Lucian Boia și mitizarea istoriei – Recenzii ale acad. Ioan Aurel Pop...

Lucian Boia și mitizarea istoriei – Recenzii ale acad. Ioan Aurel Pop (X)

by -
0 765

Lupta de clasă în Dacia (p. 154-155)

Desigur, în anii comunismului, mai ales în primul deceniu şi jumătate, s-a insistat şi la noi asupra „luptei de clasă”, definită de toţi marxiştii de oriunde drept „motorul istoriei”, dar nu s-a contestat decât de către sovietici şi de către stipendiaţii sau ciracii lor originea daco-română a românilor. În Dacia romană, „haiducii” (latrones) şi sclavii erau hiperbolizaţi şi falsificaţi în esenţa lor, pentru a se potrivi cu teoria marxistă. Fireşte, istoricii autentici, specialiştii de prim rang — deşi mulţi erau prin închisori ori nu puteau publica nimic — au evitat cât au putut instrumentalizarea sau deformările crase. Distinsul şi regretatul nostru profesor Hadrian Daicoviciu, prin anii ’70 din secolul trecut — când se putea discuta mult mai liber decât altădată — ne spunea cum ajunsese părintele său, Constantin Daicoviciu, la „conceptul” de stat sclavagist începător pentru Dacia preromană, a lui Burebista şi Decebal. Această definire a statului dac fusese formulată într-o perioadă când „unii savanţi”, mai ales sovietici, scriau despre daci că, subdezvoltaţi şi grosieri cum erau ei în „orânduirea comunei primitive”, nu putuseră forma în antichitate decât cel mult o „uniune de triburi” mai puternică. Specialiştii români în arheologie şi istorie antică se aflau astfel într-o mare dilemă: să „inventeze” un sistem sclavagist în Dacia preromană cu scopul de a „salva” statul dac sau să respingă sclavagismul — care de fapt nu existase! — cu riscul de a vedea statul dac exclus din istorie şi degradat la o simplă „adunătură de triburi”. Teoria marxist-leninistă era clară şi necruţătoare chiar şi sub acest aspect: în antichitate, în Europa, nu au existat decât state sclavagiste, căci statul este un rezultat al „luptei de clasă”, iar „luptă de clasă” în „comuna primitivă” nu poate să existe. Realitatea istorică din Dacia era însă diferită de teoria în uz: dacii formaseră un stat, după toate regulile lumii europene vechi din afara cadrului greco-roman, stat în care sclavajul nu avea aproape nici un rol. Cu scopul de a „salva” acest stat, C. Daicoviciu l-a numit „sclavagist începător” şi, ca să-l legitimeze, el şi alţi istorici au trebuit să „găsească” în Dacia şi „luptă de clasă”. Nimeni — ne referim la specialişti — nu a crezut sincer în aceste forţări ale notei. De altfel, după un timp, s-a recunoscut cvasi-oficial lipsa sclavagismului în Dacia preromană, mai ales după ce teoreticienii marxişti — din Occident în primul rând — „descoperiseră” un nou „mod de producţie”, şi anume cel „tributal” (variantă a „modului de producţie asiatic”), detectabil cu oarecare îngăduinţă şi în Dacia.

Aceste găselniţe teoretice nu schimbă profilul istoriografiei româneşti din perioada comunistă, dar arată o anumită preocupare pentru evitarea sau diminuarea deformărilor grave cauzate de ideologie. Opinia publică românească, din fericire, habar nu avea de toate aceste „discuţii” de cabinet.

lucian boia

*Ioan Aurel Pop – Istoria, adevărul și miturile, p. 108-109, Editura Enciclopedică, București, 2014

(Visited 193 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.