Manifestul Academiei Române despre nevoia de adaptare la era digitală

Manifestul Academiei Române despre nevoia de adaptare la era digitală

by -
0 432

1. Premisa
România este vital interesată de punerea în valoare a imensului potenţial oferit de Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) şi Inteligenţa artificială (IA), ca şi de asigurarea securităţii sale cibernetice şi de gestionarea riscurilor inerente în lumea secolului al XXI-lea. Este esenţial ca utilizarea noilor tehnologii digitale să nu fie doar apanajul unei elite reprezentate de profesioniştii din domeniu, ci să ofere acces şi facilităţi extinse pentru întreaga populaţie a ţării; educaţia şi dezvoltarea infrastructurii digitale au un rol decisiv în acest sens.

2. Context
Pe plan mondial, cercetarea şi inovarea în sfera tehnologiilor digitale avansează în salturi care se succed tot mai rapid, iar aplicaţiile proliferează exponenţial. Cunoştinţele şi tehnologiile care au dinamica şi impactul cele mai semnificative sunt: ştiinţa datelor (“Data Science”), datele masive (“Big Data”), Cloud Computing, învățarea automată (“Deep/Broad Machine Learning”), robotica cognitivă, Cyber-Physical Systems, legat de care apar profesii noi (de exemplu, data scientist, operator 4.0). Cele mai semnificative progrese de ordin aplicativ sunt înregistrate în industria datelor şi industria de software; în avangarda mondială se situează ţările dezvoltate, precum şi o serie de companii foarte puternice din SUA (Microsoft, Google, Amazon, Facebook, Apple), China (Baidu, Alibaba, Tencents) şi UE (SAP). Reţeaua Internet a căpătat o anvergură planetară, tendinţa fiind cea a conectivităţii omniprezente şi a „Internetului lucrurilor” (“Internet of Things”). Sistemele de comunicații implementează generaţia 5G, serviciile web avansează rapid către generaţia Web 3.0, iar sistemele de fabricaţie au atins generaţia “Industry 4.0”. În acelaşi timp, odată cu apariţia de noi meserii menite să compenseze dispariţia unor locuri de muncă, apar vulnerabilităţi majore pentru siguranţa şi protecţia vieţii private a cetăţenilor și chiar influenţe asupra stării de sănătate şi comportamentului individului în contextul aplicării pe scară largă a tehnologiilor emergente, care tind să înlocuiască operatorii umani şi să modifice deprinderile dobândite de-a lungul secolelor de evoluţie umană. Este demn de remarcat programul ”Society 5.0”, lansat în Japonia, care vizează aspectele esențiale ale impactului tehnologiei asupra omului și societății.

3. Simptome
România este bine racordată la dinamica globală din domeniile TIC şi IA; sistemul propriu de cercetare şi inovare este potenţial capabil, în condiţiile unei susţineri financiare şi instituţionale adecvate, să evolueze pe traiectoria de „urmărire a liderului“, fiind posibile şi unele realizări de vârf la nivel de nişă. Principalii factori favorizanţi specifici ţării noastre sunt:

  • ponderea sectorului TIC în PIB,

  • infrastructura Internet cu viteze mari de trafic,

  • penetrarea largă a dispozitivelor mobile în rândul populaţiei,

  • receptivitatea deosebită a tinerilor faţă de aceste tehnologii.

Totuşi, în spaţiul digital, potenţialul creativ al tinerilor din România este utilizat îndeosebi pe cont propriu sau în comunităţi ad-hoc de utilizatori şi mai puţin în proiecte lucrative de scară mare. Se fac simţite, de asemenea, consecinţele negative ale exodului creierelor, care diminuează efectivele de profesionişti din TIC şi IA disponibile în ţară, determinând un deficit de forţă de muncă superior calificată în aceste domenii. Marile companii care activează în România se dovedesc, în prezent, mai agile decât universităţile în a se plia pe dinamica noilor tehnologii digitale, adaptându-şi rapid modul de funcţionare şi oferta adresată unei pieţe deschise şi dominată de concurenţa între platforme.

La ora actuală, cea mai largă popularitate cunosc, în România, comunicaţiile mobile, comerţul electronic şi reţelele de socializare. Administraţia publică este, încă, insuficient informatizată în relaţia cu cetăţeanul şi cu firmele private, fapt resimţit acut îndeosebi de întreprinzători la iniţierea unor noi afaceri.

4. Diagnostic
În prezent, în societatea românească se cunosc doar parţial atât oportunităţile create de TIC şi IA, cât şi efectele folosirii nepotrivite şi chiar evoluţiile imprevizibile şi posibil necontrolabile ale acestor tehnologii. Tehnologiile oferite de furnizorii de produse TIC evoluează într-un ritm mult mai rapid decât cunoştinţele şi mijloacele de acţiune ale multor potenţiali utilizatori români. Nu există, încă, un program coerent, la nivel național, care să includă aspectele specifice noii revoluții industriale bazată esențialmente pe integrarea calculatoarelor, comunicațiilor și controlul obiectelor fizice.

