Scrisoare catre un tânar care nu are motive sa iubeasca România

Scrisoare catre un tânar care nu are motive sa iubeasca România

by -
15 852

Ma uit de mai multe zile peste raspunsurile unui esantion de tineri pe care i-am intrebat lucruri despre relatiile cu celalalt, despre relatia lor cu tara si despre patriotism. Cei mai multi dintre ei sunt raniti. Nu le place viata pe care o duc, abia asteapta sa plece din România in alta parte. Incerc sa-i inteleg, nu-i condamn, ma uit cu drag si cu infinita compasiune la ei, mai ales când vorbim in pauzele de curs, dar ma intorc acasa si, singur, in apartamentul meu de la Bucuresti, nu pot adormi gândindu-ma ce ar trebui sa facem pentru ca tinerii nostri sa poata din nou sa-si iubeasca tara. Da, prieteni tineri, poate ca nu v-ati nascut in locul potrivit, cum spune un cântec al vostru, dar nu trebuie sa iubiti pentru ca viata v-a adus ceva gratis, pentru ca soarta v-a parasutat intr-un loc fara de griji. E adevarat, nu ma pot opri din a scrie cu ingrijorare despre nimicniciile de fiecare zi ale semenilor nostri sau despre politicienii corupti, despre modul in care ne ucidem viitorul cu mâna noastra, dar niciodata nu mi s-a facut chiar atâta lehamite incât sa moara si ultima speranta. Nu sunt fericit cu ceea ce se intâmpla, dar scriu cu disperarea ca poate ma aude cineva, poate sunt oameni care vor reusi sa se uite dincolo de ciorovaiala zilnica a politicienilor si vor putea sa mearga mai departe cu sufletul neintinat de zoaiele si în noroiul cotidian.
Dragostea este indelung rabdatoare, se spune  in capitolul 13 al cartii 1 „Corinteni“, este plina de bunatate: „dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de mândrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se mânie, nu se gândeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.“
Nu trebuie sa iubesti ca multumire pentru ceva, poti iubi cu disperare doar pentru nevoia inaltarii pe care ti-o da iubirea. Trebuie sa iti dezvolti capacitatea de a iubi ca o forma de inaltare in umanitate si spiritualitate. Iubim prin ceea ce avem mai bun, iubind luminam partea cea mai buna din noi, cum spunea Octavian Paler.

