Rezistenţa anticomunistă din munţii României. SUMANELE NEGRE

Rezistenţa anticomunistă din munţii României. SUMANELE NEGRE

by -
3 2352

După confiscarea puterii politice de către un număr foarte mic de politicieni români, care au acceptat să devină agenţi ai intereselor ruseşti sub masca unui front naţional democrat condus de comunişti, şi după acea ruşinoasă zi când Vîşinski a bătut cu pumnul în masă şi a trântit uşa încăperii unde fusese primit de Rege, s-a văzut clar intenţia Uniunii Sovietice de a transforma ţara noastră într-o „gubernie ” a Kremlinului.

Eforturile adevăraţilor reprezentanţi ai poporului român s-au înmulţit în scopul informării responsabililor anglo-americani despre adevărata situaţie creată după „eliberarea popoarelor” de sub o dictatură şi acceptarea trecerii lor sub o alta.

Partidul Naţional Ţărănesc, sub conducerea lui Iuliu Maniu, şi cel Naţional Liberal, prezidat de Dinu Brătianu, au făcut front comun în faţa abuzurilor crescânde ale comuniştilor, care se materializau în crime săvârşite în plină zi pentru a intimida populaţia.

Faptul că la 8 noiembrie 1945 s-a tras din Ministerul de Interne în populaţia Capitalei, care cerea libertate şi-şi ovaţiona Regele, era cunoscut de reprezentanţii străini şi probat cu fotografii. S-a constatat că în faţa celor ce foloseau mitralierele au apărut imediat cordoanele ruseşti, cu alte mitraliere, pentru a apăra pe criminalii din jurul lui Teohari Georgescu.

Cam în acelaşi timp, generalul Aurel Aldea, fost ministru de Interne, s-a gândit la un Comandament restrâns, de 4-5 persoane, ca un nucleu al unei Mişcări Naţionale de Rezistenţă. Acest nucleu urma să îmbine punctele de vedere ale partidelor politice cu adevărat reprezentative şi necesitatea pregătirii unei riposte la ingerinţele sovietice exercitate prin trupele de şoc comuniste, care se înmulţeau şi se extindeau pe întreg teritoriul.

Pentru aceasta, în cursul lunii martie 1946, într-o clădire din strada Dinicu Golescu a avut loc o discuţie între generalul Aurel Aldea şi George Kintescu, fost director general al Serviciilor Secrete ale Armatei. Cu această ocazie s-a citit un fel de proiect de organizare a unei mişcări de rezistenţă, care prevedea împărţirea ţării pe zone de acţiune.

Se preconiza ca din Comandamentul restrâns să facă parte ofiţeri de specialitate, un civil specialist în probleme de informaţii şi un observator cu legături în străinătate, unde se aflau Grigore Niculescu-Buzesti, Constantin Vişoianu şi Alexandru Creţeanu, împuterniciţi din partea celor trei partide de opoziţie cu prezentarea situaţiei reale din ţară, în faţa străinătăţii.

Discuţiile în legătură cu necesitatea creării mişcării de rezistenţă izvorau şi dintr-un alt motiv: deşi anglo-americanii obţinuseră la Conferinţa de la Moscova numirea câte unui reprezentant al Partidului Naţional Ţărănesc şi Partidului Naţional Liberal în guvern, acest lucru nu a dat rezultate. Prezenţa lor a fost sortită eşecului deoarece guvernul instaurat de Kremlin la Bucureşti s-a dovedit, în continuare, a fi un guvern al terorii, care urmărea (prin vărsări de sâinge) să înspăimânte şi să înăbuşe orice manifestare de libertate. Faptele au dovedit-o la Tîrgovişte, la Bucureşti (cu ocazia zilei de 10 mai), la Craiova (Pădurea Bucovăţ), la Piteşti (pe sălile Tribunalului) etc.

In paralel, la Bistriţa – Năsăud, sub numele pădurarului Ion Mureşanu se ascundea Gavrilă Olteanu, fostul conducător al Gărzilor Iuliu Maniu, care încerca să creeze o organizaţie denumită „Sumanele Negre”. Această problemă a fost discutată întâmplător cu ocazia Congresului Partidului Naţional Ţărănesc din acest judeţ. Din partea conducerii Partidului au fost prezenţi: Ilie Lazăr şi fraţii Caius Pop, Cornel Pop, Leonid Pop şi Marius Pop. De asemenea, a participat şi Hamilton, un american, observator al abuzurilor guvernului pro-comunist care nu respecta angajamentele luate pentru garantarea libertăţii în campania electorală.