5. Recomandări
Grupul de Reflecţie privind impactul evoluţiei TIC şi IA asupra omului şi societăţii al Academiei Române a identificat următoarele direcţii de acţiune:

I. Definirea obiectivelor unui program coerent, la nivel național, care să includă aspectele specifice noii revoluții industriale

  • Identificarea şi lansarea unor programe de cercetare ştiinţifică din domeniul roboticii, inteligenţei artificiale, neuroinformaticii şi nanotehnologiei, sistemelor inteligente „cyber-fizice“.

  • Lansarea şi susţinerea unui program naţional pentru cercetarea creierului, vizând aspecte fundamentale şi aplicative din domeniul neuroştiinţelor, neuroinformaticii şi neurotehnologiei, nanoştiințelor cu impact medical, tehnologic şi cognitiv.

II. Crearea structurilor de implementare

– În învățământ:

  • Elaborarea unui program de pregătire a tinerilor în domeniul TIC în cadrul unor şcoli postliceale de 2-3 ani, în vederea acoperirii necesarului de lucrători cu calificare de nivel mediu.

  • Elaborarea şi implementarea unui program de digitizare în cadrul sistemului naţional de educaţie, valorificarea mai amplă a potenţialului TIC şi IA în procesul educativ-formativ.

  • Includerea în planurile de învăţământ din facultăţi a unei discipline de etică în spaţiul digital.

  • Promovarea şi susţinerea programelor de cercetare inter- şi transdisciplinară, a colectivelor complexe integrate de cercetare, formate din specialişti din mediul academic şi mediul de afaceri.

  • Promovarea şi susţinerea unui program privind educaţia continuă, pentru a asigura compatibilitatea întregii populaţii cu oportunităţile erei economiei digitale.

  • Pregătirea strategică de cadre didactice în domeniul “Industry 4.0”, în scopul dezvoltării sustenabile a educației și a piețelor interne emergente; studiul complexității globale cu ajutorul instrumentelor inteligente de tip World Economic Forum – Transformation Maps.

  • Parteneriate cu universități și instituții internaționale avansate în scopul schimbului de cunoștințe și bune practici. Reducerea timpului de asimilare a necesităților de implementare a domeniului “Industry 4.0” în România și creșterea rezilienței forței de muncă internă la tendințele tehnologice emergente la nivel global.

  • Crearea cadrului legislativ pentru dezvoltarea mediului de afaceri în domeniul “Industry 4.0”; motivarea anti-exod și încurajarea potențialului creierelor de valoare ale României.

– În cercetarea instituțională și academică:

  • Înfiinţarea (reorganizarea) unui institut naţional de cercetare-dezvoltare-inovare, având ca obiectiv conceperea, proiectarea şi dezvoltarea de noi tehnologii şi produse bazate pe tehnici de inteligenţă artificială, inclusiv de învăţare automată, robotică cognitivă, ştiinţa datelor ş.a.

  • Stimularea constituirii de consorţii între universităţi, companii şi instituţii publice, pe principiul parteneriatului tripartit pentru inovare (“Triple Helix”), practicat cu succes în ţările scandinave şi în alte state dezvoltate.

– În viața publică:

  • Implementarea ghişeului unic în relaţia cetăţenilor cu administraţia atât centrală, cât şi locală; oferirea de spaţii şi dotări adecvate pentru cetăţeni în sediile instituţiilor publice.

  • Realizarea de campanii de informare a populaţiei privind riscurile legate de datele personale şi modalităţile de protejare a acestora.

III. Asigurarea mijloacelor:

  • Asigurarea unei finanţări de cel puţin 2% din PIB pentru cercetare-dezvoltare-inovare.

  • Sincronizarea ordonată cu programele europene.

  • Iniţierea unor proiecte pilot pentru inovarea în masă (“crowdsourcing”) în domeniile TIC şi IA.

Rolul Academiei Române va consta, în principal, în contribuţia la clarificarea conceptelor și asigurarea unui punct de întâlnire pentru diferiţi actanţi din societate, precum și în elaborarea și implementarea unui program de digitizare în cadrul sistemului național de cercetare științifică.

Academia își va asuma funcția de coordonare a acestui program.

6. Costurile inacţiunii sau acţiunii întârziate
În eventualitatea în care prioritatea unor asemenea măsuri va fi subapreciată sau aplicarea lor va fi întârziată, se va putea constata apariţia unor efecte negative majore, cum sunt:

  • întârzierea realizării convergenţei României către ţările avasate din UE;

  • limitarea performanţelor economiei naţionale şi a competitivităţii sale externe;

  • situarea României în stare de dependenţă tehnologică faţă de exterior şi ratarea şansei de a fi un actant semnificativ al revoluţiei digitale globale;

  • subutilizarea potenţialului inovativ românesc şi continuarea exodului creierelor;

  • degradarea relaţiilor interumane şi chiar a stării de sănătate a românilor.

Comunicat de Presă al Academiei Române (16 octombrie 2019)

(Visited 31 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.