Tinere prieten, poti pleca departe de România, dar nu pentru a nu te mai intoarce, nu pentru a te pierde intr-un peisaj strain, ci daca ai un proiect personal puternic. Poti visa sa ajungi un mare savant, sa-ti fie recunoscut vreun talent, dar nu cred ca poti sa-ti iei lumea in cap pentru speranta ca dincolo manânci mai bine ori pentru ca acolo o sa-ti poti cumpara mai repede masina sau casa. Nu stiu daca dincolo ai mai multe sanse in lipsa unui proiect foarte clar si a unei dorinte nestavilite de a munci pâna la epuizare pentru el. Ai mari sanse de esec daca nu te poarta un vis, un vis mai puternic decât tine, mai puternic decât naturala dorinta de a face doar un minim de efort pentru maximum de rezultate.
Este adevarat, uneori societatea noastra poate sa-ti ucida speranta, dar când este o speranta puternica, ea nu moare prea usor. Speranta nu este o strategie, este adevarat, dar speranta poate fi bazata pe un proiect mare pentru care in fiecare zi faci câte ceva. Speranta devenirii unui tânar trebuie sa-i poarte pasii prin toate bibliotecile unde poate sa-si slefuiasca mintea si sufletul, apoi isi cauta un magistru, un om care sa-i indrume primii pasi pentru ca sa isi indeplineasca visul acela mare.
Draga prietene, nu vad alta mare modalitate de a deveni un om realizat, de a trai mai bine, de a fi respectat decât prin intermediul realizarii tale ca om, ca specialist, ca parte exceptionala dintr-o retea care face ceva pentru societate.
Dar pentru acestea este nevoie sa visezi la ceva inalt si sa cauti modele, sa cauti un magistru care sa te indrume. Chiar nu ai gasit pe nimeni in viata asta caruia ti-ar fi placut sa-i semeni? Gândeste-te bine, poate vreun profesor, un antrenor, poate ai vazut pe cineva la televizor, poate poti admira un parinte, un unchi sau vreun prieten al familiei…
Poate România nu este locul potrivit, dar, dragul meu prieten tânar, tu ai un proiect pentru care ai facut ceva, l-ai gandit, ai facut vreun efort? Inainte de a vrea sa pleci din România fara a te uita in urma, incearca sa faci o mica contabilitate. Câte ore pe zi ai alocat in ultima vreme visului tau, proiectului tau personal? Daca inca nu ai acest proiect, macar ai visat la el cu ochii deschisi? Te-ai gândit macar la mijloacele prin care poate fi atins visul tau?
Am cunoscut multi români nefericiti in strainatate, multi români cu destine mediocre care injurau tara de adoptie, asa cum injura si România. Probabil ca fiecare societate are lucruri pentru care merita blamata, asa cum sunt sigur ca putem gasi lucruri bune oriunde am merge. Doar proiectul nostru este cel ce se poate lovi de bariere sau poate sa valorifice oportunitatile. Nicio societate nu cred ca este buna in sine si nici paradis absolut pentru toti locuitorii ei. Daca vom avea puterea sa credem in ceva, atunci poate vom reusi sa schimbam lumea noastra. Dar schimbarea trebuie sa inceapa cu noi. Schimbarea trebuie provocata, istoria trebuie provocata. Trebuie sa asteptam ca istoria sa ne scoata in fata o mare ocazie pentru a reusi sa ne remarcam? Poate ca trebuie sa ne gândim noi primii sa incercam cu toate puterile noastre sa modificam cursul lucrurilor inspre realizarea proiectului nostru.
Am citit, in ultima vreme, doua lucruri care m-au socat.
Mai intâi declaratia unui vames de la Moravita: „Am atâtia bani ca pot sa ma sterg la fund cu ei! Dar nu pot sa ma opresc, ma, nu pot sa nu mai iau! Mi-a intrat in sânge!“. Da prietene, asta este o parte din realitatea cruda a zilelor noastre. Acest vames vorbeste pentru o masa destul de mare de functionari publici care au intrat intr-un sistem corupt ce alimenteaza cu resurse politicienii. Ce facem in aceasta situatie? Plecam din tara? Putem sa nu participam macar noi, personal, la ticalosia generalizata. Putem sa promovam alte valori in grupul nostru de prieteni, putem sa ne educam copiii altfel, putem sa ne opunem acestor practici. Sa nu uitam ca practica aceasta de coruptie are cel putin doua parti care câstiga in detrimentul interesului colectiv. Nu doar vamesul este vinovat ca pretinde spaga, sunt vinovati si cei care gasesc in contrabanda un mod de a câstiga si de a nu plati impozite. Ne putem gândi ca o parte dintre noi intretinem din comoditate sau conformism chiar practicile de care ne plângem. Acceptam si nu ne opunem, uneori chiar ne convine acest lucru, este de cele mai multe ori o complicitate generala la cele mai proaste obiceiuri ale noastre.
Un al doilea lucru care m-a socat a fost un articol scris de Mircea Eliade in 1934, deci atunci când avea 28 de ani. Mircea Eliade vorbeste despre imaginea noastra proasta in lume si despre faptul ca hotia noastra devenise proverbiala. Iata ce proverb citeaza el dintr-un almanah al vremii: „Când cineva fura este cleptomanie. Când mai multi fura se numeste manie. Când un popor fura este România“.
Revoltat, tânarul Eliade se intreaba retoric daca nu ar trebui sa ne crape obrazul de rusine, dar eu ma ingrijorez de faptul ca este deja atât de veche meteahna incât a devenit un comportament  generalizat social. Deci vamesul acela de la Moravita vorbeste deja despre un fel de ADN cultural. Este un obicei pe care trebuie sa-l schimbam, nu cred ca avem voie sa ne resemnam sau sa plecam din tara pentru asta. Indiferent ce ne arata fiecare zi traita in România, nu cred ca trebuie sa ne luam lumea in cap, nu cred ca trebuie sa plecam oriunde in lume, chiar fara nici un proiect personal. Motivatia negativa de a parasi România pentru ca este un loc urât, fara morala, fara sanse pentru tineri, fara viitor nu poate sa ne impinga spre ceva in viata. Este greu sa credem ca acest lucru ne va ajuta sa ne implinim undeva in alta tara.
Mircea Eliade a plecat din România, dar nu pentru a nu se mai intoarce. A plecat in India, apoi in lumea larga pentru a studia marile religii ale lumii, a plecat sa implineasca un destin. Imprejurarile istorice au facut sa nu mai poata reveni in patrie, dar acest lucru a fost o rana pe care a purtat-o peste tot pâna la sfârsitul vietii sale. A reusit sa devina una dintre personalitatile lumii pentru ca a avut un proiect. Nu s-a despartit de România cu ura, a purtat-o peste tot, a aratat-o lumii prin partea ei de mister, nu prin noroiul care o aseamana cu alte tari. Tinere prieten, Mircea Eliade avea 28 de ani si era revoltat când scria articolul citat, dar incheia acel articol din „Vremea“ cu urmatoarele cuvinte: „Trebuie sa iubesti România cu frenezie, s-o iubesti si sa crezi in ea impotriva tuturor evidentelor – ca sa poti uita gradul de descompunere in care am ajuns“.
Daca prietene, nu-ti propun sa gândesti pozitiv, cred ca gândirea pozitiva este o ideologie a controlului social. Iti propun sa iubesti ceva cu disperare, impotriva evidentelor, mai ales pentru ca este lucrul cel mai usor de facut la vârsta tineretii. Daca nu poti iubi patria, atunci incearca sa iubesti propriul tau vis, propriul proiect. S-ar putea sa gasesti intr-o zi România printre lucrurile din viata ta ori sa realizezi ca face parte din visul tau.
In fiecare zi ma gândesc la tara noastra cu ingrijorare si nu-mi este rusine sa spun ca imi iubesc tara cu disperare, impotriva tuturor evidentelor, impotriva tuturor rationalizarilor, impotriva tuturor probelor care arata ca descompunerea este totala. Nu e un moft acesta, nu e o demagogie, este pur si simplu nevoia de a crede ca mâine dimineata vor rasari soarele si nevoia de a iubi, nevoia de a crede in valori. Iubind România cu disperare, fara motive palpabile, putem sa ne reiventam pe noi insine si sa refuzam sa facem parte din nepasarea generala.

