Osetinii, cine sunt ei?

Osetinii, cine sunt ei?

by -
0 425

Osetinii sunt urmaşii alanilor, sarmaţilor şi sciţilor. Actualmente osetinii populează preponderent versanţii sudici şi nordici a masivului Caucazian central. Teritorial ei formează Republica Osetia de Nord – Alania (suprafaţa – aprox. 8 mii km2 , capitala – or. Vladikavkaz) şi Republica Osetia de Sud (suprafaţa – 3,4 mii km2, capitala – or. Ţhinval/Čreba. În pofida dispărţirii geografice şi teritoriale, în ambele părţi ale Osetiei locuieşte acelaşi popor, cu aceeaşi cultură şi limbă. Împărţirea dată s-a efectuat la dorinţa Kremlinului în anul 1922 fără o oarecare luare în consideraţie a dorinţei osetinilor. Prin această hotărâre Osetia de Nord a fost atribuită Rusiei iar Osetia de Sud respectiv Georgiei. Pe timp de 7 decenii care au urmat Osetia de Sud nu a simţit vreun disconfort major din cauza acestei împărţiri (dacă nu luăm în consideraţie unele încercări de a implementa cultura şi limba georgiană) deoarece intrau în componenţa aceluiaşi stat mare – URSS.În zilele noastre numărul osetinilor în întreaga lume consituie în jur de 640-690 mii oameni, dintre care în Osetia de Nord – 420-440 mii, Osetia de Sud – 70 mii, în diferite regiuni ale Rusiei – 60-80 mii, în Georgia – 50-60 mii, în statele din fosta URSS – 20-30 mii, în Turcia şi Siria – 11-12 mii, în stalele Europei, Americii şi Australia – 12-15 mii.

Pe parcursul istoriei sale poporul osetin a trecut atât prin perioade de o înflorire, întărire şi influenţă majoră în primul mileniu al erei noastre, cât şi prin perioade de o nimicire catastrofală în timpul invaziei tătare şi a şchiopului Timur în secolele XIII – XIV. Catastrofa totală, care a cuprins Alania a adus la nimiciri masive de populaţie, distrugerea bazei economice şi a statalităţii. Rămăşiţele acestui popor atât de influent în perioadele precedente (după unele date nu mai mult de 10-12 mii de oameni) pentru aproximativ 5 secole au fost izolate în văgăunele din munţii Caucazului. Pe întreaga durată a acestei perioade legăturile externe se limitau doar la contacte cu vecinii. În schimb, datorită acestei izolări, osetinii şi-au păstrat cultura, tradiţiile şi limba sa în forma iniţială.

Au trecut secole, şi poporul osetin s-a ridicat din cenuşă, a crescut considerabil numărul de locuitori. Către prima jumătate a secolului al XVIII-lea în legătură cu lipsa de spaţiu, condiţiilor aspre de trai în munţi şi situaţia geopolitică complicată în regiune în faţa poporului osetin a apărut foarte acut problema intrării în componeneţa Rusiei pentru a se extinde pe noi teritorii. După înfrângerea Turciei în războiul ruso-turc din 1768-1774 influenţa Rusiei în regiunea dată a crescut considerabil, ea permiţându-şi să acţioneze mai hotărât pentru realizarea scopurilor sale coloniale în Caucaz. După încheierea păcii de la Cuiciuc-Cainargi din 1774 a urmat şi alipirea Osetiei la Rusia. La început supunerea administrativă a Osetiei purta doar un caracter formal, populaţia încă un timp îndelungat păstrându-şi independeţa faţă de administraţia rusească. În văgăunele osetine permanent izbucneau răscoale, ca de exemplu Răscoala Digoră din anul 1781.

Vestita artă militară alană şi înclinaţia spre fapte de arme nu a pierit în istorie împreună cu alanii. Ea a renăscut din urmaşi, pentru care serviciu militar şi apărarea patriei întotdeauna ocupă un loc de cinste.

Cel mai strălucit, poporul osetin şi-a manifestat calităţile sale, moştenite de la strămoşii săi, în al Doilea Război Mondial. La numărul de populaţie din anul 1941 de 340 mii de oameni, 90 mii au plecat la război, 46 mii au pierit în lupte, 34 au devenit eroi ai Uniunii Sovietice (asta este cel mai înalt indice în conformoitate cu numărul de populaţie dintre toate popoarele din URSS), mai mult de 50 de persoane au devenit generali şi amirali.

Sursa: vistieria.ro

(Visited 70 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.