Viziunea politică – unde suntem?

În 1989, se spunea că românii i-au aşteptat pe americani peste 45 de ani. Se spunea la noi, şi încă se mai spune şi astăzi, că „cine nu are un neamţ trebuie să-l cumpere”. După 1989 însă, nici americanii şi nici germanii nu s-au implicat în mod direct în sprijinirea României din punct de vedere economic. Investiţiile americane şi germane în România, parafrazându-l pe marele Caragiale, „sunt sublime dar lipsesc cu desăvârşire”.

Nici în domeniul bancar situaţia nu este mai bună. Au venit grecii, austriecii, dar America şi Germania unde sunt? Ultimul locatar de la Cotroceni a făcut cu America şi Anglia o aşa-zisă Axă militară Washington-Londra-Bucureşti. Rezultatul acestei axe este cunoscut. Din Anglia am cumpărat două fregate scoase din uz, iar America va face un scut antirachetă la Deveselu, care va transformă România într-o posibilă ţintă a rachetelor Federaţiei Ruse.

În plan economic, America acţionează prin firma Chevron pentru exploatarea gazelor de şist, ceea ce a creat deja o reacţie la nivel naţional împotriva acestei firme. România are un mare deficit de apă pentru populaţie şi agricultură. Exploatarea gazelor de şist va distruge pânza freatică pe o mare parte din teritoriul României, iar gazele care se vor extrage nu vor aduce nici un beneficiu cetăţenilor ţării, fiind puşi în situaţia absurdă de a le cumpără, şi aceasta numai în cazul în care nu vor fi exportate în totalitate, la preţul pieţei internaţionale sau peste acest preţ, sub pretextul cheltuielilor suplimentare de exploatare.

În timp ce Germania are o conductă directă de gaze şi petrol din Rusia, iar Bulgaria, Serbia, Ungaria, Austria şi Italia vor fi beneficiarele unei alte conducte de petrol şi gaze, South Stream (care vine din Federaţia Rusă, trecând pe lângă Constanţa), guvernanţii noştri au motivat că nu ne racordăm la acestă conductă „pentru a nu fi dependenţi de petrolul şi gazele din Federaţia Rusă”. Se pune întrebarea logică: de ce România se teme de Federaţia Rusă mai mult decât Germania, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Austria, Grecia etc? Răspunsul este unul singur. România mai are încă unele resurse de petrol şi gaze care trebuie spoliate de către marile companii internaţionale americane şi nu numai. Din aceste considerente României i s-a interzis să se racordeze la conducata South Stream, deşi, spre deosebire de Bulgaria, noi aveam conducta directă de petrol şi gaze de la Constanţa până la Pancevo, în Serbia. Ce mare dreptate avea Marele Horea când spunea: „Nu mă tem de sclavie, mă tem că ne putem obişnui cu ea”.

Guvernanţii noştrii nu au învăţat nimic din istoria poporului nostru şi nici nu ţin cont de faptul că istoria, conform legii negării negaţiei, tinde să se repete pe un plan superior. Nu poporul român este lipsit de demnitate. Demnitatea le lipseşte guvernaţilor noştrii care, de teamă pierderii avantajelor personale, amanetează resursele ţării şi viitorul generaţiilor viitoare către marile companii multinaţionale care, peste tot în lume, au lăsat în urmă lor dezastre ecologice şi umanitare irecuperabile.

Din cele prezentate mai sus rezultă cu claritate că toate ţările membre ale Uniunii Europene acţionează cu consecvență pentru asigurarea independenţei energetice, principalul partener fiind Federaţia Rusă şi, în plan economic, dezvoltă relaţii tot mai strânse cu China. Cel mai recent exemplu este vizita Primului-Ministru Cameron al Marii Britanii în China şi dorinţa pe care a exprimat-o, fără rezerve, de a dezvolta relaţii economice privilegiate cu această ţară.

În acest context, apare şi mai evidenţă poziţia lipsită de discernământ politic a mandatarului de la Cotroceni care, „deşi a beneficiat din plin de calitatea de membru al PCR, înainte de 1989”, declara, cu ceva timp urmă, că „a face autostrăzi cu firme chinezeşti ar însemna să ne întoarcem la comunism”.

O astfel de viziune politică este anacronică. Acesta este motivul pentru care Asociaţia pentru Prietenie, Solidaritate, Înţelegere şi Cooperare Internaţională „Geniul Carpaţilor” şi „Consiliul Român pentru Pace” au militat şi militează cu consecvenţă pentru ca România să realizeze în viitor axe economice cu marile puteri economice ale lumii, folosindu-şi relaţiile sale tradiţionale de prietenie şi colaborare cu toate ţările lumii, cu avantajul de a putea fi o punte de legătură cu latinitatea din Europa şi din America Latină, iar prin poziţia geografică o zonă tampon între Uniunea Europeană şi Euroasia.

Pornind de la faptul că, începând din 2015, va fi funcţional scutul anti-rachetă de la Deveselu, ceea ce va face din România o posibilă ţintă a rachetelor ruseşti, în cazul unui conflict militar cu NATO, Balcanii şi Europa de Est trebuie să devină o zonă fără arme nucleare şi baze militare străine, o zonă tampon demilitarizată între Europa şi Euroasia, două entităţi economice şi militare în ascensiune, care pun în prezent bazele unei noi multipolaritati mondiale care va stă la baza echlibrului de forţe pe plan mondial în secolul XXI.

autor: Constantin Creţu