dupa: Vasile Sabastian Dancu

sursa: Revista Cultura

(Visited 261 times, 1 visits today)

15 COMMENTS

  1. Suferinta, furie, teama, lacrimi, durere, iubire, speranta ! …Cat de actuala-i „Doina” marelui Mihai Eminescu ! Atunci, ca si acum :”Vai de biet Roman saracul,
    Indarat tot da ca racul
    Nici ii merge, nici se-ndeamna,
    Nici ii este toamna toamna,
    Nici e vara vara lui
    Si-i strain in tara lui.” Eminescu nu a fost doar Poet, el a fost mai ales, Jurnalist si Om politic adevarat, ce a militat pentru noi folosindu-si intreg harul cu care a fost inzestrat , in slujba Neamului si al Tarii! De ce in nici un manual nu se pomeneste despre acest lucru ? publicistica lui fiind mereu trecuta sub tacere, cenzurata! De ce romanul o duce greu ? Pentruca nu este lasat sa o duca bine. „Am admis legiuiri straine? Ei bine nu le-am admis pentru roman cu trebuintele caruia nu se potriveau, ci pentru elementele economice cu care se potriveau, si care stiu a se folosi de dansele. Am creat o atmosfera publica pentru plante exotice, de care planta autohtona moare!” Mihai Eminescu, „Timpul”1882. In 1883, in acelasi ziar, Eminescu declara ca:”In Romania totul trebuie dacizat !” A dorit si visat o Romanie a romanilor,pentru care a militat pana la moarte! Caci, „Atata foc, atata aur/ Si-atatea lucruri sfinte/ Peste-ntunericul vietii/ Ai revarsat,Parinte.” (ultimele versuri eminesciene) iar noi suntem datori sa reinvatam istorie adevarata ca uite, suntem cat pe’aci sa o repetam. Doar unindu-ne in ganduri si simtiri, toti cei ce stim ca:”Suntem romani si punctum!” , vom reusi sa o doftoricim pe mama noastra, Romania! Va doresc tuturor sanatate si numai bine ! Capul sus, romani ! Curaj, ca’ doara’ „nu mor caii cand vreu’ cainii, nici cainii cand vreu’ stapanii !” ..spune’o „vorba” stramoseasca, pa’ la noi pa’n Maramu’.

  2. nu am motive de disperare dar voiam numai sa expun un punct de vedere. eu ma consider o femeie norocoasa (am sanatate, sunt tanara si am un sot extraordinar)dar referitor la articolul de mai sus ma revolt pt ca pe zi ce trece ma simt tot mai aproape de punctul in care va trebui sa iau o decizie: sa imi aduc sotul aci, contienta fiind ca el nu s-ar putea adapta vietii de aici si vom trai mereu cu gandul la acasa(ROMANIA) ori sa ma intorc eu acasa langa el si sa vad cum mi se naruiesc rand pe rand toate planurile??? si sincer imi pare rau ca in ROMANIA zilelor mele vad ca tot mai multi tineri is dispusi sa aleaga drumul strainatatii…pacat!!!
    Multumesc pt incurajare si numai bine!! Doamne-ajuta!!!

  3. @Livia,nu dispera, din orce situatie,ori cit de grea,exista la un moment o iesirea!Iti doresc sa fii cit mai repede linga sotul tau!.Sa auzim numai de bine!

