezentanţilor altor etnii, le-a fost dat să treacă printr-un diabolic experiment social şi politic, pus la cale şi dirijat de Komintern. Devenind obiect al abuzului şi represiunii, populaţia din aceste teritorii a cunoscut totalitarismul în esenţa/formula sa comunistă, a trecut printr-un şir de cataclisme sociale, derivate ale regimului totalitar sovietic de ocupaţie.
4. Documentele de arhivă, cercetările istoricilor din Republica Moldova şi de peste hotare demonstrează faptul că, în primăvara – vara anului 1944, sub lozinca „eliberării de sub ocupaţia fascistă”, a fost reeditat actul de anexare a Basarabiei şi Nordului Bucovinei, înfăptuit de statul sovietic iniţial în zilele de 28 iunie – 3 iulie 1940.
5. Includerea acestor pământuri în componenţa statului sovietic a condus repetat la violarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, la dezbinarea etnică şi ştergerea identităţii naţionale, la modelarea unor identităţi false, la cultivarea urii şi impunerea fricii, la suprimarea relaţiilor cu lumea liberă din Occident, la neglijarea omului ca valoare supremă şi devalorizarea demnităţii umane. Suplimentar, asupra populaţiei băştinaşe din acest teritoriu s-a exercitat o politică de genocid etno-cultural. Teoria luptei de clasă şi principiul internaţionalismului proletar promovate cu ostentaţie de autorităţile sovietice au antagonizat societatea, au dezumanizat-o. La lipsurile de ordin economic şi la dezastrul social rezultate în urma războiului distrugător s-au adăugat alte suferinţe pasagere ale regimului: foametea organizată, colectivizarea forţată, deportările în masă. După 1944, românii din Basarabia au fost ostatici ai statului sovietic, destinul lor a fost decis în laboratoarele Kremlinului, adevăraţi stăpâni în spaţiul basarabean au devenit străinii. Regimul totalitar comunist a transformat Basarabia, de altfel, ca şi multe alte teritorii periferice ale Uniunii Sovietice, într-un laborator de experimentare naţională şi socială de pe urma cărora au avut de suferit zeci de popoare, iar numărul victimelor directe şi indirecte se ridică la ordinul sutelor de mii de persoane. În fond, cele săvârşite de autorităţile sovietice, care au pus stăpânire de facto pe aceste teritorii, pot fi calificate, în termeni juridici, drept crime împotriva umanităţii.
6. Disoluţia imperiului sovietic la începutul anilor 90 şi proclamarea independenţei Republicii Moldova ne-a oferit şansa să ne hotărâm viitorul, „fără niciun amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii noastre naţionale”. Dar, împovăraţi de moştenirea imperială, ne-am convins că năzuinţele şi idealurile noastre nu pot fi atinse atât de uşor. În această problemă de mare importanţă, şi-a spus cuvântul lipsa tradiţiei construcţiei de stat (democratic, nu totalitar) pe aceste teritorii şi, respectiv, absenţa oamenilor politici cu experienţă, care ar fi captat şi orientat pe făgaş democratic şi constructiv energiile maselor. Exploatând situaţia dată, dominaţi de obsesia menţinerii imperiului sovietic, cu concursul elementelor revanşarde din partea locului, liderii de la Kremlin au încurajat şi au susţinut crearea unui regim separatist în zona transnistreană a Republicii Moldova. Sfidând năzuinţele noastre de libertate şi încălcând angajamentele de retragere a trupelor, asumate de Federaţia Rusă la conferinţele O.S.C.E. din 1999 şi 2001, armata rusă şi astăzi continuă să ocupe o parte a teritoriului Republicii Moldova.
7. Din cele două experienţe trăite în veacul al XX-lea – prima, cea de viaţă liberă naţională şi democratică şi cea de-a doua, de asuprire naţională şi exterminare socială, una cu efecte benefice şi alta cu consecinţe dramatice – trebuie să tragem unele învăţăminte, să formulăm concluziile de rigoare, aşa încât astăzi să fim în stare să ne proiectăm viitorul în interesul nostru naţional. Faptul că actualmente o parte din populaţia Republicii Moldova percepe experienţa istorică printr-o optică deformată, alta decât cea adevărată, nu este altceva decât efectul unei propagande perfide de îndoctrinare ideologică, practicate pe parcursul deceniilor postbelice. Din păcate, războiul informaţional continuă şi astăzi, cele mai perfide şi mai malefice agresiuni asupra sufletelor noastre fiind realizate de regizori ai unui primejdios scenariu imperialist-cominternist. Iar lipsa măsurilor de contracarare a acestuia blochează procesul de renaştere naţională, anihilează activismul civic şi manifestarea democratică al unui important segment de populaţie.
