Organizaţia comunistă „Tineretul Progresist”

Organizaţia comunistă „Tineretul Progresist”

by -
1 899

Regimul comunist, ca orice regim totalitar s-a bazat în primul rând în preluare si apoi consolidarea puterii, pe organizaţiile de masă. Tineretul nu putea fi lăsat la o parte din această complexă ecuaţie deoarece, tinerii puteau reprezenta o importantă masă de manevră dar şi un puternic nucleu al “reacţiunii”, studenții în principal făcând parte din diverse organizații comuniste. În acelaș timp, tineretul trebuia educat în spiritul noilor valori, pentru a se crea o rezervă de cadre. Pentru comuniști munca reprezenta o metodă pedagogică. Ei considerau integrarea tinerilor în câmpul muncii o necesitate iminentă. În viziunea lor, doar așa tânăra generație putea conștientiza necesitățile sociale, doar muncind tinerii se puteau confrunta cu problemele reale ale vieții, maturizându-se astfel biologic și congnitiv. Potrivit ideologiei comuniste tot munca era singura cale spre politică, doar tinerii muncitori, meritau să ia parte la activitățile politice, și erau promovați în structurile de conducere a organizațiilor de tineret[1].

La început Partidul Comunist Român prezentat un interes deosebit pentru încadrarea tineretului în diferite organizaţii, sindicale, de partid sau așa zise independente, ce putea fi controlate mai ușor. Implicarea tinerilor în diferite activități practice îmbinate cu teorie, avea rolul de a arăta generației tinere eficiența sistemului economic și politic comunist[2]. În eforturile pentru impunerea regimului comunist, Partidul urmărea prin aceste organizații îndoctrinarea în masă a tinerilor. Promovând elemente ale clasei muncitoare în structurile de conducere, implicând tineretul în diferite munci de reconstrucție sau de ajutorare a populației de la sate, comuniștii doreau o omogenizare a acestei categorii de vârstă, și schimbarea elitei burgheze a tineretului cu o elită muncitoare.

După evenimentele din 23 august 1944, odată cu ieşirea din ilegalitate a Partidului Comunist Român, acesta a început să organizeze şi secţiile de tineret. Uniunea tineretului comunist era la acea dată, principala organizație de acest fel a partidului. La sfârșitul anului 1944 şi începutul anului 1945, discursul P.C.R. în privinţa tinerilor promova alcătuirea unei singure organizaţii de tineret, în care să intre toate celelalte existente, indiferent de natura lor sau de culoarea politică. Așa sar fi reuşit, potrivit concepției comuniste, implicarea întregului tinereti, în efortul  pentru “desfascizarea ţării” și impunerea unui guvern “cu adevărat democratic”, adică eliminarea din sistem a adepților fostului regim și sprijinirea numirii  guvernului Petru Groza.

Până la începutul lui aprilie 1945, când la Plenara Comitetului Central al U.T.C. s-a hotărât crearea Tineretului Progresist, au fost mai multe proiecte de organizații pentru tineret[3]. Cele mai importante au fost: Frontul Unic Muncitoresc al Tineretului, Uniunea Tineretului Socialist, Mișcarea Tineretului Progresist din Romania, etc[4].

Principalul scop declarat al acestor organizaţii era „de a găsi forme de mobilizare şi de organizare care să asigure mobilizarea  în aceasta luptă uriaşă a întregului tineret din România, educarea sa în spiritul democratic progresist, în spiritul dragostei nemărginite de popor şi patrie”. Potrivit discursului comunist, regimurile anterioare au confiscat patrimoniul cultural și istoric al tineretului, au dus la fascizarea sa.  Prin urmare trebuiau luate măsuri urgente și radicale pentru a repune tineretul în posesia patrimoniului său național și pentru a reduce rămășițele fasciste din mentalitatea sa[5]. Se dorea atragerea tineretului spre doctrina comunistă, cu un discurs promițător, utopic, pe care majoritatea tinerilor, l-au respins. Au însă fost tineri care au îmbrățișat ideologia comunistă.