  4. am intrat din greseala pe acest site, dar vreau sa va spun ca il consider super ok.poate gresesc dar din cate am observat cei care il urmaresc fac parte dintr-o generatie in care exista bun simtul si respectul.eu am doar 26 de ani sunt proaspat casatorita si plecata din tara.sotul meu are un servici stabil(suntem considerati norocosi) iar eu nu.da intr-adevar am si eu o diploma de facultate obtinuta pe banii parintilor care au facut imprumut in banca sa imi plateasca studiile.referitor la articolul de mai sus , emotionant intr-adevar nimic de zis dar din pacate greu de realizat.ca si tineri casatoriti am fi vrut sa fim impreuna dar eu is plecata iar el e acasa pt a ne putea face o casa in ROMANIA, vreau sa ma intorc acolo sa nasc un copil, sa il duc la scoala si sa il cresc frumos, dar din pacate pe zi ce trece incep sa dau piept cu viata reala cu ROMANIA zilelor mele.vb la un moment dat de miros de cozonaci…bunica ii facea in casa tot timpul, mama nu pt ca de craciun ea e mai stresata ca oricand ca tre sa faca o masa bogata sa fie cu ratele la zi si sa puna bani deoparte si pt impozit asa ca nu ii face, eu nu stiu sa ii fac pt ca nu a mai avut cine sa ma invete. ati vb de colindatori ….foarte frumos doar ca acum ei nu mai vor colaci si mere ci bani si eu imi aduc aminte numa cum imi zicea mama sa nu mai fac galagie ca aud copii si tre sa le deskida usa si nu mai are bani….imi pare rau dar asta e ROMANIA mea…as vrea sa ma intorc langa sotul meu si imi doresc din tot sufletul sa nu fie nevoie sa vina el langa mine, dar in ROMANIA in acest moment nu vad un viitor pt mine si familia mea…pacat pt ca acolo am crescut si o port in suflet, dar cum ii puteti spune unei tinere ca in ziua de azi poti avea un viitor in ROMANIA???

  5. @dan pop,multumim pentru cuvintele frumoase care ni le-ati adresat tuturor.Ideile,impulsionate de moment sint sincere si curate.D-zeu,sa va ajute in continuare sa va cresteti copiii.Sa sperati,continuu ca cindva va veti intoarce in Romania,cel putin la pensie,daca nu-i posibil mai repede.Sa auzim numai de bine!

  6. Foarte adevarat ceea ce ati scris toti.
    Sunt plecat din Romania de 18 ani. Din nefericire, la f. mare distanta: Canada. Intre timp mi-am intemeiat si o familie.
    Noi (eu si sotia) facem tot ce tine de noi ca sa-i crestem pe copii in primul rand crestini si apoi romani. Copiii nostri nu numai ca vorbesc, dar si citesc si scriu romaneste (cei mai maricei).
    Ceea ce ne tine pe noi aici este in primul rand problema economica: in RO mi-ar fi f. greu sa-mi intretin familia, tinand cont de faptul ca aici sunt singurul din familie care munceste (pe bani), sotia muncind (fara bani), acasa, avand grija de copii. In tara, asa ceva ar fi aproape imposibil, mai ales ca vorbim de 5 copii.
    In al doilea rand, datorita faptului ca avem cinci copii, am fi (suntem, de fapt) priviti ca „ciudati”, „habotnici”, „sariti”, etc., inclusiv de membri ai familiei. Aici unde suntem, nimeni (in afara de romani) nu ne priveste asa.
    Deci cum am putea noi trai o viata cat de cat normala in Romania?
    Pe de alta parte, cel mai mult ne lipsesc manastirile, bisericile, duhovnicii mari, intr-un cuvand, duhul ortodoxiei.
    Mi-as dori mult sa ma intorc acasa. Problema este ca „acasa” pentru mine este Romania copilariei mele, a anilor’80, nu cea de acum.
    Unul din principalele motive pentru care am parasit tara a fost coruptia…pentru ca acum coruptia sa fie si mai mare.
    Sunt inginer, deci ce sanse as avea eu intr-o tara in care industria producatoare este ca si inexistenta?
    Ma doare inima, ca am parinti batrani, mama e bolnava si as vrea sa-i pot ajuta…dar am si 5 copii de care trebuie sa ma ingrijesc. Sunt, cum se zice, intre ciocan si nicovala.
    Ce sa fac?…
    Iertati-ma pentru modul amestecat in care mi-am prezentat ideile, a fost un impuls de moment.
    Doamne-ajuta!

  7. Domnule Gipsy,

    Sunteti al doilea care ma da gata aici la Foaia Nationala…

    Faceti apel la valori dar si la parfumuri care mie imi pun un nod in gat, si cu asta am spus totul.
    Pe vremea lui Ceausescu imi placea sa descopar „lumini” in intunericul de-atunci. Dar eram tanar si necopt. Tot ce iesea din canoane ma atragea.
    Astazi e alt fel de intuneric, national dar si mondial. Si azi imi place sa identific lumini, de asta data fara ghilimele.
    Ce ati enumerat mai sus face parte din luminile acelea.
    E insa tot mai greu…

    Sa stiti ca eu imi iubesc Tara ca pe o mama batrana si bolnava. Stiu cum a fost de frumoasa, imi imaginez cum arata in cer, stiu cine a imbolnavit-o si cine vrea acum
    sa-i dea un branci pe scari
    Sunt pesimist-acru cand vad ca fratii mei nu vor sa o luam acasa, sa o ingrijim…

