„Noi, generatia etnobotanistilor, , o sa va aratam ca avem mai mult...

„Noi, generatia etnobotanistilor, […], o sa va aratam ca avem mai mult curaj decât toate generatiile voastre de comunisti la un loc!”

by -
4 388

La noi, unde zilnic se intâmpla macar o catastrofa, iar crimele, violurile, sinuciderile – unele cu arme de foc – sau tâmpeniile, spuse sau facute de politicieni, au devenit niste evenimente banale, am remarcat si doua exceptii pe care n-as vrea sa le trec cu vederea. Faptul ca echipa României, campioana europeana la spada, a coborât de pe podium, la indemnul capitanului ei, Ana Maria Brânza, pentru ca organizatorii au pus, din greseala, la festivitatea de premiere, vechiul imn national, m-a bucurat sincer. Sigur, se poate spune ca a fost un gest firesc, de demnitate, numai ca, la noi, acest sentiment este atât de rar, incât atunci când se manifesta cu atâta promptitudine, este de-a dreptul impresionant. Un alt gest, de asta data de revolta si demnitate, si de o extraordinara luciditate, apartine unui tânar care a sustinut recent bacalaureatul. Acesta, in numele a ceea ce o presa oarba sau ignoranta numea „generatia ratatilor“ sau a „etnobotanistilor“, isi exprima intr-o scrisoare deschisa punctul sau de vedere privind contextul in care, anul acesta, 56 % dintre elevi nu au trecut acest examen. A fost o catastrofa, asa cum catastrofale au fost si notele obtinute de profesori la examenul de titularizare. Dar daca cineva ar aduna rezultatele din orice alt domeniu, ar obtine, oare, un procent mai bun? Caci ratarea generala este, inainte de toate, opera ratatilor din politica. Acestia au schimbat neincetat legile, regulamentele, tot ce functiona pentru a le aduce la nivelul lor de intelegere. Candidatii la examenul de bacalaureat s-au nascut dupa decembrie 1989, iar cei mai multi dintre parintii lor fac parte dintr-o alta generatie, a celor cu cheile atârnate la gât. Cum era si firesc, ei au avut mari asteptari de la Revolutie. Intre ceea ce au asteptat, insa, si ceea ce aveau sa primeasca, s-a cascat o prapastie de netrecut. Inainte de Revolutie, lumea nu dorea decât sa scape cu orice pret de Ceausescu si de privatiunile la care fusese supusa, fara a se gândi la succesorii sai. Dupa disparitia dictatorului, intr-o perioada de mare deruta, intelectualii nostri au lipsit de la datorie, spre deosebire de alte tari, in care, in conditii asemanatoare cu ale noastre, acestia au venit cu o viziune personala, cu proiecte de viitor. La noi, in buna traditie, in absenta oricaror idei, intelectualii s-au oferit doar pe ei insisi, iar cei mai multi si-au cautat un stapân si un drapel sub care sa se piteasca ori sa lupte cu comunismul si cu Securitatea dupa ce amândoua au disparut. Activistii de dupa ultimul razboi si-au exterminat adversarii in inchisori si lagare de munca, cei de dupa Revolutie, imitatori penibili, fara imaginatie, sunt la inaltimea inaintasilor. „Reformând“ mereu si „modernizând“, desfiintând scoli si spitale, luând pâna si laptele de la gura nou-nascutilor, reducând concediile mamelor sau ajutoarele handicapatilor etc., ei  obtin cam aceleasi rezultate, atâta doar ca mortii, cancerosii, infirmii si distroficii de azi nu au nume sonore ca odinioara: Maniu, Bratianu, Patrascanu etc. Din pacate, incet si sigur, fara urma de luciditate si simt de raspundere, lumea a acceptat toate vicleniile celor care au obtinut si au reusit sa pastreze puterea. Acum, multumita acestor activisti, România a ajuns, vorba tânarului revoltat, „o tara in care e mai important ce chiloti are Crudu decât rezultatele sportive si intelectuale ale tarii…“ Deseori imi amintesc de zecile de activisti cu care mi s-au intersectat drumurile. Si nu fiindca mi s-ar fi activat mai mult ca de obicei memoria retro, ci pentru simplul motiv ca urmasii lor de astazi, in ciuda distantei in timp, nu sunt diferiti in datele lor esentiale. Caci nu vad cu cât sunt mai alfabetizati, mai culti unii ministri de azi, ale caror ineptii au intrat in folclor, decât celebrul Zaroni al lui Petru Groza sau decât „parintele Bulucea, când cu steaua, când cu crucea“? Despre unii am scris, despre altii sper ca voi mai scrie, mai ales pentru ca in minunatul nostru spatiu geografic si spiritual, specia aceasta, cu toate naravurile ei, nu pare a fi sortita disparitiei si nici mari mutatii nu i se pot prevedea. Caci obiceiurile, modul de a fi si de a gândi, ticalosia balcanica au ramas neschimbate dinainte de Basarab Intâiul. Unii schimba fara remuscari partidele, altii, vorba lor, sunt „ejaculati“ din ele sau numai din conducere, dar forfota, tradarile si conflictele gata in orice secunda sa explodeze au ramas neschimbate: jalbele au acelasi continut, doar Inaltele Porti se afla in alte puncte cardinale.

