Invidie şi resentiment sau despre egalitarism
Înainte de a se traduce într-o ideologie, egalitarismul este o mentalitate bazată pe falsa negare a existenţei diferenţelor dintre oameni. Mentalitatea egalitară este susţinută de invidie şi de resentiment.
Alfred Adler considera că „invidia ne împinge la acţiuni şi la măsuri care ţintesc stabilirea egalităţii, a echivalenţei între oameni. Astfel, suntem în măsură ca, pe cale raţională, precum şi intuitiv, să formulăm o axiomă a societăţii, care nu poate fi combătută fără ca, altundeva, să se pună în mişcare forţe contrare. Această axiomă este: egalitatea să devină lege a tot ceea ce poartă chip omenesc.”
Max Scheler afirma în una din cărţile sale că „teoria modernă a egalităţii – fie că simulează o constatare de fapt, fie că pretinde a fi o cerinţă morală, ori vrea să lase impresia că este ambele deopotrivă – este un evident produs al resentimentului. (…) Resentimentul, care nu are cum să vadă cu ochi buni valorile superioare, îşi ascunde caracterul în imperativul egalităţii. În realitate, el nu caută altceva decât să-i decapiteze de deţinătorii valorilor superioare care îl infurie.”
Egalitarismul este duşmanul oricărei realităţi adânc înrădăcinate, falsele soluţii propuse de mentalitatea egalitară dând naştere la noi probleme existenţiale în cadrul societăţii contemporane, astfel încât orice persoană care se consideră vie trebuie să respingă egalitarismul modern. (Sursa: Orientări)