  8. Astazi pt un ortodox care ramane fara casa in propia-i casa ,pleaca plans pe unde-apuca.Ramane ingandurat si zice :DOAMNE AJUTA!, imi aduc aminte cu maaare nostalgie de vremurile copilariei ,mai ales de acele momente magice ca dintr-o poveste de vara cu serile instelate cand toti copiii lungiti pe iarba dupa o mare harjoneala cu mainile sub cap priveau spre stelele ce licareau , emanand miros de …luuunga vara…acea vara de acasa…In acea perioada cand totul parea asa normal si stabil chiar cu acel odios comunism ,cu faimoasele nedorite cozi de la aprozare, cu taranii care strigau pe langa tarabele pline de fructe si legume ,cu parfumul specific ,cu traistele impletite din paie, cu nelipsitele florarese care vindeau flori care mai de care mai parfumate mai imbietoare…,scoala ce-m-astepta ,cu tramvaiul zgomotos,cu acel copac din fata casei care ma tot privea din copilarie chiar si el imbatranea …,cu parintii si vecinii care se pregateau pt Sfintele Sarbatori cu bucuria ce se vedea prin cuvintele de duh, cu parfum de cozonac ,cu candela mereu aprinsa ,cu parfum de untdelemn…,cu urarile de iarna ,cu bucatele pe masa, cu lumea ce forfotea ,cu sacosile sarace ,dar cu toti erau in pace.Acea pace care mi-a ramas in suflet, pe care am tinut-o strans legata de fotografiile cu miros de timp trecut …Doamne cate ruginite toamne …toamne care mereu au tot trecut…Fiecare dintre noi si buni si chiar mai putin buni,de altfel, cam toti suntem in fata lui Dumnezeu ca o fruza mereu tremand. Cand am citit acest titlu ,mi-am oprit privirea brusc,simtind cum ma cuprinde acel fior care numai in fata acelui batran duhovnic ,te faci mic asteptand povete .Omul si mai ales acel om in care Dumnezeu a facut sa se nasca in tara Carpatilor,a privighetorilor,al ciocarliei de pe lunci si din folclor ,cu acele nestemate poezi, cu inteleptii ortodocsi,cu bunicii in rugaciune ,cu bisericile pline batand clopotele auzind pana si surzii ,cu neintrecutii carturari ,cu muzica ce te-nbuna, CU VECHII MICI MARI LAUTARI,cu romante de tot felul ,cu micii”full” pe gratar,cu horile in toata tara ,cu doinele cele de jale,cu batrani inlacrimati ,cu buciumi peste pasuni ,cu oile din miorita ,cu neinfricatii strabuni ,cu toamnele cele bogate ,cu acele ierni geroase si cu tuica fierbinte pe masa ,cu soriciul bine fript,cu colidatori la usa ,facandu-i invitati la masa,cu sarmalele fierbinti cu toate acele bucate ,care in strainatae poate… tiiiiii-au ramas ca intr-un visss.. Si totusi,de ce se pleaca printre straini?! mai ales tinerii ?!…avand o radacina asa sanatoasa infipta bine in pamant?! nuuu,nuuu ,sa nu credeti ca s-a rupt ceva. Se doar incearca ,pe undeva pt altcineva. Acel „cineva”care toooot ne vrea.Ce Doamne Iarta-ma n-ati inteles?!Eeeee…De ce ,de ce pt ca nu i se creaza acele motive …dar de ce nu i creaza motive sa ramana in tara?!.E dureros pt ca vorba aia ,cam toate motivele se-nvart in jurul la ce n-ar trebui sa sa invarte pt ca ,au reusit sa ne faca a ne invarti ca titirezii in jurul lor pt faimosii porci ca ei,..mai mai sa nu-i pierdem pe ei, in loc sa ne ocupam de tineri .Cineva cam multi „de-afara” ba mai mult chiar si din tara, au vazut cum este tara si-au facut cam tot ce-au vrut ,nu vedeti nu ati vazut ?.. .Foamea fizica o doboara pe aia sufleteasca dar nu o omoara.Inainte pe vremuri era de neconceput idea de a pleca „afara” si mai ales sa ramai,sau chiar sa te stabilesti cu familia cu totul….Ba chiar si in timpul comunismului (o sa rideti)unii nu concepeau asa ceva ca sa nu fugi…eu unul nu…Toti suntem in stare sa dam sfaturi celor care pleaca din tara darrr, va spun ca cineva care e legat de tara de pamant de romani si totusi pleaca ,e pt faptul ca numai el(saracul) stie de ce .E dureros pt ca Romania n-ar trebui sa-i piarda mai ales pe unii ca acestia.Spun dureros pt ca inima lor doare si cand doare doooaaare…E ABSURD CE SE INTAMPLA CU TINERII NOSTRI ,din contra ,e inconcepibil in mintea lor sa nu plece afara daca are ocazia (a naibi conceptie asta nu s-a schimbat)… Parca aud „mama dute afara ca esti frumoasa ,oi gasi tu unul cu bani ,ce sa faci in tara? sa mori de foame ??………Atat de doreros …cat e de absurd … FRATILOR,nu numai ca e absurd dar e al naibi de dureros ..cum poti sa pleci dintr-o tara ca Romania.Foarte multi in strainatate ma intrebau daca aia „aia” sau „aia” se gaseste la noi in tara…ce cretini. La niste intrebari lumesti trebuia sa raspund pe masura , ca prostu strain sa inteleaga .Eu le spuneam ca politica(fie ea si de r-h-t) nu are nici-o legatura cu traditia MAI ALES IN TARA MEA. POLITICA E UNA ,TRADITIA E ALTA, daca eu n-am ce manca ,asta NU inseamna ca sunt si prost sau am pierdut cartea pe drum.Tocmai intr-o lume din asta creata de ei cu bani multi,un intelectual ajunge lejer sa moara de foame (la noi in tara mai ales)In tara in care traiesti sa muncesti(pt ei),nu ca sa muncesti pt a trai normal si simplu ca un crestin cu bun simt.Dar foamea fizica nu omoara sufletul ci sufletul hranit cu lumea asta poate condamna pe veci si e mai rau… Tatal meu a dus muzica si arta pe marile scene ale lumii facand salile sa tune,ajungand profesor la consevatoare prin lume concertand cu gandul la tara ,aratandu-mi o fotografie veche cum studia in sandale rupte si cu baratile diferite si cusute din copilarie… Spre batranete prostii de securisti ne cercetau printre vecini intreband daca avem vreun gand sa fugim ,iar tatal meu le raspundea razand ,”Bai fraierilor ,na-m ramas la tinerete ca sa raman la batranete ? ,daca sunt tigan asta inseamna ca nu-mi iubesc tara?,”Voi a-ti ramane ,dar sunteti legati vanduti!”. Vechii securisti care al urmareau pe tata(toata viata)iesisera la pensie si nu-si mai bateau gura cu un „tigan ” care nu fuge ,dar prostii tineri „proaspeti”vanduti continuau cu mine punandu-mi aceleasi tampite intrebari .Aici nu inteleg unii romani (marea majoritate )nu concep sa fiu roman de ce nu fug.?!.. Si eu cand am plecat la fel ,primul lucru cand am venit in tara am pupat ca tatal meu fotografia bunicilor ca pe o icoana mai veche uitandu-ma la acele sandale…Eram singura familie de tigani din bloc ,iar vecinii stiau asta.Ne duceau dorul va spun .Toti vecinii cand plecau in vacante ai lasa bunicii mele cheile de la apartament pt a uda florile Am trait,in muzica acasa cu multe petreceri ,iar vecinii veneau la masa vazand multi muzicieni vestiti toti tigani.Stanciu Simion ,Sile Dinicu ,Radu Simion ,Titi Niculescu ,fratii Predescu,Iftinchi cumnatul lui ION VOICU,sora lui Mihaela Martin ,prietena din copilarie a bunicii mele era mama lui Stefan Banica o chema Elena dar ai mei ai spunea Lenuta care era croitoreasa,nu va mai insir ca-s multi fff multi .A pleca astazi din tara pt fiecare dintre noi ,poate sa fie o evadare nepasandu-ti de cele sfinte,dar poate sa fie si o forma de prigoana neavand nici o icoana…Am stins o candela veche, ca s-o aprind pe una noua?!ce sa fac acum am doua. una veche una noua ,si-am s-aleg una mai veche pt ca asta nu m-a tradat nu s-a stins nu a uitat…Sper ca ati avut rabdare cu un tigan ce cere onoare…….DOAMNE AJUTA PLAI ROMAN!!!p.s.De asta am inceput de mult sa le cam vad,pt ca am fost fortat ,al naibii de mult…Amin

