România impasibila

La ora actuala nici un partid politic din România nu detine o doctrina clara, idealuri sincere, principii sanatoase, programe adecvate realitatii sau metode de lucru eficiente. Clasa politica actuala isi imagineaza ca poate guverna la nesfarsit o tara ca România folosindu-se de tehnica administrarii treburilor statului de pe o zi pe alta si urmarind doar satisfacerea intereselor personale in detrimentul interesului colectiv.

Oportunismul guvernantilor nostri nu mai este un mister, iar aroganta, opulenta si imoralitatea de care dau dovada aceeasi indivizi, este o dovada in plus ca România de astazi, sufera de o boala grava, si anume boala politicianismului. Acest politicianism risca sa devina cronic daca in viitorul apropiat, pe scena politica romaneasca nu apare o noua forta capabila sa canalizeze energiile ramase inca sanatoase ale poporului, in vederea reconstructiei tarii, care dupa 20 de ani de guvernare iresponsabila plus alti aproape 50 de ani de dictatura proletara, se afla pe punctul de a intra in colaps economic, social si moral. Totodata aceasta noua forta va trebui sa dea un nou inteles termenului politica: substanta politicii nu sta doar in a produce si redistribui bogatii, ci mai ales in apararea, raspandirea si impartasirea anumitor valori. Daca politica zilelor noastre nu redescopera sensul „valorii” atunci cancerul numit politicianism va conduce tara spre o noua tragedie nationala. Primul dezastru national care imi vine in minte si care s-a datorat in mare parte lasitatii clasei politice, este ciuntirea teritoriala la care a fost supusa România in 1940; am pierdut Basarabia, Bucovina de Nord, Cadrilaterul, si aproximativ toata Transilvania fara a trage macar un glonte pentru a incerca sa aparam populatia si orasele din aceste regiuni. Rusine clasei politice de atunci si rusine clasei politice de astazi, care, desi au trecut atatea decenii de la acel an fatidic, nu face mai nimic pentru a alina durerea românilor din teritoriile romanesti care fac parte sau constituie alte state.

Lasitate, coruptie, oportunism; iata reteta politicianismului. Daca Bratienii, cu toate ca nici ei nu au fost inocenti, ar vedea pe mana cui incape tara noastra astazi, s-ar invarti in mormant! Ce sa mai spunem de un Stefan cel Mare, un Mihai Vitezul sau de un Ferdinand; iar daca tinerii nostri astazi nu mai stiu cine sunt aceste personaje istorice vina este tot a guvernantilor care au fost prea ocupati pentru a se ingriji de sistemul educational care moare din lipsa de fonduri suficiente. Dar cum scoala sau cercetarea nu aduc profit rapid nu merita atentie! Domnilor politicieni, educatie performanta si accesibila inseamna generatii viitoare pregatite, inseamna elite, inseamna viitor cel putin promitator! De asemenea, aceeasi guvernanti, in ultimpul timp accepta tot mai des ca istoria noastra sa fie scrisa de la Bruxelles sau in alt salon mai mult sau mai putin oficial.

Clasa\casta politica de la noi este anti-crestina prin imoralitatea de care da dovada, anti-nationala prin lasitate si anti-sociala prin ignoranta: valorile crestine nu inseamna nimic pentru ei, interesul national nu stiu sa il apere iar de problemele poporului nici ca le pasa. Acestea fiind spuse, se iveste o intrebare logica: ce fac totusi „alesii poporului”? Raspunsul inevitabil este: Nimic din ceea ce ar trebui sa faca si Totul din ceea ce nu ar trebui sa faca. Familiile nu sunt destul protejate social, productia economica nationala este foarte putin sau deloc sustinuta pentru a deveni performanta cel putin la nivel est-european, iar imaginea României in Europa si in lume este deplorabila.

Sa analizam totusi si realizarile castei politice: distrugerea economiei nationale prin fel de fel de manevre mai mult sau mai putin legale, pierderea pozitiei si asa precare pe care România o detinea in geopolitica regionala\europeana inainte de 1989, pervertirea tuturor relatiilor sociale dintre indivizi prin tolerarea si promovarea unei serii infinite de non-valori. Bilantul dupa 20 de ani de guvernare nesabuita: saracie materiala, dar mai ales saracie spirituala.

Cu siguranta ca cel mai bine este ca oamenii politici sa fie onesti decat corupti sau lacomi, la fel cum este preferabil ca aceeasi politicieni sa actioneze conform principiilor (sanatoase) in care cred. Din pacate nici onestitatea lor nici convingerile pe care le au nu sunt o garantie a calitatii lor de oameni politici. Cu alte cuvinte, faptul ca un politician este onest sau dezonest, nu are din punct de vedere politic nici o importanta. Ceea ce conteaza din punct de vedere politic este ca in primul rand respectivul sa realizeze\infaptuiasca o politica buna si doar apoi sa para virtuos, caci daca ar parea dezonest sau corupt s-ar creea dezordini sociale si scandaluri politice. Calitatea omului politic poate fi analizata doar pe planul vizibilitatii publice, morala privata a respectivului neputand fi luata in consideratie. In politica conteaza doar aparenta, din simplul motiv ca nu exista in domeniul afacerilor publice instrumente pentru a distinge esenta\existenta de aparenta. Daca suntem de acord cu aceasta premisa, este socant sa observam ca in România, clasa politica post-decembrista nu se mai chinuie nici macar sa para onesta sau de calitate. Prin complicitatea mass-mediei si a justitiei statele, politicianul prins in flagrant nu risca mai nimic, musamalizarea fiind un capitol la care România ar putea fi campioana mondiala. Faptul ca România ocupa primul loc din Uniunea Europeana ca nivel de coruptie este dovada cea mai elocventa a pervertirii relatiilor dintre indivizi despre care vorbeam putin mai sus.

