Percepții privind satul românesc într-un volum recent apărut
În imaginarul social și literar românesc, satul ocupă un spațiu privilegiat, în special în perioada de dinainte de 1945. Recent, un volum coordonat de Ionuț Butoi și Mircea Platon (*) a reunit o colecție de texte aparținând marilor clasici. Astfel, putem găsi aici texte foarte prețioase precum „1907 din primăvară până-n toamnă” (Caragiale), „Laudă țăranului român” (Liviu Rebreanu), „Cultura țăranului” (Grigore Antipa) sau „Este liber omul pe munca sa și proprietarul pe pământul său?” (C. D. Aricescu).
Departe de fi o colecție de reprezentări hiperbolic-encomiastice despre satul românesc, mai degrabă volumul surprinde, lapidar și secvențial, istoria împilărilor suferite de țărani în lungul proces al modernității românești. Iată de ce textele din acest volum nu trebuie citite ca un elogiu dedicat satului românesc, mai degrabă elogiul devine parte integrantă a acestor reprezentări sociale, experiența tragică a țăranilor pe parcursul lungului secol de transformări sociale modelându-ne în mare parte istoria politică, economică, socială și culturală.
Textele selectate, eclectic îmbinate, surprind (în mare) cele două momente esențiale din istoria dezvoltării economice românești. Pe de o parte, chestiunea țărănească ce vine în prim-plan în secolul al XIX-lea și se oprește odată cu momentele 1907 și Primul Război Mondial. În România secolului al XIX-lea, acumularea primitivă de capital s-a făcut în detrimentul țăranilor, categoria socială cea mai numeroasă, 90% în acele vremuri, aranjamentele politico-economice fiind construite în așa fel încât neoiobăgia (Dobrogeanu-Gherea) s-a individualizat ca parte a mecanismului economic de extragere și exploatare. Pe de altă parte, există o sinteză a unor texte ce ilustrează mecanismele politico-economico-sociale date de dezvoltarea interbelică, cu încercările de industrializare și sistematizare incipientă a satului românesc, imaginate de puterile politice interbelice.
Este un volum ce ne dă o imagine de ansamblu nu doar despre ce a însemnat satul românesc în epoca post-1821-1848-1859, dar sunt parte integrantă a istoriei noastre economice, politice și sociale, simpla parcurgere a acestor texte facilitându-ne contactul cu România ce a fost, făcându-ne să înțelegem cum și de ce ne-a fost așa istoria. (autor: Aurelian Giugăl, sursa: Revista Cultura, nr. 617, 10/2020)
* Ionuț BUTOI, Mircea PLATON (coordonatori), Percepții privind satul românesc. Antologie din clasici ai culturii naționale, Editura Cuvântul Vieții, București, 2019.