  9. Am sa dau un titlu introductiv: Tara care ne da afara din tara, – A da vlastarii din tara pt a se planta afara , sau a nu iubi tara, e cam tot aia.Tinerii din tara sa faca copii afara???e un GENOCID ,asta pt a ne ramane pamantul gol si sterp.Vor fi scoliti acolo pirzandu-si nu numai tara, dar si sufletul. Daca s-ar face o minune sa ne tinem cu toti de mana strigand ,chemand, urland si suspinand pt ai face sa ramana ,ba mai mult sa se reintoarca din lume,spunandu-le cu plans de parinti cu muci plansi pana la dinti,;”Veniti ,veniti,acum si aici,sa-ncepem a ne reface tara !”,incepand cu TOTI sa ne ungem ranile cu lacrimi si rugaciuni.Darrr…permiteti-mi sa va spun clar frati romani, ca daca s-ar intoarce,vom fi primii martiri ,intr-o deja ecumeinica lume ,pt a da exemplu CLAR cu”prostii” de ortodocsi romani, pt adevaratii prosti erezi de afara…celor care nici macar nu vor vedea ultimul vagon de la ultimul tren al ADEVARATILOR MARTIRI CATRE RAIUL MULT RAVNIT.Cei putini, putini vom fi, cel putini vom fi ramasi pt un un adevarat MARTIRAJ.Va spune un neinsemnat tigan,ca obligat de la DUMNEZEU am fi SALVATI,lasand in urma noastra semne de intrebare scrise cu sange pt ochii si urechile celor care vor sa se mai salveze inca, dintr-o noua ordine a lumii lumesti.Cei care vor avea ochi ,inseamna ca vor avea Adevaratul Har Dumnezeiesc (indiferent de rasa )si se vor mantui datorita martirajului prin noi ,asa cum si HRISTOS datorita SANGELUI VARSAT PE CRUCEA-I , se vor mantui . Aceia se vor mantui datorita noua, prin CRUCEA noastra pt ei.Care o VOM (deja o cam ducem)duce candva PT EI,asa cum si Hristos a purtat-o pt noi tot candva.Asa cum stau lucrurile acum, adevaratii ortodocsi (NU ECUMEINICI)nu le garanteaza mantuirea ,inca nu le-a venit timpul,celor orbi de acum .Spun „orbi” pt ca erezii niciodata n-au avut ochi pt ORTODOCSI si mai ales ROMANI.Noi cu toate durerile noastre cu copii plecati, catre alti copii si mai intunecati, incearca sa se salveze doar pe ei ,pierzandu-se tocmai pe ei.de aceea HRISTOS a spus;IARTA-I DOAMNE ,CA NU STIU CE FAC!”,ca sa ne salveze pre noi pacatosii, Amin!… VA DORESC TOT BINELE ADEVARAT DUMNEZEIESC !!!!!!!p.s. Sa luam trenul mantuirii,cat ne mai simtim in gara….sa n-ajungem sa il luam prin sange, chiar pe ultimul vagon…

