Uniunea Eurasiatică – proiect geopolitic sau “vis electoral”?

Lansarea idee formării unei Uniuni Eurasiatice de către Vladimir Putin, prin intermediul unui articol publicat în ziarul “Izvestia”[1] trebuie privit în contextul alegerilor prezidențiale în Federația Rusă.

Premierul rus reanimează ideea mai veche de transformarea Uniunii Vamale într-o Uniune Eurasiatică după modelul Uniunii Europene, în care s-ar integra statele CSI. În viziunea lui, această nouă organizație supranațională ar urma să devină un spațiu de legătură dintre UE și Asia. În perspectivă, Putin vede în Uniunea Eurasiatică un mijloc de creare a unei comuniuni europene de liber comerț de la Lisabona până la Vladivostok, ceea ce ar presupune și integrarea spațiului UE în Uniunea Eurasiatică.

Este greu să ne imaginăm o Uniune Eurasiatică în contextul în care Bielorusia[2] și Kazahstan[3] deja se confruntă cu mari probleme din cauza participării lor la Uniunea Vamală. Bielorusia a fost nevoită să ridice taxele de import la nivelul celor din Rusia, sperând că vă putea achiziționa gaz și petrol la prețurile interne din Federația Rusă însă acest lucru nu s-a întâmplat. În Kazahstan taxele de import la produsele electrocasnice au crescut de 3-4 ori, iar la automobile de 30-40 de ori, au fost introduse taxe de import la produse alimentare (inexistente anterior), ceea ce a determinat o creștere catastrofală a prețurilor și scăderea nivelului de trai. Ucraina și Republica Moldova riscă să între într-un colaps energetic în cazul lansării în 2015 a proiectului SouthStream și reducerea a cantității de gaze livrate[4]. Gazprom a respins propunerea președintelui Viktor Ianukovici de construcție a gazoductului pe țărmul ucrainean[5], ceea ce ar determina Kievul să respingă pe viitor ideea oricăror „uniuni” ale Kremlinului, care nu au nici un fundament economic reciproc avantajos. Așa cum s-a întâmplat în ultimii 20 de ani, în relația sa cu Rusia, Republica Moldova este nevoită să se alinieze politicii externe a Ucrainei. În aceste condiții, mai reală ar părea o „uniune intergalactică” decât o Uniune Eurasiatică.

Conform sondajelor sociologice, majoritatea cetățenilor regretă destrămarea URSS. În același duh fiind și “rușii de pretutindeni” sau “compatrioții ruși” din spațiul ex-sovietic. Iată de ce idea “restabilirii unui Imperiu măreț” poate servi perfect în calitate de locomotivă electorală. Aici am putea face o paralelă cu “unionismul” lui Traian Băsescu, care a atras voturile românilor din afara țării, fiind deplin conștient că nu poate realiza ceea ce a promis. În cele din urmă, a;a este antura electoratului: el nu are nevoie de soluții la problemele socio-economice, ci de „vise”. Să nu uităm că Putin, Băsescu sau Voronin sunt doar niște furnizori de „vise politice”. Astăzi, potrivit Centrului sociologic Levada din Federația Rusă, 60 la sută din ruși regretă destrămarea URSS. Sociologii explică acest fenomen prin dorința de stabilitate și neîncredere în viitor[6]. În acest context, mesajul lansat de Putin are un caracter pronunțat electoral. Același lucru evidențiază și Aleksand Dughin, în cadrul unui interviu[7].

Vladimir Putin are nevoie de o revenire spectaculoasă la tron. Cu toate astea, atmosfera din Rusia nu mai este cea care a fost în 2000, după plecarea lui Elțin. După eșuarea așa-numitului “Front popular”, Vladimir Putin are nevoie de un vis care ar scoate rușii din plictiseală și pesimism, de un val de entuziasm care l-ar legitima nu atât în calitate de “lider național”, cât în calitate de “Împărat al Eurasiei”. Totuși, ulciorul nu merge de multe ori la apă. Conform ultimelor sondaje de opinie din Rusia, 29 la sută din ruși ar dori revenirea lui Putin, 11 la sută – ar dori ca Medvedev să rămână președinte, iar 27 la sută nu ar dori nici pe unul, nici pe altul[8] – această categorie de cetățeni ar putea crea mari probleme pe viitor. Rușii s-au plictisit, vor și ei o schimbare.

În pofida mesajelor „de uz intern”, Federația Rusă vrea să se integrează în spațiul economic european, iar statele din fosta URSS nu mai reprezintă o prioritate. Rusia are de rezolvat propriile probleme economice și socio-demografice.

autor: Octavian Racu