Femeile, feminismul și Primul Război Mondial

În Primul Război Mondial a murit nu doar o armă, cavaleria, cu mare tradiție în istoria conflictuală a umanității, dar și un mod de viață bazat pe hegemonia exercitată de tinerii războinici. Era răspunsul economic și tehnologic la evoluția societală care nu mai permitea excluziunea femeilor sau acceptarea lor pe funcții sociale decorative. De cealaltă parte, mișcarea sufragetelor, ca vector al extinderii drepturilor civile, apăruse de la finalul secolului al XVIII-lea, simultan cu începuturile industrializării, dar, la nivelul acceptării sociale, în 1914 încă era privită mai ca o manifestare exotică.

Câteva țări, Finlanda, Uruguay, Suedia, acordaseră deja drept de vot femeilor, dar în toate celelalte votul a fost obținut după Primul Război, ca o consecință a implicării femeilor atât în economia de război, cât și în alte domenii necombatante (asistență medicală sau diplomație) sau chiar, cu mai multe exemple în Balcani, a participării lor active, cu arma în mână, pe linia frontului. Majoritatea statelor europene au legiferat drepturile politice ale femeilor imediat după război (1918-1920), pentru ca alte drepturi, care includ controlul natalității, reprezentarea proporțională sau dreptul la retribu- ție egală, să fie obținute abia după Al Doilea Război Mondial, în economia căruia, de asemenea, femeile au avut un rol important.

În România, deși implicarea femeilor în Primul Război a fost similară cu cea din vestul Europei, dreptul de vot al femeilor a fost legiferat abia în 1938, când industrializarea obținuse primele rezultate semnificative, iar alte drepturi le-au fost acceptate abia după 1990, la pachet cu alte libertăți reprimate în timpul dictaturii comuniste. Susținerea efortului de război al României în perioada 1916- 1918 este prezentată în cartea lui Alin Ciupală, „Bătălia lor”. Volumul include memorialistica de război, aderența la ideea națională, rivalitatea dintre antantiste și germanofile, transformă- rile morale și sociale aduse de război, Crucea Roșie, spitalele de campanie, lagărele și orfelinatele sau rolul jucat de figuri emblematice precum Ecaterina Teodoroiu, Regina Maria, Ana Lahovary, Irina Câmpineanu, Alexandrina Cantacuzino, Pia Alimășteanu, Arabella Yarka, Olga Sturza.

Cu o bogată substanță documentară, care copleșește pe alocuri organizarea tematică a lucrării, volumul lui Alin Ciupală oferă o imagine completă a peisajului în care, pe fondul unui moment de profundă tulburare a statului român, prins într-un război de mare uzură și o ocupație grea, în preziua Marii Unirii, femeile au putut pentru prima dată să joace roluri remarcabile în istoria României.

(autor: Nicu Ilie, sursa: Revista Cultura, anul XI, seria III-a, nr. 10, p. 7)