Raportul lui Charles S. Wilson, ministrul S.U.A. la Bucureşti, către Departamentul de Stat, privind înfiinţarea unui Subsecretariat de Stat pentru Minorităţi, pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri (24 aprilie 1931)

Excelenţei Sale,

Secretarul de Stat,

Washington

Domnule,

Am onoarea să vă raportez că una dintre primele acţiuni ale cabinetului Iorga a fost crearea unui Subsecretariat de Stat pentru Minorităţi, ataşat Preşedinţiei Consiliului de Miniştri. Domnul Rudolph Brandsch, deputat naţional-ţărănist în Parlament şi membru proeminent al minorităţii saşilor din Transilvania a fost numit subsecretar şi va fi asistat de doi secretari generali, domnul Arpard Bettay, ungur, şi un român care nu a fost încă ales.

Această măsură pare să fi creat o impresie favorabilă în ţară, aşa cum reiese din extrasele de presă incluse în prezentul raport. Ele au făcut o impresie bună, după cum am înţeles, şi în Germania şi Ungaria. Mi s-a spus, totuşi, că minorităţile însele, în România sunt oarecum sceptice că Subsecretariatul va avea prea multă eficienţă în ameliorarea condiţiilor şi că sunt înclinate să creadă că adevărata sa menire este să calmeze opinia publică din străinătate şi, în special, să prevină în chestiunea minorităţilor din România.

Îndatoririle acestui organism vor fi să cântărească şi să analizeze plângerile minorităţilor şi, dacă munca sa va fi făcută cu seriozitate şi onestitate şi în spiritul anunţatelor sale intenţii, ar putea fi un instrument important care să convingă minorităţile să accepte ideea că sunt supuşi români şi că, dacă primesc un tratament just şi echitabil, trebuie să se considere ca atare, să înceteze agitaţia şi să lucreze pentru bunăstarea comună a ţării. Desigur, multe vor depinde de caracterul şi sinceritatea persoanelor pe care Subsecretariatul de Stat le va alege ca asistenţi şi de spiritul în care ele îşi vor îndeplini însărcinările delicate. Deocamdată, se ştiu puţine lucruri despre cei numiţi. Numirea lor îmi pare totuşi a fi un pas în direcţia corectă, care ar putea fi adoptată în mod profitabil de alte ţări ce au nefericirea de a poseda minorităţi. În orice caz, pare a fi un experiment interesant şi, dacă este sincer, un pas înţelept către soluţionarea acestor probleme supărătoare.

Cu respect, al d-voastră,

Charles S.Wilson

*Minorităţile Naţionale din România 1931-1938. Documente, Coordonator Ioan Scurtu, Bucureşti, Arhivele Naţionale ale României, 1999