  10. Asa este, Pictor Sarion, s-ar putea sa-mi lipseasca si mie gropile, stilul alandala…
    De aceea spuneam ca n-as putea sa-mi mut radacinile, doar coroana mi-as lasa-o sa creasca peste gard, la vecinu’ unde in curtea lui sunt flori, copii veseli si gazon, nu noroi si tina, iar porcii sa se scarpine de trunchiul meu.
    Curtea in care am fost sadit(i) a fost a unei manastiri odata, acum insa este stabiliment, iar nu demult a fost puscarie
    Da, colinde, obiceiuri…e un alt subiect. Poate odata o sa ne vedeti mica pensiune. E un colt de Romanie autentica. Dar eu nu postez aici pt reclama. Pastile si Craciunul nu mi le-as imagina in alta tara

  11. Lumea este plina de emigranti romani,nu numai fugari din timpul dictaturii comuniste ci si emigranti cu acte legale,din ultimii 20 de ani si eu cu Fam.mea fiind printre ei,sa spun ca m-am implinit in plan profesional si material,depinde de fiecare dintre noi cit de multumit este si cit de sus tinde.Saracia si bogatia e o chestiune relativa in timp si spatiu ce hraneste corpul, iar cea spirituala hraneste sufletul si lipseste cu desavirsire,unde este postul in Romania pluteste in aer,miroase a cozonac,pasca, saptamina de denii inaintea Sfintelor Pasti,oule rosii si mersul la Slujba sa luam lumina in noaptea Invierii.Dar unde sint colindatorii si uratorii si obiceiurile de Craciun si Anul Nou si multe altele care ne lipsesc,mersul in vizita duminica sau de sarbatori la rude si prieteni,statul la taclale, in tren tramvai la piata la cumparaturi,oriunde gasesti pe cineva dispus sa faci un schimb de informatii.Dar unde e mentalitatea cea tipic romaneasca cu care am fost obisnuiti de mici,mentalitate cu tertipuri,calapoade cu lipsuri,cu neajunsuri.Sint convins ca putini sint acei care ma inteleg, ce vreau sa spun,eventual numai cei care au statutul meu.In final spun doar atit:Saracia,mizeria,dezordinea,strazile cu noroi si gropi este mediul unde m-am nascut am copilarit si m-am maturizat si imi fac bine si astea toate imi lipsesc Avantaje si dezavantaje o sa-mi spun,ramine la latitudinea fiecarui individ sa-si stabileasca singur cei lipseste. Cert este urmatorul lucru :Un pom dezradacinat nu se mai prinde in alt loc sau daca se prinde creste pipernicit,asai si Omul care emigreaza,ramine un Dezradacinat! Sa auzim numai de bine!.

  12. Sa-mi fie cu iertare:
    Se poate iubi si servi Tara si din strainatate. Daca ii ai pe toti cei dragi (familia) alaturi. Daca poti veni de Sfintele Pasti, Craciun si vacante in Romania. Paris, Viena, Berlin…suna familiar capitalele astea. Generatiile noastre de aur s-au pritocit si pe-acolo, pentru ca aici ii cautau poterele si caralii. Domnii de mucava din Fanar. Vandutii si corcitii Tarilor Romane.
    Este adevarat, sa muncesti singur si familia sa-ti fie in tara este inacceptabil pentru un om la care dragostea trebuie sa primeze. Cum sa lasi un prunc singur sau doar cu mama???
    Sau sa te muti taman in California, Vancouver sau Sidney si sa faci Craciunul pe Skype…
    Dar sa muncesti, sa creezi si sa servesti Tara din Europa si sa-ti permiti sa fii alaturi de ea cand este in haine de sarbatoare, mi se pare chiar sublim. ASTAZI.
    Nu de alta, dar eu, la 43 de ani si cu trei copii, imi fac AZI ganduri de plecare, pentru ca aici suntem zi de zi niste AUSLANDERI. Si nu ne referim la bani, la valori materiale.
    Neamuri, vecini, concitadini ne reamintesc asta in fiecare zi. In fiecare zi suntem tratati ca auslanderi. Incercati sa faceti o firma, sa va angajati, sa circulati cu masina…E tara faradelegii…nu numai politicienii sunt de vina. De unde provin politicienii? De unde provine coruptia, dar birocratia???
    Au adus-o tiganii? Nici macar ungurii. Comunism au avut si polonezii…turci pe cap au avut si bulgarii, ba chiar si maghiarii
    Chiar a reusit Ana Pauker sa decapiteze TOT??? Nu cumva cei buni deja au plecat dupa mineriade, apoi dupa „succesul” PNT din 96-2000?

