Scrisoarea fiului unui fost deţinut politic adresată lui Radu Preda
Stimate Domnule Radu Preda,
Folosesc intenţionat această formulă oficială, pentru că doresc să vă adresez câteva cuvinte în contextul calităţii dvs. oficiale de preşedinte executiv al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului.
În ultimele zile soţia mea şi cu mine am urmărit oarecum fugar disputa legată de afirmaţia dvs că legea 217/2015 este procomunistă. Dorisem să vă mărturisim susţienerea noastră, însă altă preocupări ne-au făcut să amânăm, până astăzi. Seara trecută (4 septembrie) am urmărit ultima parte a emisiunii de la Realitatea TV în care s-a discutat aceată problemă, în mod special disputa dintre dvs. şi d-na Zoe Petre şi completările d-lui Matei Cazacu. În urma emisiunii am hotărât să vă comunicăm opiniile noastre, pe care le formulez eu, Dorin Oancea, deoarece subiectul este strând legat de istoria familiei mele.
Ţin să vă mărturisesc că susţin în totalitate punctul dvs de vedere, în care includ şi extensiunea deosebit de pertinentă a d-lui Matei Cazacu referitoare la toţi cei care s-au trezit cu calificativul „legionar” în urma unei şarlatanii specifice comuniştilor. Însăşi omologarea sentinţelor date de tribunalele poporului printr-un act normativ emis la 25 de la răsturnarea comunismului reprezintă, după părererea mea, un triumf pe faţă al ideologiei comuniste şi al practicilor ei criminale. Sunt convins că este o apologie vădită a crimelor comunismului şi că datoria Institutului pe care îl conduceţi este nu doar să o dezavueze, ci să o şi combată, în măsura în care are această posibilitate.
În ce priveşte persoanele care atacă punctul de vedere exprimat de IICCR în această problemă, sunt convins că multe dintre ele, cum ar fi d-na Zoe Petre sau ceilalţi membri ai Comitetului Ştiinţific care s-au autosuspendat, sunt adversare ale comunismului. Tot ce au făcut şi au scris de-a lungul timpului reprezintă mărturii în acest sens. În egală măsură sunt însă convins că opoziţia faţă de orice formă de violenţă în gândirea şi viaţa politică, sau unele resentimente personale necenzurate, le împiedică să sesizeze caracterul subversiv al acestui act normativ. Prin formulările sale confuze, care permit interpretări contradictorii, şi mai ales prin asimilarea sentinţelor date de tribunalele comuniste, legea 217/2015 reprezintă omologarea explicită a regimului comunist, criminal de la începuturile până la sfârşitul lui. Cred că luarea dvs de poziţie în calitate de preşedinte al ICCC sesizează foarte bine această realitate şi vă încurajez să afirmaţi această cu fermitate şi în continuare, chiar dacă nu veţi fi susţinut de o serie de personalităţi al căror loc firesc ar trebui să fie alături de dvs.
Sunt îndreptăţit să susţin cât se poate de ferm punctul de vedere exprimat de dvs, inclusiv argumentaţia d-lui Matei Cazacu, datorită experienţei familiei mele: tatăl meu, preotul Zosim Oancea, a fost arestat în 1948 şi condamnat pentru legionarism în 1949, împreună cu Aurel Cioran – fratele lui Emil, deşi nu a fost niciodată membru al acestui partid. Eticheta de „legionar” l-a înlănţuit: aproape zece ani la Aiud, un an şi jumătate domiciliu obligatoriu în satul Bumbăcari din Bărăgan, patru ani internare în lagărele Noua Culme şi Periprava, până la amnestiere, în 1963. Condamnara sa absolut nedreaptă este omologată acum de decretul 217/2015, la fel ca şi toate suferinţele prin care a trecut întreaga familie şi asupra cărora nu doresc să insist, deşi presupun că fac parte din preocupările Institului pe care îl conduceţi.
În încheiere doresc să vă informez că punctul acesta de vedere este împărtăşit nu doar de soţia mea, de alţi membri ai familiei, ci şi de numeroşi cunoscuţi familiarizaţi cu modul în care s-au organizat procesele politice comuniste.
Cu deosebit respect,
Preot Profesor Asociat Dr. Dorin Oancea
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Saguna”
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu