„Fracturarea” liberală prin cumulul fisurilor politice

„Fracturarea” liberală prin cumulul fisurilor politice

by -
0 480

Să afirmi public, ca şef al liberalilor, inclusiv al miniştrilor liberali, că nu ai avut habar de modificarea codului insolvenţei, nu dă prea bine! Chiar dacă „revizuirile” nu au plecat direct de la miniştri PNL, de la acei „liberali” pe ecusonul de partid, dar nu și în deciziile lor de miniştri pro„socialişti”…

De aceea, deşi ar fi vrut să pară o distanţare faţă de noua vendetă a lui Victor Pepelea Ponta, acum împotriva trusturilor media care nu i se aşează la picioare, și nu ultima, dar în mod cert cea mai răuvoitoare şi ranchiunoasă de până acum, Crin Antonescu nu a reuşit să se desprindă în mod credibil de acţiunile copreşedintelui USL. Iar iluzoriul joc de-a „poliţistul bun” versus „poliţistul rău” pe care îl joacă, mai mult de la o zi la alta, decât raportat la evenimente, nu i-a fost de nici un folos. Dimpotrivă, candidatul tot mai nejucător la funcţia supremă a dat un mesaj prin care a expus PNL ca o structură oficial fracturată. Fracturată între liberalii „buni”, parlamentarii şi alte voci publice neimplicate în jocul Executivului, şi liberalii „răi”, recte, cei cu funcţii de miniştri în guvernul lui Ponta.

Practic, Antonescu a dat semnalul separării apelor în partid, izolând parte din formaţiune, fie ea şi destul de mică dacă ne gandim ca însumează doar liberalii miniştri (eventual, şi „subordonaţii” acestora, de aceaşi culoare, de prin ministere). Căci, în loc să iasă şi să îşi asume acţiunile miniştrilor liberali, Antonescu s-a spălat pe mâini, aruncând responsabilitatea deciziilor şi acţiunilor acestora strict în sarcina lor de miniştri (care reflectă clar direcţia impusă de premierul Ponta!). Şi nu este întâia oară când se întâmplă așa, astfel de neasumări, care desprind liberalul ministru de restul formaţiunii sale (cedându-l practic structurii executive) regăsindu-se şi în cazul altor decizii dubioase, precum codul rutier, acțiuni în care miniştri par mai devotaţi sarcinilor primite de la premier decât intereselor de partid.

Desigur, nu ne-am fi aşteptat ca Antonescu să retragă sprijinul politic pentru miniştri care, prin deciziile lor tot mai „socialiste”, par a fi uitat că sunt liberali, iar prin acţiunile lor aduc atingere PNL-ului. Dar măcar o săpunire publică a acelora care, prin felul de a gândi ordonanţe şi legi, şi a forţa impunerea lor, s-au colorat cameleonic în socialişti mai socialişti parcă chiar şi decât miniştri PSD, se impunea. Alminteri, ULS ar trebui să-şi rescrie acronimul ca Uniune Socialistă… Iar miniştri liberali au intrat atât de bine în rolurile trasate de Victor Ponta încât ar putea foarte bine să se mute cu tot cu bagaje în PSD, Ponta putând să le devină, oficial, nu doar şef pe linia funcţiei ministeriale, ci şi pe cea politică.

În fapt, tocmai prin discursul său mult prea îngăduitor faţă de acţiunile anti-liberale ale miniştrilor PNL, Crin Antonescu grăbeşte o asemenea separare… Şi numai de o fractureare nu are nevoie acum PNL, formaţiune care are încă de plătit pentru  dejamăgirea pe care a produs-o propriului electorat prin alierea cu „socialiştii”.

Dar poate că exact la asta este gata să renunțe Crin Antonescu: sacrificarea miniştrilor pe care îi are în cazul în care va reuși să-l determine pe Victor Ponta să scoată PNL de la guvernare. Doar așa, ulterior, liberalii „buni” (adică un PNL curăţat de miniştri lăsaţi pradă războiului politic) se vor putea distanța de răul pe care îl produce ţării Victor Ponta și vor avea șansa de a-și recupera capitalul electoral. Mai ales că este parcă tot mai evidentă tentaţia lui Crin Antonescu de a candida la Preşedinţie din partea PNL (și tot mai probabil în competiţie cu propriul candidat al PSD la Cotroceni, Victor Ponta!).

Din păcate, este un joc riscant, Crin Antonescu dând apă la moară anumitor grupări din PNL…. Şi nu este cea mai bună ideea să dai public de înţeles că eşti gata să sacrifici o parte din partid (doar acum insignefiantă, dar oare ce se va întâmpla dacă liberalilor „răi”, recte actualii miniştri, li se vor adăuga şi vocile făţiş anti-antonesciene?!) doar pentru a salva şi repoziţiona imaginea de candidat PNL. Căci revolta din propriul partid s-ar putea dovedi mai năucitoare decât nemulţumirea unor miniştri ventual puşi la zid ori, în extremis, rămaşi fără sprijinul politic din cauza conduite prea presediste…

Pe de altă parte, poate că şeful PNL a fost sincer (!) şi chiar nu a ştiut de matrapazlâcurile care erau puse la cale prin codul insolvenţei. Dar nu ar fi trebuit să o spună public! Pentru că el nu este doar şef al PNL-ului, ci şi şef pe linie de partid al ministrilor încă liberali. Or, neştiind nimic despre codul insolvenţei (sau despre cel „rutier”, în forma lui de la prima „strigare”) înseamnă că deja, prin izolarea lui faţă de informaţile guvernamentale de care ar trebui să beneficieze în calitate de copreședinte USL, parte din liberali se grupează, prin intermediul miniştrilor liberali, împotriva lui.

Şi atunci nu ar fi deloc surprinzător ca, înainte să vedem PNL-ul rupt în două din cauza unei fracţiuni care să plece spre PDL ori spre polul mişcărilor de dreapta (teoria clasică, dar parcă tot mai evident o simplă generatoare de fum) să asistăm la ruperea PNL-ului între cei gata să treacă, pentru a-şi menţine funcţiile de miniştri, în barca PSD-ului şi liberalii fideli formațiunii (dar nu neapărat şi lui Crin Antonescu). Evident, cele două „falii” s-ar putea cumula, cu efecte catastrofale nu doar asupra perspectivelor de candidat la prezidenţiale a lui Crin Antonescu, dar şi asupra partidului.

P.S.:

Între timp, captiv răsucirilor sale de la o zi la alta, Crin Antonescu s-a mai învârtit o dată şi, după ce a făcut pe poliţistul bun în cazul atacului lui Victor Ponta la adresa media, şi-a pus uniforma de poliţist rău şi a ieşit la rampă cu o completare la vechea ordonanţă a lui Năstase (care viza şi presa prin tipăriturile sau emisiunile cu referiri la holocaust şi legionarism, fie și vorba de un caracter strict istoriografic), şeful PNL promovând acum o supracondamnare a celor care nu doar pun la îndoială holocaustul, ci încearcă să-l şi minimalizeze. Astfel, „minimalizarea holocaustului” ar urma să fie pedepsită cu închisoarea, iar simbolurile şi organizaţiile „cu caracter legionar” să fie interzise (partide, mişcări, bloguri)! Or, iată cum, mai gravă decât „fracturarea” liberală prin cumulul fisurilor politice, se poate dovedi însăşi fracturarea de logică pe un exces de zel pe marginea unei ordonanţe de pe vremea lui Adrian Năstase…

autor: Cezar Adonis Mihalache

sursa: Ziarul Natiunea

(Visited 45 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.