    Din pacate, Romania normala si de bun simt ia sfarsit odata ce ai ridicat privirea din carte, odata ce ai iesit pe usa, o data ce iesi din biserica. Sau trebuie sa o cauti doar in manastiri, sau pe bloguri…e o Romanie exilata in Romania, aproape in ilegalitate.
    Vecinatatea, scoala, strada – periculoase, mincinose. Reprezentarea, impreuna lucrarea – au murit sau doar palpaie pe alocuri.

    Daca vrei sa-ti castigi painea cu sudoarea fruntii si/sau a mintii, daca vrei sa cresti copii cat iti da Domnul, ei bine atunci vei fi DOAR lovit, invidiat, oprit, vandut. Daca privim lucrurile in cheie duhovnceasca obtinem o perspectiva interesanta, mareata chiar. Daca o privim din pdv cetatenesc, este o catastrofa.
    Fie-mi iertata iesirea, dar nu pot fi dostoievskian cand merg cu trenul, cu masina, cand vreau sa platesc impozitul, cand trebuie sa ma bat literalmente cu oameni care imi ameninta copiii. Si credeti ca locuiesc in Buhusi sau in Rahova? (iertare buhuseni si rahoveni 🙂 Nu, ci intr-un oras socotit de multi o bijuterie si dintr-o regiune socotita civilizata. Sau credeti ca sunt vreun inadaptabil? Am vreo suta de kile si mai mult ma tem de Dumnezeu. Sau ca am trait in puf? Cu cheia de gat, ceausel dorit.
    Dar nici vreun uns nu sunt, printre virtuti pot sa enumar doar ca nu stiu sa mananc seminte si sa fluier din deshte…

    Cine imi face mie dreptate? Cine ii invata pe copiii mei la scoala, si mai ales, CE? Cine vede de ei daca sunt bolnavi? Cine plateste pentru ei? DOAR NOI PARINTII sau aproape doar noi. Restul e asa, o chestie de forma. Sau de Kafka.
    Din 21 Decembrie 1989 eu nu am mai fost mandru ca sunt roman. Sa nu fiu nedrept, am fost mandru-indurerat, cu referinta la Inaintasi
    Insa poate sa imi dea cineva 3 (trei) motive pentru care pot sa fiu si eu mandru ca sunt un roman de AZI ??? Ca un croat, ca un ungur, polonez, spaniol etc
    Sau cel putin unul? Astazi insa, fara recurs la istorie, e vorba de NOI

  13. Tinere Roman iti inteleg durerea la virstra ta si eu eram la fel,nu uita ca in Romania au existat multe generatii de sacrificiu si eu ca si altii am facut parte din o asa generatie,dar sa nu uitam ca in final fiecare dintre noi gaseste o implinire,mai incearca in tara ta acolo unde te-ai nascut si ai fost botezat in credinta crestina,acolo unde iti sint mosii si stramosii,in acel loc unic de pe pamint unde te-ai infiripat in lut ca mlada si ai prins radacini adinci si te-ai transformat in pom.Gindeste-te ca nu mai poti sa fii scos si replantat aiurea undeva in lume,nu mai poti prinde noi radacini,ca-i alt pamint si nu te lasa vechile radacini si atunci incet,incet te ofilesti incepi sa suferi ca fiinta si ai sa te socotesti ca nu ai facut un pas bun,caci alte paminturi”popoare”nu te vor asimila si integrarea intr-o noua societate complect diferita de cresterea si mentalitatea cu care te-ai nascut si crescut nu corespunde nicidecum dorintelor tale vei ramine un dezradacinat care incet te vei usca.TE vei usca de dorul de lutul din care ai fost zamislit,de anii copilariei,de primu examen,primul sarut,prima dragoste,prima implinire,primul esec,prietenii,cunostiintele.rudele si parintii care le vei duce dorul si nu mai poti sa-i ajuti cu nimic,fiind departe de ei,iar ei au nevoie de prezenta ta.Si decit sarac printre bogati mai bine bogat printre saraci,caci si in Romania se poate intreprinde ceva daca vrei si insisti,caci fie piinea cit de rea tot mai bine-i in tara mea.Sa auzim numai de bine?!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.