Trei istorici străini despre Garda de Fier (Mişcarea Legionară)

Adevărul despre Mişcarea Legionară a ieşit încă prea puţin la suprfaţă, din contra, nu a ieşit mai deloc la suprafaţă, propaganda carlistă, comunistă şi post-decembristă având grijă să denatureze imaginea fenomenului legionar. Nu vom înţelege nimic din complexitatea fenomenului legionar dacă ne ascundem în spatele unor etichete precum fascism sau terorism. O persoană ce nu se vrea a fi lovită de ignoranţă trebuie să cerceteze toate variantele, să asculte toate pledoariile, să nu creadă orbeşte în ipoteza cea mai vehiculată sau cea mai la modă. De aceea propunem trei fragmente referitoare la ML (Garda de Fier), fragmente cuprinse în operele a trei istorici străini care au surprins corect adevărata dimensiune legionară.

1) “Garda de Fier este adesea clasată pe aceeaşi linie cu fascismul şi naţional-socialismul, dar ea nu a fost nicidecum o copie a acestor două mişcări politice, ci a crescut din propriile ei rădăcini. Ea nu avea câtuşi de puţin de a face cu numeroasele copii ale fascismului şi naţional-socialismului ivite în alte ţări şi nu poate fi pur şi simplu comparată cu ceea ce s-a produs în vremea ei, în Germania şi Italia. Categoriile politice din Europa Centrală şi de Vest nu i se potrivesc.

Ea nu era totalitară ci autoritară, ceea ce este cu totul altceva, nu era agresiv-naţionalistă, ci conservativ-naţională, chiar şi pe tărâmul cultural; nu era de extremă dreapta în sensul unei politici reacţionare sau chiar de susţinere a capitalismului, ci era social-reformatoare; ea nu se întemeia, ca fascismul şi naţional-socialismul, pe mica burghezie, pe funcţionărime şi pe moşerii de după Primul Razboi Mondial, ci înainte de toate pe ţărănimea română şi pe tineretul intelectual, pe studenţime.

Mai mult decât orice, ea se deosebea de mişcările care guvernau Italia şi Germania, printr-o religiozitate creştină, aproape de misticism. Codreanu avea mai mult profilul unui profet religios decât al unui şef de partid. Cei care-l urmau îl venerau ca pe un sfânt”. (Walter Hagen, Frontul Secret, 1952)

2) “Garda de Fier nu e o ligă, şi încă mai puţin un partid. Ea nu seamănă întru nimic cu exemplele de organizaţii politice franceze sau străine pe care le oferă istoria contemporană: este o mişcare absolut originală, ţelul ei primordial şi raţiunea ei de a exista fiind înălţarea spirituală şi morală a omului, crearea unui om nou, în ruptură cu omul democratic actual, care e individualist şi egoist. Este încercarea cea mai onestă şi mai potrivită de a scoate la iveală în fiecare ins eroul originar care doarme în el, sufocat de poleiala omului de rând, a omului banal, searbăd, ce suntem în general, adică antinomicul eroului care am putea fi”. (Paul Giraud, Codreanu et la Garde de Fer, 1940).

3) „Legiunea Arhanghelului Mihail, întemeiată în 1927, era creaţia exclusivă a lui Corneliu Zelea Codreanu, un om plin de pasiune politico-religioasă.

În afară de multe idei comune – în special aversiunea hotărâtă împotriva bolşevismului – erau deosebiri fundamentale faţă de naţional-socialismul din Germania, cu care Mişcarea Legionară a fost adesea asemuită. Diferit era în primul rând caracterul profund creştin al Mişcării româneşti. Antisemitismul acesteia era de natură religioasă şi naţională, nu rasistă.

Cu purtătorul de fapt al propagandei antisemite din România, profesorul Cuza, Codreanu nu avea nici o legătură. Aceasta a fost unul din principalele motive pentru care reuniunea grupului Cuza-Goga nu s-a realizat.

Obiectivul lui Codreanu era înlăturarea pseudo-democraţiei din România şi reînnoirea statului român printr-o conducere autoritară, înrădăcinată solid în creştinismul ortodox. Principiile Mişcării izvorau, fără îndoială, dintr-un profund patriotism authentic”. (Andreas Hillgruber, Hitler, regale Carol şi mareşalul Antonescu, 1954).