La Vatra Dornei, pe data de 1 mai 1946, în casa avocatului Octavian Fedorciuc, vicepreşedintele Partidului Naţional Ţărănesc din judeţul Cîmpulung Moldovenesc, unde se găsea locotenentul american Bill Hamilton cu interpretul Theodor Manicatide, şi-au făcut apariţia studenţii Dumitru Steanţă şi Nicolae Paleacu, sub numele conspirative de Oprea şi respectiv Moldoveanu, ambii foşti participanţi în Gărzile Iuliu Maniu.

Despre această întâlnire a aflat şi Ministerul de Interne, care urmărea să scoată din arena politică cât mai mai mulţi fruntaşi de elită ai Partidului Naţional Ţărănesc, dacă nu reuşea să compromită chiar partidul, declarându-l iniţiator al unor organizaţii paramilitare. Dumitru Steanţă încearcă de trei ori, între 5 şi 27 iulie 1946, să ajungă la Iuliu Maniu pentru a discuta această problema. Preşediatele P.N.Ţ. nu i-a acordat nici o consideraţie, cu toate că venise o dată cu o doamnă din partea lui Gavril Olteanu, iar altă dată cu o scrisoare tot din partea lui. De fapt, curând s-a dovedit că cei doi tineri, Steanţă şi Paleacu, reprezentau interesele Siguranţei şi erau folosiţi ca momeală.

In cursul acestei luni, Gavrilă Olteanu a fost arestat în vederea înscenării unui proces politic pentru discreditarea partidelor de opoziţie în faţa străinătăţii, înaintea alegerilor fixate pentru 19 noiembrie 1946. La puţin timp după arestare, Gavrilă Olteanu s-a sinucis într-o celulă din Ministerul de Interne, luând o fiolă de stricnină, îşi dăduse seama de angrenajul în care fusese târât.

Pe Ilie Lazăr (Tribunul Maramureşului) au reuşit să-l lege de procesul ce se urzea pe două căi: printr-o întâlnire pe care Smaranda Brăescu i-a facilitat-o cu căpitanul paraşutist Mihai Tanţu, la dorinţa acestuia din urmă, şi prin alta, cu generalul Aurel Aldea, mijlocită la iniţiativa locotenent-colonelului Eugen Plesnilă.

Dar pentru începerea unui proces cu scopul dorit de comunişti şi cu nume de suprafaţă politică a fost necesar ca un grup de ofiţeri de la Regimentul de Gardă din Sinaia să fie învinuiţi că ascunseseră armament pentru conservare, zidindu-l în peşteri.

In grupul militar au fost incluşi următorii: generalii Aurel Aldea, fost ministru de Interne şi Constantin Eftimiu, fost ministru al Economiei naţionale, care, într-un memoriu adresat străinătăţii, arăta că în doi ani România plătise de trei ori despăgubirea impusă prin armistiţiu; colonelul Al. Evolceanu, locotenent-coloneii Eugen Plesnilă, Dumitru Sorescu (din Craiova) şi Constantinescu; maiorii Brezeanu şi Gertner; căpitanii Mircea Criveanu, Cochinos, Mantu (paraşutist), Victor Sasu, Victor Toma (preot) şi Mihai Tanţu (paraşutist); locotenenţii V. Ciofan şi Mircea Holban; N. Alexandrescu, I. Alexandrescu, N. Chisălicescu.

Latura politică, cea care constituia obiectul procesului, a fost aranjată prin implicarea reprezentanţilor Partidului Naţional Ţărănesc: llie Lazăr (fost ministru), Roşca Mălin, Cornel Pop, Marius Pop, avocat Octavian Fedortiucţ; din partea Partidului Naţional Liberal au fost implicaţi: Mihail Fărcăşanu şi Vintilă V.I.Brătianu, ambii reuşind însă să părăsească ţara.

Pentru a face impresie în opinia publică, printre personalităţile condamnate au fost: generalul Nicolae Rădescu, fost preşedinte al Consiliului de Miniştri, Vaier Pop, fost ministru, amiralul Horia Măcelaru şi alţii.

Ancheta nu a reuşit, cu toate presiunile făcute, să descopere fapte cu caracter militar şi atunci a înscenat un proces cu caracter politic. Sentinţa s-a pronunţat la ora trei noaptea, pe data de 19 noiembrie 1946, dată la care aveau loc alegerile, iar condamnările au fost majorate faţă de cele publicate în presă, pentru că „acuzaţii nu au fost înţelegători”, adică nu şi-au însuşit acuzaţiile mincinoase ale anchetei şi au refuzat propunerile compromiţătoare făcute fiecăruia în parte de Emil Bodnăraş, în tribunal, înainte ca ei să depună mărturie.

