„Portrete istorice ale românilor” (Dan Berindei) – recenzie de carte

„Portrete istorice ale românilor” (Dan Berindei) – recenzie de carte

by -
0 2118

Printre momentele revelatoare ale vieţii noastre ştiinţifice din ultima vreme, se înscriu două apariţii de prestigiu datorate celui ce si-a legat, de câteva decenii, numele de o laborioasă prezenţă pe tărâmul istoriografiei romanesti: Dan Berindei. Portrete istorice ale românilor (Editura Compania) se intitulează volumul în feţele căruia evocă figuri ale unor domnitori exemplari, revoluţionari, făuritori ai României moderne, regi, regine, istorici, oameni de litere, oameni politici din prima jumătate a secolului 20.

O galerie de portrete trasate cu certitudinea istoricului ce încadrează personalitătile pentru care mărturiseşte o simpatie critică, în evoluţia societăţii româneşti, a curentelor de gândire şi sensibilitate din ţară şi de peste hotare.

Dan Berindei este un istoric de atitudine. Şi anume de o atitudine francă, nedisimulată, de o consecvenţă morală şi ştiinţifică exemplară. Care nu se sfieşte să meargă împotriva curentului. Cartea intitulată Portrete istorice ale Românilor este concludentă în acest sens şi reprezintă afirmarea unei credinţe esenţiale, şi anume aceea că „modelele sunt necesare mai mult ca oricând” şi, am adauga noi, în deplină consonanţă cu autorul mai ales într-o societate care este a noastră, unde, de două decenii, s-a dus o tenace luptă împotriva a tot ce reprezentă model, a tot ce întruchipa valorile autentice ale poporului nostru. Demitizarea a fost una din operaţiile cele mai susţinute şi din arsenalul luptei n-a lipsit nimic: de la fals, la proces de intenţie, la calomnie, la intimidarea celor ce „îndrazneau” să susţină alt punct de vedere.

De aceea, întrebarea pe care şi-o pune Dan Berindei -„Românii de azi să-şi fi pierdut încrederea în românitate?” – este pe departe justificată. Optimist, răspunde: „Cu siguranţă, nu”, ca apoi să vorbească de „asaltul propagandistic” la care se referea şi de faptul că „am fost martorii a douăzeci de ani de mistificare, furt organizat şi nedreptate”. Portretele din carte reprezintă un răspuns dat acestei stări de spirit malefice care urmăreşte, aşa cum s-a procedat şi după 1944, să reteze poporului român rădăcinile, să-l lase dezorientat, lipsit de orice busolă morală şi intelectuală, de orice încredere în permanenţele noastre, în locul cărora sunt aşezaţi idolii momentului, aduşi în prim plan de forţa împrejurărilor sau chiar de împrejurarile forţei. Portretele din lumea atât de diversă, aşa cum am arătat, sunt conturate de un istoric riguros şi nu-s operă de hagiograf.

Concise, reţin datele esenţiale ale biografiei, fapt cu atât mai necesar cu cât cele mai multe personalităţi ale istoriei noastre sunt acum fie necunoscute, fie rău cunoscute. Ceea ce este totuna. Din câteva date biografice şi bibliografice, Dan Berindei îl situează pe cel portretizat în contextul istoriei româneşti, al domeniului pe care acesta l-a ilustrat şi l-a îndrăgit. Dar istoricul nu rămâne doar la o simplă înşiruire de date, ci caracterizează locul pe care cel portretizat l-a ocupat în istoria noastră. Ceea ce realizează prin definiţii succinte şi esenţiale care exclud locul comun. Portretele nu-s univoce, istoricul relevând şi umbrele care au stăruit şi stăruie în perspectiva contemporanilor şi a posterităţii. Nu aş putea da un exemplu sau altul, pentru că portretele sun rodul unei viziuni unitare, a unei perspective ştiinţifice, care ţine seama de toţi factorii istoriei. Model, în viziunea lui Dan Berindei, înseamnă o perspectivă dialectică, luminile şi umbrele concurând la definirea unei personalităţi. Nu o dată binevenite aduceri aminte dau acestor portrete nu numai o briză de căldură umană, ci relevă dimensiuni inedite pentru înţelegerea complexă a personalităţii evocate.

autor: prof. univ. dr. Valeriu Râpeanu

sursa: Revista Clipa

(Visited 927 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.