Debutul publicistic al lui Petre Țuțea: articolul „Aspecte politice” (1928)
Guvernul actual. Incompetența stilizată. Profanarea şi lichidarea tradiţionalei forme de manifestare a voinţei colective, regimul reprezentativ al dobitociei hrănită în politica orientală a sforilor şi a prânzului-vestigii triste (nu-i vorba de ideologie politică) ale unei mentalități apuse.
Nu mai înţelegem nimic!
Nu ştim dacă trăim într-un stat modern sau într-o cocină de porci.
Unii găsesc, că actuala stare de lucruri se datoreşte defectului ereditar al actualei forme de organizare social-politică şi socotesc a fi găsit barca salvării într-o altă formă, (fără fond) aşa numitul stat corporativ. Nu suntem nici pentru, nici contra, ci constatăm o simplă schimbare de forme. Deocamdată să nu disperăm şi să căutăm un remediu de acreditare a actualei forme în conştiinţa colectivă. O analiză lucidă ne duce la concluzia necesităţii statului, cu regim parlamentar-reprezentativ. Evenimentele generale, în politica statului român, iau proporţiile fireşti (impresia detaliului, ce ucide viziunea clară, nefiind de față legile perspectivei) ce le oferă orice manifestare a societăţilor organizate în stat, şi avem fără voia noastră iluzia unui sistem de politică pozitivă, în care forma de guvernământ apare ca expresie sintetică a realităţilor sociale.
Nu totdeauna perspectiva este necesară pentru aprecierea fenomenului politic, aceasta mai cu seamă când detaliul este plin de muşițe.
Dacă privim serios microscopicele personalităţi guvernamentale (omul sfinţeşte locui) şi procedăm prin izolarea lor de măreaţa organizaţie a statului, cu regim parlamentar, atunci ne explicăm de ce statul în funcţiune ne apare miniatural în ridicol şi eliminăm cu desgust din conştiinţa noastră, toate excrețiunile sociale.
Cu un cuvânt povestea guvernului are multă asemănare cu povestea turcului.
În această stare de lucruri pornografia şi sfidarea bunului simț apare cascadat şi impetuos.
Ca o ploaie de insecte, profitând de primăvara civilizaţiei noastre şi torturând conştiinţa colectivă au năpădit hrăpăreţ pe câmpul mănos al tării şi în diferite forme de justificare: credit şi siguranţă internă şi externă, creatiunea burgheziei române cu orice preț, (formulă curentă de politică social-economică demimondenă tancretivă) protejând subsidiar ruralul răbduriu câte patru veacuri dearândul, ronțăesc sdrident tot ce apucă în cale, lăsând în urma lor câmpul trist şi roşu şi un miros grozav de neplăcut. O să simtă un profound desgust cronicarul de mâine ce va avea de fixat perioada genezei burgheziei române, când şi stareţii mănăstirilor (concepţia lui Alecu în realizare) delapidează banii mănăstirilor în loc să fure focul sacru al credinţei cereşti.
I se zice perioada de tranziţii, caracteristică printr-o răsturnare a tablei valorilor, dar tocmai această tolerantă convingere în transformarea conştiinţei colective este cauza dezastrului nostru. Atitudinea noastră critică nu a reuşit, decât a opera un eveniment în conştiinţa masselor populare, pasive până ieri, incipient — active astăzi, — totuş lupta noastră rămâne în ofenzivă, câtă vreme nu vom trece în planul de realizări şi-n modul cel mai drastic să utilizăm toate siringile părintelui, pentru a curăți şi imuniza totdeodată, organismul statului de asemenea lighioane mărunte.
Statul e bolnav.
Ţîne-l Doamne, nu ni-l pierde.
*Petre Țuțea, în „Chemarea Tinerimii Române”, 5 februarie 1928