Haiducii se înfrățesc în Codrii Mehedințiului

Haiducii se înfrățesc în Codrii Mehedințiului

by -
1 1251

Și în acest colț de țară teroarea comunistă se dezlănțuise încă din 1946. Atunci doi tineri țărani, din comuna Pristol, Constantin Vărzan și Vasile Brutaru, au fost împușcați de către jandarmul Mihuț în noaptea alegerilor din 19-XI-1946, în pădurea Bistrița de lângă Turnu Severin. Teroarea a continuat an de an prin arestările masive efectuate în 1947, 1948 și 1949,perioadă cînd fruntașii intelectualității, profesorii Constantin Danciu și Constantin Dicu-Diculescu, avocații Licea și Mircea Dumitrescu, au pornit prin infernul comunist urmați de mii de feciori ai acestor plaiuri.

După ce în 1949 conducătorii mișcării de rezistență din Banat fuseseră exterminați, la Mehedinți se înjghebase o altă mișcare condusă de Dumitru Totir, profesor și deputat național țărănist, avocatul Gheorghe Florescu și Dumitru Năsărîmbă reprezentantul Partidului Social Democrat-Titel Petrescu. Cei trei acționează încurajînd lumea la rezistență și reușesc prin intermediul tipografului Sabin Cotarcea să tipărească și să răspândească manifeste.

Dumitru Totir era născut în comuna Vladimirești de lîngă Baia de Aramă și după ce desfășurase o activitate susținută la Turnu Severin, a fost arestat pe 27 mai 1952. Grupul respectiv începuse să-și creeze legături la sate și printre muncitorii din oraș.

Ramura activă de rezistență acționa cu arma în mînă, în regiunea dintre rîurile Motru, Coșustea și Topolnița, ajungîndu-se vestea despre trecerea lor pînă în Isverna, Cloșani și Turnu Severin. Ea izvorîse din nemulțumirile provocate de opresiunea țăranilor. Sufletul acestor mișcări s-a dovedit a fi tânărul Nicolae-Nae Trocan, născut pe 14 martie 1923, în comuna Zegujani. După ce terminase liceul „Traian” din Turnu Severin, Nicolae Trocan plecase voluntar pentru dezrobirea Basarabiei și Bucovinei de Nord. Iar în anul 1944, îl găsim parașutist la Flotila 1 Pantelimon-București. Revenit din armată se zbate între mizeria acestor timpuri, provocată atît la oraș cît și la sate, de trupele invadatoare rusești, pînă cînd mama lui, Polina Trocan, a fost arestată abuziv din ordinul pretorului Iulian Ciuciu din Broșteni, pentru repredarea cotelor extraordinar de mari. Feciorul, Nicolae Trocan, înarmat s-a dus și și-a eliberat mama. Jandarmii vor încerca să-l urmărească și să-l dezarmeze, dar în zadar. El refuză să predea arma și muniția și împreună cu vărul lui, Nicolae Vulcănescu, din Șovarna, se retrag în pădurea de la Zegujani unde se găsește și Sever Popescu ascuns la fratele, lui Victor Popescu.

Denunțați de notarul din Zegujani, au fost înconjurați de miliție și în lupta ce a avut loc a fost împușcat mortal Sever Popescu.

Atunci Nicolae Trocan și Nicolae Vulcănescu se retrag în codrii de la Ohaba și se ascund la stîna familiei Copilu de la Ilovăț. Aici în cursul unei lupte a fost împușcat un milițian, iar un altul a fost rănit. În continuare au fost aduse forțe armate, iar cei doi se retrag spre pădurile din jurul comunei Noapteș. Pe aceste meleaguri încep să fie arestați zeci de țărani.

Prin trădarea învățătoarei din comună, se află ascunzătoarea celor doi partizani. În lupta de la Malu, de lîngă comuna Noapteș, va fi împușcat Nicolae Vulcănescu. Rămas singur, Nicolae Trocan se va ascunde la familia Ursunoiu din comuna Șovarna. Tot prin trădare s-a aflat și aici locul unde era ascuns. În lupta ce a avut loc, Nicolae Trocan a reușit să scape împușcînd pe șeful trupelor ce-l urmăreau. Pentru a îngrozi populația, drept represalii, miliția condusă, se pare, de vestitul borfaș Alimănescu, va spînzura pe fata lui Ursunoiu.

Pădurile din jurul Ohabei devin loc de ascunzătoare, iar preotul Iorga, care l-a ajutat în această perioadă, a fost arestat și condamnat. Un nou val de arestări s-a abătut asupra locurilor și printre cei trecuți prin schingiuiri s-au numărat: Dumitru Viasu din Florești, Jort din Noapteș, Copilu din Dîlbocita și mulți alții zeci de țărani de la Peșteana.

Drept represalii familia lui Nicolae Trocan a fost ridicată pe 18 iunie 1951 și dusă cu domiciliul obligatoriu în comuna Dropia de lîngă Călărași.

Un prim lor fusese condamnat în legătură cu el, iar prin sentința 458 din 1950 lui i se dăduse pedeapsa cu moartea în contumacie.

În schimb Nicolae Trocan, deghizat, colinda regiunea din Gorj, pînă la Turnu Severin, îngrozind trupele de miliție. Pe capul lui se pusese un premiu de 100.000 lei. Devenise un personaj de legendă, îndrăgit de populație, care vedea în el un salvator.

În timpul arestării profesorului Dumitru Totir (mai 1952), Nicola Trocan se găsea ascuns în regiunea Cătune-Valea Perilor, din județul Gorj. De aici a fost arestat pe 27 august 1952, fiind trădat de vechi prieteni din copilărie, învățătorul Boulescu și Ticu Chițimia, care în loc de premiul așteptat, au fost condamnați pentru omisiune și găzduire.

Procesul a avut loc la Craiova în noiembrie 1952, unde se găseau arestați cîteva sute de oameni. Nicolae Trocan a spus că oamenii nu au știut nimic despre scopul acțiunii lui. Prin sentința 307 din 26 noiembrie 1952, Nicolae Trocan a fost condamnat la moarte, iar pe 20 iulie 1953, în ziua de Sfîntul Ilie, a avut loc executarea acestui reou al Olteniei.

* Cicerone Ionițoiu – Rezistența armată anticomunistă din munții României 1946-1958, p.38-39, Editura „Gîndirea Românească”, 1993

(Visited 481 times, 1 visits today)

1 COMMENT

  1. Este vorba de familia Ursoniu nu Ursunoiu. Fiica spanzurata este Elena ( Lena ). Maria ( cealalta sora ) impreuma cu tatal ei au fost arestati . De asemenea familia Butoi a fost oprimata la randul ei , una dintre fetele lui Ursoniu ( Domnica ) fiind casatorita cu Gheorghe Butoi .

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.