Oricum, aici ne-a adus acel „merge si asa!“ de care n-am reusit sa ne despartim niciodata. Dupa cum nici de faptul ca intotdeauna am fost mai intelegatori, mai generosi cu prostii si cu lichelele decât cu valorile. De aceea, revolta tânarului pare absolut intemeiata. „Rusine pentru ca ati ajuns sa dati vina pe o generatie crescuta de voi, aratata cu degetul acum tot de catre voi! Rusine sistemului care ne-a crescut! Rusine modelelor care ne sunt promovate de mai bine de 20 de ani incoace. Rusine noua, voua, profesorilor, elevilor, politicienilor, mass-mediei, ROMÂNIEI!“ Am citit de mai multe ori scrisoarea si, mai ales, finalul: „Ei bine, suntem altfel, dar nu asa cum credeti voi! Suntem diferiti! Suntem diferiti prin faptul ca stim sa spunem GATA. Gata cu adevaratele gunoaie din tara asta! Nu va mai merge! (…) Noi, generatia etnobotanistilor, cum ne spuneti voi, o sa va aratam ca avem mai mult curaj decât toate generatiile voastre de comunisti la un loc!“ M-am iluzionat de multe ori si as avea puterea de a o face inca o data. Dar cei mai multi, geniali sau numai talentati, tineri lucizi care au vazut dimensiunile catastrofei noastre, coplesitoarea prostie infiltrata pâna in maduva societatii, lichelismul celor ce ar trebui sa fie in fruntea coloanei de revoltati, au cautat solutii individuale plecând din tara. Cât despre cei ramasi… M-a uluit vaicareala unuia dintre intretinutii patriei care, gândindu-se la plecarea inevitabila a actualului presedinte, se intreba disperat ce se va intâmpla cu ei, laudatorii? Ei ai cui vor ramâne? Sigur este ca aceasta specie a gasit intotdeauna solutii de supravietuire. Si viitorul presedinte va avea nevoie de ei. Ma intreb insa daca acesti tineri, acesti „ratati“ vor reusi sa fie asa cum spun, adica altfel? Caci de 20 de ani nu facem decât sa constatam unde suntem si sa aruncam vina unii pe altii. Deocamdata, in ciuda increderii pe care o am in tineri, nu pot uita o imagine de o barbarie fara margini: un tânar urinând pe o troita maramureseana. Faptul ca acest gest a fost ignorat cu desavârsire de autoritatile bisericesti, m-a pus pe gânduri. Sa nu mai existe nimic sfânt nici chiar pentru slujitorii celor sfinte? Sa nu te sperie faptul ca in nicio imprejurare in care tara si cultura ei sunt ranite, intelectualii lipsesc cu desavârsire? Dincolo de asta, o parte a lumii politice a ajuns sa semene tot mai mult cu specialistii tibetani in ciopârtirea cadavrelor care urmeaza sa fie oferite vulturilor. Iar daca tinerii nascuti dupa Revolutie au descoperit dezastrul in care traim, teama mi-e ca, intre a salva tara si a se salva pe ei insisi, vor alege varianta cea mai comoda. Si-apoi, intr-o lume in care profesorii iau 1,20 la titularizare, iar intelectualii natiei se simt mai bine in rolul de propagandisti, mai poate intelege cineva rostul schimbarii?

dupa Augustin Buzura

sursa: Revista Cultura

 

 

 

(Visited 72 times, 1 visits today)

4 COMMENTS

  1. Va cer scuze pt intrerupere. Multi italieni s-au stabilit si in Romania cu mult inainte de comunism.Chiar exista o comunitate de italieni intr-o comuna numita Turci.(ciudat nume ,dar asa se cheama).Nu as vrea sa dau exemple despre rasismul italienilor pt ar insemna sa pun monopol pe acest sit umpland pagini si pagini intregi .A ierta, e crestineste ,dar a te lasa calcat in picioare cu buna stiinta de altii ,acea inseamna prostie .Bunul simt in Italia lipseste cu desavarsire,iar acest mod de indobitocire in masa ,se vrea la nivel mondial .Deci va intreb care tara din occident mai traieste si respira prin invataturile lui Hristos. Tocmai de aceea italienii si occidentul in general vor cati mai multi vlastari tineri din esst fie ei si ortodocsi ,pt ai adapta lor,dupa ereziile lor.Au esuat in fata lui Dumnezeu cu buna stiinta ,iar acum se vrea conditionarea ortodocsilor prin infometarea din tara pt a lua drumul ereziei.Cine a spus ca ortodocsii au o cruce usoara? Cam asta se vrea in tara Romaneasca sa nu se mai fac a copii ,iar cei care raman sa fie indobotociti robi in propiai tara .Asta vine numai si numai de la vatican.Cunosc ffffff bine biserica catolica si pe laicii „evlviosi” ai lor .Inoata din erezie in erezie incercand sa denigrezesi sa distruga cam orice fel de alta forma de religie.Cine e prost sa creada ca ecumenismul rezspecta alte religii este exact acel individ credul si vandut de care noua ordine mondiala are nevoie. Toate aste le-am auzit si discutand acum 30 de ani chiar in Itaia.Deci a avea curaj a spune lucrurilor pe nume mai ales cui nu trebuie e ca si cum ti-ai lua bilet de calatorie fara ….intoarcere.Sa dea Dumnezeu sa gresesc ,dar cand vad atatia tineri cum cred in orice prostie si mananca ceea ce li se dau sa manance si sa vada (MASS MADIA ,scoala care nu exista ,viitor fara sens)atunci va intreb cumva ne vine in minte vreo imagine apocaliptica?,sau nu?.Doamne ajuta ,popor roman !!!