8. Or, în momentul în care ne-am decis să subscriem la valorile democratice ale lumii libere şi am ales alte modele de organizare politică şi socială trebuie să abandonăm clişeele propagandistice despre raiul comunist, despre mult trâmbiţata eliberare, în serii, a pământurilor noastre, ba de sub „regimul burghezo-moşieresc”, ba de sub „ocupaţia germano-româno-fascistă”. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: pe parcursul secolului al XX-lea, Basarabia, parte componentă a statului român, în două rânduri, în iunie 1940 şi martie – august 1944, a fost obiect de agresiune din partea statului sovietic, dominat de ideologia cominternistă. Şi astăzi, o parte a teritoriului Republicii Moldova se află sub ocupaţie străină. Regimul comunist totalitar de ocupaţie, persecutor al valorilor şi libertăţilor naţionale şi democratice, ne-a cauzat enorme pagube de ordin economic, social, politic, cultural şi de altă natură. Consecinţele acestuia se regăsesc astăzi nu doar în comportamentul social al cetăţenilor simpli, ci şi în acţiunile, dar mai cu seamă în inacţiunile clasei politice.
Adevărul istoric, asumat de fiecare cetăţean, fără ură şi părtinire, oricât de amar ar fi, pentru unii, trebuie să constituie acea bază solidă pe care poate fi edificată o societate liberă şi democratică. Doar adevărul poate să servească drept materie primă pentru edificarea unei societăţi libere şi democratice, doar adevărul poate să asigure o conciliere civică sinceră (nu mimată), profundă şi durabilă. Doar adevărul ne va face să înţelegem că integrarea europeană a Republicii Moldova este şansa noastră de recuperare şi consolidare a identităţii umane, etnice şi politice. Doar adevărul ne va face să înţelegem că parcursul european al Republicii Moldova este unica cale de readucere în scenă a valorilor noastre naţionale şi de raliere la cele general-umane. Doar adevărul ne va face liberi.
În convingerea noastră, adevărul istoric este o mare forţă edificatoare. Experienţa istorică, oricare ar fi ea, este un patrimoniu inestimabil al omenirii şi el trebuie pus în serviciul societăţii. Exemple reuşite de repunere în serviciul cetăţeanului a experienţei istorice ne oferă societăţile occidentale democratice. Neglijarea experienţei istorice şi promovarea /perpetuarea minciunii, manipularea cetăţenilor poate să ne ducă în impas, iar proiectul Republica Moldova ca stat de drept şi democratic poate să eşueze.
Chişinău, 5 mai 2014
Memoriul este semnat de:
Anatol Petrencu, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Institutul de Istorie Socială „ProMemoria”;
Ion Negrei, istoric, cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie al AŞM;
Gheorghe Palade, doctor în istorie, conferenţiar universitar, USM:
Andrei Eşanu, academician AŞM, membru de onoare al Academiei Române;
Nicolae Dabija, academician AŞM, membru de onoare al Academiei Române;
Gheorghe Cojocaru, doctor în istorie, cercetător ştiinţific coordonator, Institutul de Istorie al AŞM;
Ion Şişcanu, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Institutul de Istorie al AŞM;
Pavel Parasca, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, ULIM;
Anton Moraru, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală;
Mihai Taşcă, doctor în drept, Institutul de Cercetări Juridice şi Politice, AŞM;
Gheorghe Negru, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Institutul de Istorie al AŞM;
Constantin Ungureanu, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Institutul de Istorie al AŞM;
Valentin Constantinov, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Institutul de Istorie al AŞM;
Andrei Groza, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Academia de Administrare Publică;
Pavel Moraru, doctor în istorie, cercetător ştiinţific superior, Institutul de Istorie al AŞM;
Ion Gumenîi, doctor în istorie, conferenţiar universitar, USM;
Ion Eremia, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, USM;
Lidia Pădureac, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Bălţi;
Vasile Dobrogeanu, profesor de istorie, Bălţi;
Virgiliu Bîrlădeanu, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Institutul de Istorie al AŞM;
Sergiu Tabuncic, doctor în istorie, cercetător ştiinţific superior, Institutul de Istorie al AŞM;
Maria Danilov, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Institutul de Istorie al AŞM;
Ion Chirtoacă, doctor habilitat în istorie, Institutul de Istorie al AŞM;
Andrei Emilciuc, doctor în istorie, Institutul de Istorie al AŞM;
Gheorghe Nicolaev, doctor în istorie, Institutul de Istorie al AŞM;
Dinu Poştarencu, doctor în istorie, Institutul de Istorie al AŞM;
Igor Cereteu, doctor în istorie, Institutul de Istorie al AŞM;
Valentina Eşanu, cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie al AŞM;
Tudor Ciobanu, cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie al AŞM;
Eugen Cernenchi, cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie al AŞM;
Veaceslav Stăvilă, doctor în istorie;
Sergiu Cornea, doctor în istorie, Universitatea de Stat „B.P. Hasdeu”, Cahul;
Vitalie Ponomariov, lector universitar, Universitatea de Stat „B. P. Hasdeu”, Cahul