Un alt element al societatii romanesti care a contribuit si contribuie din plin la deriva in care se afla tara sunt intelectualii, fie ca sunt acadamicieni, jurnalisti sau simpli functionari publici. Prin lipsa eticii sau nerespectarea normelor deontologice, multi intelectuali, au trecut de partea puterii sprijinind-o indiferent de context, punand astfel umarul la deriva corabiei numite România. In loc sa fie sfatuitorii puterii, asa cum erau batranii intelepti in antichitate, intelectualii nostri (autoproclamaţi elite şi exponenţi ai societăţii civile) s-au supus vointei guvernantilor pentru bani si privilegii; in loc sa protesteze atunci cand guvernantii dadeau dovada de imoralitate, ai nostri intelectuali ii secondau prin tacere in faradelegi.

Totodata, dupa cum ne spune profesorul Ioan Scurtu in unul dintre articolele sale, “Preocuparea de bază a unor intelectuali nu a fost identificarea căilor de evoluţie a României în noul context istoric, ci lupta cu trecutul, cu vechiul regim, care fusese deja demolat. […] La 20 de ani de la căderea „comunismului” aceşti intelectuali şi mulţi lideri politici (inclusiv preşedintele României) se luptă cu o fantomă şi savurează, până şi de la tribuna Parlamentului, victoria, pentru a acoperi astfel propriile laşităţi şi faptul că nu puţini dintre ei colaboraseră şi chiar susţinuseră acel regim”.

Societatea civila si opinia publica româneasca a fost constant mintita in ultimii 20 de catre guvernanti prin complicitatea mass-mediei, care in loc sa isi faca datoria si anume informarea poporului in legatura cu excesele de orice fel ale puterii, a preferat sa distreze publicul cu scandaluri sexuale, crime, viata privata a asa-ziselor „vedete” sau cu partide de fotbal. Orice in afara de lucruri serioase. Presa trebuie sa fie in serviciul guvernatilor si nu in cel al guvernantilor. Puterea guvernului de a cenzura presa a fost abolita pentru ca presa sa fie libera de a cenzura guvernul. Printre responsabilitatile unei prese libere cea mai importanta este de a impiedica guvernul sa minta cetatenii. Mass-media\presa prin dezinformare, manipulare si ascunderea realitatii a contribuit la pierderea simtului civic al românului, la pierderea simtului responsabilitatii si al apartenentei la colectivitate; a fost promovat cel mai salbatic egoism in detrimetul minimului de altruism necesar functionarii unei comunitati, România ajungand a fi o tara locuita de mase si nu de români, natiunea româna existand doar in manualele de istorie (in curand nici macar acolo); românul a fost invatat sa accepte orice, fara a pune intrebari, fara a se revolta, fara a protesta atunci cand altii il desconsidera sau isi bat joc de el. Formatorii nostri de opinie au esuat lamentabil in misiunea lor fie pentru ca nu si-au facut sau nu au avut interesul sa isi faca datoria, fie pentru ca nu au fost lasati sa si-o faca. Societatea noastra civica vegeteaza in cea mai crunta nepasare\nesimtire pe cand anumiti invidizi intreprinzatori „prospera” mai ceva ca Bill Gates; in toti acesti ani, bogatiile tari au fost insusite de cativa indivizi iar industria nationala dezmembrata, poporul fiind saracit constant, astfel incat nivelul de trai a românului mediu indicand ca am ajuns sa fim o tara din lumea a treia situata in Europa.

Tinand cont de situatia mai sus prezentata, nu pot decat sa fiu de acord cu „urarile” marelui istoric Nicolae Iorga, dintr-un articol de-al sau din 8 martie 1907: „Si sa nu ierte Dumnezeu pe strainul fara inima care a stors vlaga o suta de ani si astazi vrea si sangele, pe stricatorii pamantului, pe risipitorii gospodariilor, pe ticalasitorii oamenilor, pe pangaritorii femeilor, sa nu ierte Dumnezeu pe ciocoimea obraznica si proasta, care n-a stiut si nu stie a-si intelege, iubi, apara si macar cruta pe cei de o lege si un neam cu dansii, pe hâzii politiciani, mancati de pofte sau vanduti inaintea carora, cufundati in orgii bugetare, fumega acest sange nevinovat. In vecii vecilor, cat va mai dainui suflarea româneasca pe acest pamant, sa nu-i ierte Dumnezeu pe netrebnicii si facatorii de rele…”

autor: Remus Tanasa