La Plenara Comitetului Central al U.T.C., din aprilie-martie, analizându-se activitatea acestei organizații, s-a luat hotărârea de a se înfiinţa o nouă organizaţie cu numele Tineretul Progresist, ca persoană morală și juridică de interes național și utilitate publică[6], în care să intre toți tinerii din țară. S-a hotărât înglobarea U.T.C.-ului si U.T.S.-ului, în noua organizație autodizolvându-se. Aceste două structuri trebuiau să asigure organizarea și întărirea noii organizații și, să o transforme încet dar sigur într-o organizație a Partidului Comunist[7]. În noua organizație au intrat tineri comuniști și social-democrați, tineri plugari din guvernul lui Petru Groza, și din alte grupări fracționiste liberale (Gheorghe Tătărescu) sau țărăniste(Anton Alexandrescu)[8]. Dacă pentru a fi membru a Mișcării Tineretului Progresist din România, trebuia să faci parte dintr-o organizație componentă a acesteia, în Tineretul Progresist intra orice tânăr..

U.T.C-ul s-a autodesființat și a fost inglobată în Tineretul Progresist, însă fără a dispărea cu totul. Rolul pe care l-a avut a fost acela de a oferi cadre pentru noua organizaţie, în principal datorită educaţiei politice superioare pe care o aveau uteciştii. Președintele organizației naționale a Tineretului Progresist, Constantin Drăgoescu era și secretar general al U.T.C. Acest lucru arată clar, legătura dintre Partidul Comunist și noua organizație.  Mai târziu, comuniștii au spus că desființarea utece-ului a lipsit tineretul de „organizația sa revoluționară”[9].

Note:

[1] “Este necesară integrarea sa în activitatea productivă care îi prilejuieşte confruntarea cu probleme concrete ale vieţii, îl ajută să inţeleagă necesitaţile sociale, îi dezvoltă sentimentul utilitaţii, accelerează procesul maturizării sale biologice si spirituale: atrage la activitaţi politice, la formele specifice de educaţie de care dispun organizaţiile de tineret şi care trebuie să fie supuse necontenit perfecţionării”. Nicolae Lotreanu,Tineretul și acțiunea politică, în Institutul de studii istorice și social-politice de pe lângă C.C. al P.C.R, Tineretul comunist în acțiune, Editura Științifică, Bucuresti, 1972, p. 35-36

[2] Adrian Ciflâncă, Repere pentru o istorie a Uniunii Tineretului Comunist, în Anuarul Institutului de Istorie A. D. Xenopol, t. XLIII-XLIV, 2006-2007, p. 529.

[3] La plenara U.T.C din aprilie 1945 s-au “dezbătut și definitivat sarcinile tineretului în noua etapă istorică marcată de instaurarea guvernului democretic-revoluţionar se hotărăşte crearea Tineretului Progresist, organizaţie unică a tineretului din România” Constantin Petculescu  Istoria mișcării revoluționare și democratice de tineret din România, Editura Politică, București, 1987, p. 140

[4] D. J. A. N. .Iași Fondul județean de partid P.C.R. Iași , Dosar 24/1945 f. 1.

[5] ”Trebuie sa redăm tineretului întregul patrimoniu naţional, istoric, cultural, în lumina adevarată progresistă şi să nimicim prin muncă încordată ramăşiţele molimei fasciste din mentalitatea și practica sa”. Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Iași, Fond Comitetul județean P.C.R. Iași, Dosar 24/1945 f. 2.

[6] C. Bărbulescu, Tineretul în primii ani ai revoluției populare, în C. Bărbulescu, Fl Dragne, C. Mocanu, File din istoria U.T.C., Editura Politică, București, 1973, p. 260.