Dar faptul că regimul comunist n-a reuşit să descopere un complot nu înseamnă că românii nu erau preocupaţi şi interesaţi de înlăturarea dictaturii impuse ţării.

ÎNCERCAREA DE COORDONARE A UNEI MIŞCĂRI DE REZISTENŢĂ NAŢIONALĂ

În timp ce unii reprezentanţi străini socoteau că alegerile vor fi pierdute din cauza ingerinţelor Moscovei prin agenţii ei comunişti din România, între 18 şi 30 septembrie 1946 câţiva funcţionari ai Ministerului de Externe: Victor Rădulescu – Pogoneanu, Grigore Niculescu – Buaeşti, Ion Mocsonyi-Stîrcea şi ofiţerii americani Halle şi Bill Hamilton au întocmit un Memorandum prin care se prevedea crearea unui comitet politic, a unuia militar şi a altuia de coordonare, pentru a se acţiona împotriva fărădelegilor comuniste.

Urma ca toate comitetele de tineret active în campania electorală să se pregătească pentru vremurile de clandestinitate ce se întrevedeau.

Grigore Niculescu-Buzeşti a propus ca scheletul acestei organizaţii să fie constituit de Partidul Naţional Ţărănesc, al cărui tineret se angajase într-o luptă organizată şi hotărâtă. Specialiştii au susţinut ca accentul să se pună pe cadrele tinere din armată, care erau în legătură permanentă cu masa ostaşilor şi aveau cunoştinţe privind lupta combinată cu diferite arme.

Se mai prevedea o coordonare intre statele vecine şi chiar instruirea unor elemente in cadrul unor cursuri speciale.în caz de declanşare a unui război, urma ca ordinele să vină din exterior, în timp ce în ţară va fi doar un comitet restrâns de trei – patru persoane.Dar totul a rămas pe hârtie şi documentul a ajuns in ghearele Securităţii. Numai Grigore Niculescu-Buzeşti a reuşit să plece în străinătate, evitând arestarea.

Trotiliştii

Sub această denumire, de trotilişti, au fost arestaţi, în noaptea de 1 spre 2 decembrie 1947, peste 200 de tineri naţional-ţărănişti dintre care menţionăm: Diaconescu Ion, Puiu Ion, Adamescu N., Macarie Sergiu, Martin Nicolae, Nicolae Virgil, Adel Mircea, Bîclea Gh., Berindei Ion, Ciato Mircea, Dumitrescu Alex., Dumitrescu llie, Dragomir Alex., Evolceanu Nicolae, Grasu Ion, Ionescu Nieolae-Galbeni, Nedelcu Gheorghe, Nistorescu Mircea, Oanţă Nicolae, Petreanu Nicolae, Şerămăt

Constantin, Tricorache Ecaterin, Tompea Ghiţă, Turcu Nicolae, Tomaziu Nicolae, Florescu Gică, Rădulescu Ion. Aceşti tineri erau organizaţi pentru a acţiona şi protesta împotriva arestărilor succesive ale opozanţilor şi fruntaşilor politici din Partidul Naţional Ţărănesc.

Cu ocazia procesului lui Iuliu Maniu, s-a recurs la împrăştierea de manifeste cu ajutorul unor cutii aruncate în aer cu exploziv. Astfel de acţiuni au avut loc în Obor, la Gara de Est, în Piaţa Naţiunii şi la Statuia Brătianu.

Hotărârea de continuare a activităţii fusese luată imediat după dizolvarea Partidului Naţional Ţărănesc. Un grup de acţiune, din care făceau parte Alexandru Bratu, Sergiu Macarie, Nicolae Adamescu, Ion Diaconescu şi Ion Puiu, s-a întâlnit pe strada Fabrica de Chibrituri şi a trecut la pregătirea activităţii în clandestinitate. De fapt, o măsură în acest sens fusese luată imediat după alegerile din 19 noiembrie 1946, când activitatea tineretului universitar se desfăşura pe grupe, în toată Capitala, pentru a evita urmăririle Siguranţei Statului.

Arestările „troliliştilor” s-au putut face ca urmare a infiltrărilor poliţiei prin fraţii Stejărel şi Paul Sava, care lucrau mână în mână cu Alexandru Drăgulănescu.