  2. Cand cineva iti scoate un ochi cu buna stiinta si dupa aceea isi cere scuze ,logic ca tu ca un adevarat crestin trebuie sa-l ierti ,dar asta nu inseamna ca din momentul acela vei vedea cu AMANDOI ochi, pt ca medical vorbind din momentul acela vei vedea lumea DOAR cu acel ochi.Dar ce te faci cand acea lume tooot incearca sa te conditioneze sa vezi( doar cu acel ochi),ceea ce vor ei ca tu sa vezi.Iar daca prin acel ochi vezi mai multe dacat inainte cu doi ochi ,atunci acea lume va incerca sa-ti ia si celalat ochi . Aceia sunt italienii cand este vorba despre caracterul lor.E logic ca nu toti sunt la fel,dar romanul cand pleaca la lucru si isi lasa familia ,pt a putea pune ceva deoparte pt viitorii copii ,acei romani fac sacrificii mari de tot si accepta cam toate magariile italienilor care se trag dintr-un popor de uituci.Nu exista uituc mai uituc decat cel ce nu vrea sa sa tina minte .Italienii sunt acei care candva isi luau valizele de lemn si plecau in America de nord sau in America de sud respecrtic in Argentina pt a munci la plug.Foarte multi italieni au ramas si in R

  3. @Adrian Silviu Mironescu,consider ca ai dreptate,in practica generalizata d-ea judeca pe altii,care nici nu,cunosti acele persoane suficient,pentru a le atribui un calificativ! Sa auzim numai de bine!

  4. Bun gasit! Frumos articol, din punct de vedere artistic, felicitari. Cu permisiunea dumneavoastra as vrea sa atrag atentia asupra unei tendinte in plasa careia se cade foarte usor, si care este prezentata in multe dezbateri, eseuri, comentarii, cu care eu personal nu sunt de acord. Acum vreo 5 ani am lucrat in Italia vreo 3 sau 4 luni si intr-o zi ma intreaba var’mea la telefon cum sunt italienii. I-am spus atunci ca nu stiu, ca nu-i cunosc pe toti. A emite judecati de valoare asupra unei mase mari de oameni (cum ar fi intelectualii, tinerii, muncitorii, romanii, strainii…etc) e un obicei care n-ar trebui sa mai aiba cautare. Eu unul m-am tot gandit cati oameni cunosc; o suta, cel mult doua sute. Am eu dreptul de a-i judeca pe toti ceilalti dupa acestia (si nici macar pe acestia 200 nu-i cunosc bine, nu pentru ca nu m-as pricepe la oameni ci pentru ca nu-s cu ei tot timpul)? Drumul meu prin lume a fost presarat de o parte si de cealalta cu tot felul de idioti (si internationali) dar tot nu am caderea de a-i judeca pe ceilalti pe care nu-i cunosc dupa acestia. Rezultatul care ar fi? Pai promovarea divizarii populatiei si intretinerea climatului de lehamite de lipsire a sperantei, zadarnicie,…etc. Sunt convins ca acolo, in umbra o mare forta crestina asteapta sa-i vina randul. Sunt convins ca schimbarea nu vine de la om cum nu exista mantuire fara Iisus Hristos. Imi aduc aminte de Revolutie, nu mi-as fi imaginat atunci (am lucrat in Combinatul de la Braila, multi vorbeau pe la spate dar cand era sa se faca ceva toti dadeau din colt in colt) ca o masa atat de mare de oameni se va impotrivi. Am inteles atunci ca aceea a fost cu adevarat vointa lui Dumnezeu. Acum eu am decis ca schimbarea incepe cu mine si ca n-am dreptul sa vorbesc in numele nimanui. Acuzand e ca si cum ai da cu ciomagul intr-un caine – ai sa-l asmuti si mai tare, il vei inrai. Daca ii dai o bucata de paine il vei imblanzi. Bucata de paine e iubirea, iar cainele …are si el rostul lui. Toate cele bune!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.