Sindromul Ceauşescu

Sindromul Ceauşescu

by -
0 489

Vizitele lui Nicolae Ceasescu in teritoriu erau adevarate probe de imaginatie pentru nomenclaturistii locali.

Si nu ma refer doar la trotuarele frecate cu detergent, la „fatuirea” cladirilor sau la coregrafiile executate de figurantii de pe traseu. Au existat si operatiuni antologice precum legarea merelor cu sarma de crengi. Si sub copacii astfel „inroditi”,Nicolae Ceausescu avea ocazia sa-si etaleze „atoatestiinta”.

Nu ne-am indepartat prea mult de acest model, din nefericire, de parca ar fi inclus deja in gena multor politicieni romani. Prea multor politicieni romani, unii chiar foarte tineri.

Povestea gazoductului Iasi – Ungheni se inscrie perfect in aceasta paradigma. Dupa ce Victor Ponta a inaugurat santierul de la Rediu, punctul zero al lucrarilor pe malul romanesc al Prutului, utilajele si materialele au disparut in marea majoritate, iar pe teren mai e doar un paznic pentru resturile ramase din marea festivitate. Exista chiar varianta ca utilajele ar fi fost duse in Republica Moldova pentru inaugurarea de acolo a lucrarilor la gazoduct.

Adica tot un fel de mere legate in copaci si date jos imediat dupa incheierea spectacolului oficial intru gloria unui Ceausescu mai micut, dar cu aceleasi apucaturi.

Dar nu e singurul contaminat. Luna trecuta Traian Basescu, de profesie marinar, s-a dus la Fundulea si a explicat cum ar trebui sa devina treaba cu zootehnia. Cam cum ne spunea si Ceausescu, cizmar de profesie, care ar trebui sa fie productia hectar.

Mici Ceausesti vioi si bolnavi de mediatizare ne explica in fiecare seara la televizor adevaruri profunde si solutii fara gres din domenii pentru care nu au nicio pregatire minimala.

Faptul ca mananci rosii nu te face specialist in cultivarea lor. Sigur ca printre cei mai noi asemenea atoatestiutori este si premierul care nu rateaza nicio seara, niciun post de televiziune pentru a ne arata cum le stie el pe toate. De ce o mai avea nevoie de ministri oare?

Eu imi doresc sincer sa vad un inalt demnitar roman, presedinte, premier, care sa poate spune cu onestitate si „nu stiu”. Pentru ca de la aceste doua vorbe incepe cautarea celor care stiu si exact asta este una dintre principalele misiuni ale unui lider. Nu sa stie el insusi tot, precum Nicolae Ceausescu, ci sa se inconjoare de oameni care stiu foarte bine fiecare bucatica lui si care sa formeze scheletul unei guvernari cu adevarat competente.

Iata ca a trecut aproape un sfert de secol si inca suntem tributari modelului unui lider detestat si extrem de toxic pentru Romania. Nu reusim desprinderea de ipocrizie si forme fara fond. N-am depasit faza vizitelor de lucru, a merelor legate de crengi si a indicatiilor pretioase, adica ceva intre nostalgia totalitarista si democratia bananiera.

autor: Ioana Ene (Ziare.com)

(Visited 58 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.