Cu ocazia arestărilor, s-a descoperit şi trotilul ce urma să fie folosit şi în alte împrejurări.

Printre cei arestaţi şi condamnaţi s-au numărat: Alexandru Bratu, la 25 de ani (în contumacie); Ion Puiu, la 20 de ani; Ion Diaconescu şi Nicolae Adamescu, la câte 15 ani; Nicolae Evolceanu, la 15 ani (în contumacie); Nicolae Martin, la 8 ani.

Pregătiri pentru plecarea in munţi

Imediat după lovitura din 17 august 1947, când au fost ridicaţi 15 milioane de lei (stabilizaţi) de la casieria centrală a Gării de Nord, grupul care a acţionat a trecut la procurarea a tot felul de arme ce le puteau găsi, în special pistoale de buzunar.

Situaţia în ţară se înrăutăţise după arestarea fruntaşilor naţional-ţărănişti, iar arestările continuau zi şi noapte. Libertatea fusese sugrumată şi partidele politice fuseseră dizolvate sau reduse la tăcere.

Un grup de tineri, elevi şi studenţi, au început antrenamentul de tragere la ţintă, la Ciorogirla, sub conducerea lui Ionuţ Stoica şi Nelu Jijie, ambii legionari şi studenţi la Politehnica din Bucureşti. Ceilalţi erau în majoritate elevi: Nelu Dumitru-Dumitrescu, pilot al aviaţiei civile, Costel Lazăr, Nelu Moldovan, Bobi Munteanu, Puiu Munteanu, Sandu Popa şi încă vreo doi-trei elevi. Până la Cîorogîrla se mergea în marş, iar luminarea aprinsă servea drept ţintă.

Ionuţ Stoica era motorul acestei acţiuni. Totul părea că se desfăşoară normal, până la sfârşitul anului 1948. Acest grup reuşise să procure planurile subterane ale cablurilor telefonice, prima grijă într-o acţiune de răsturnare a unui regim, pentru a-i paraliza legăturile.

În acelaşi timp, Ionuţ Stoica urmărea să regăsească legături în Munţii Făgăraş şi Bucegi, în eventualitatea retragerii din Bucureşti şi pregătirii în continuare a unor elemente noi. în Capitală începuseră să circule manifeste prin care se arătau abuzurile regimului comunist şi se protesta împotriva arestărilor şi condamnărilor. Prin cutiile poştale şi prin curţi se răspândeau mii de manifeste.

În ajunul Crăciunului din 1948, Ionuţ Stoica şi Mişu Iliescu au făcut o deplasare la munte. Nelu Dumitrescu i-a condus cu maşina şi, în calitate de preşedinte al Clubului Aviatic P.T.T., i-a găzduit la Predeal, la vila Telecomunicaţiilor, în continuare au mers cu trenul la Braşov. De aici li s-a luat însă urma. Au reuşit totuşi să scape şi au ajuns înapoi la Bucureşti.

Cu toate măsurile de precauţie, Ionuţ Stoica a fost încolţit în cartierul Grand. La mijloc era tot o trădare. A încercat să se salveze. Fiind urmărit, a deschis focul. Pe data de 30 ianuarie 1949, Ionuţ Stoica a murit în lupta cu securiştii.

După două zile a fost arestat Mişu Iliescu, la care s-a găsit agenda cu toate întâlnirile programate de Ionuţ Stoica şi la aceste întâlniri s-au prezentat, bineînţeles, securiştii.

La cimitir, imediat după înmormântarea lui Ionuţ Stoica, s-au operat arestări. Interogatoriile au fost dure, peste 50 de persoane au cunoscut barbaria anchetatorilor. Cu această ocazie au fost descoperiţi şi o parte din banii ridicaţi de la C.F.R. O altă parte din ei fusese investită în unele imobile, pentru a nu se devaloriza. Se vor pronunţa trei condamnări la moarte: Şerban Secu, Spiru Obreja şi Florescu. Din cauza schingiuirilor va muri şi Nelu Jijie.

CICERONE IONIŢOIU. Rezistenţa anticomunistă din munţii României, 1946 – 1958. Ediţia a II-a, revizuită şi completată. „Gîndirea Românească”, 1993, 140 p. ISBN 973-95688-1-2

(Visited 1.030 times, 1 visits today)

3 COMMENTS

  1. Romanii nu au plecat de acolo, ci au fost maghiarizati. Sasii si secuii asijderea, iar acum ii vezi ca ei, straini de maghiari lupta pentru autonomia maghiara in centrul Romaniei.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.