[7] U.T.C.-ul și U.T.S.-ul “vor trebui să înlăture toate piedicile din calea dezvoltării Tineretului Progresist, să depună muncă rodnică pentru ca T.P.R., să devină o organizaţie puternică a maselor tineretului progresist din România”Direcția Județeană a Arhivele Naționale Iași, Fond Comitetul județean P.C.R. Iasi, Dosar 24/1945 f. 3.

[8] Adrian Cioflâncă, op. cit. p. 532.

[9] Constantin Petculescu, op. cit. p. 40

autor: Alexandru D. Aioanei

sursa: www.eastdemocracy.com

(Visited 391 times, 1 visits today)

1 COMMENT

  1. Unde este oare nostalgia? În motivare şi acţiune , în rol sau status social, în voinţa de a fi mai buni, în nevoia de a schimba, da a te impune sau de a progresa. Da, toate sunt motivaţii ce pot uni în primă instanţă şi pot face bine pentru un timp întregii societăţi.Da pot avea şi deveni un scop constructiv.Ce se poate face pentru a nu se perverti pe parcurs, pe măsură ce strădania de a satisface nevoile individuale ale vârstei in primă instanţă, şi mai apoi de tip ideologic( dacă chiar au existat sau există în majoritate cu adevărat )nu-şi găsesc împlinirea sau nu ating nivelul scontat, să nu devină tocmai o piedică a sensului mişcării organizaţiei constituite ESTE marea provocare a mentalului colectiv implicat! Imprudenţa sau desconsiderarea celorlalţi( fie ei parteneri sociali ai grupului respectiv, fie ai unei grupări opuse) determină prăbuşirea oricărei acţiuni ce poate e mai mult decât un deziderat ! Astăzi , câţi dintre tineri au un elan similar, fără a şti sau a lua în calcul o finalitate similară comunismului şi având cu totul (poate)alte opţiuni. Dar schimbările de regimuri politice sunt o conştientizare a situaţiei şi a nevoilor sociale! Dacă viitoarele generaţii vor accepta că însuşi elanul şi forţa tinereţii lor nu sunt suficiente pentru un pas cu adevărat înainte, sau voinţa de a fi cei mai buni nu asigură singură progresul ,viitorul are alte şanse. E nevoie de un dram de raportare la trecut, la viitor şi la conjunctura socio-politică, fără a ne dezice desigur de traiectoria interioară personalităţii sau opţiunii manifestate politic! Uniţi sub „flamura” unui partid( cum a fost comunismul) sau a unei uniuni politice democratice( anormale şi total dominatoare)cum avem în prezent, e mai dificil să nu îţi pierzi şansele ca individ sau ca naţie la libertate, la viaţă! De ce ? Dintr-un singur motiv , şansa rămâne la mâna „destinului”, de fapt la întâmplarea de a avea un lider sau un grup de lideri poate eficienţi , poate doar capabili sau cumpătaţi ! De aceea opţiunea ultimă ( cel puţin pentru noi, românii ) trebuie să rămână COMPETIŢIA ! Vorbim despre ea, dar încă ne temem, şi există o singură justificare a acestei temeri : lipsa locurilor de muncă . Este din păcate singura problemă majoră cu care trebuie să ne confruntăm împreună, nu o putem plasa unei părţi sau alteia din societate, e o obligaţie la care trebuie să contribuim şi nu e deloc uşoară în situaţia pe care o traversăm, internă şi externă politic, deopotrivă. Poate se vor găsi resurse financiare şi decizionale care să ofere şi pe piaţa muncii din România un răspuns mulţumitor atât pentru angajaţi , cât şi pentru angajatori! Dacă se mai aventurează unii să spere şi să spună că un nou tip de unitate politică socialistă poate garanta angajarea tuturor cetăţenilor patriei, personal îi consider inconştienţi sau răuvoitori unei schimbări reale a ţării şi progresului ei. De dorit rămâne totuşi crearea de oportunităţi pentru a lărgi sprectrul şi numărul ofertelor de angajare! Succes politicienilor care se vor inscrie în continuare în această provocare politică, în a da curs dorinţelor şi nevoilor noastre!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.