O familie de martiri: Laurenţia Arnăuţoiu, o mamă martirizată, cu fiii jertfiţi în lupta împotriva ocupantului bolşevic

La 24 mai 2018 se împlinesc 56 de ani de la moartea în închisoarea comunistă de la Miercurea Ciuc a Laurenţiei Arnăuţoiu, mama martirilor Toma şi Petre Arnăuţoiu, conducători ai grupării partizanilor din versantul sudic al Munţilor Făgăraşului, Haiducii Muscelului.

Laurenţia Arnăuţoiu a avut cinci copii: Ion, Elena, Toma, Anton şi Petre. Dintre fotografiile familiei Arnăuţoiu se distinge una în care apare Toma Arnăuţoiu, alături de mama sa, îmbrăcată în doliu, pe care îl ţinea după fiul ei întâi născut,… Ion. După 2 ani şi 8 luni de război împotriva bolşevismului, Ion a murit pe câmpul de luptă, în Crimeea.

Timp de aproape 10 ani, fiii ei, Petre şi Toma, au luptat împotriva ocupanţilor sovietici şi a cozilor lor de topor în Munţii Făgăraşului, întreţinând flacăra libertăţii, a nădejdii şi a rezistenţei în lumea românească, un fenomen sprijinit de numeroşi preoţi, ofiţeri, învăţători, ciobani şi ţărani din comuna Nucşoara. Au fost luptători, nu victime. Au avut calitatea de ofiţeri ai Armatei Române, căreia i-au fost devotaţi până în ultima clipă a vieţii, fiind executaţi în noaptea de 18-19 iulie 1959, la Jilava, în iulie 1959.

Mama eroilor a fost arestată în două rânduri. Prima dată este arestată între anii 1949 şi 1955, fiind arestată din nou în 1958, până în 1962, când a murit în sinistra închisoare din Miercurea Ciuc, acolo unde femeile condamnate nu aveau voie să vadă nici măcar lumina Soarelui. Dumnezeu s-o odihnească cu Drepţii! (Florin Palas)

Versurile următoare sunt scrise de Laurenția Arnăuțoiu, mama partizanilor Toma și Petre Arnăuțoiu și a eroului Ioan Arnăuțoiu mort pe front, ea însăși martirizată în închisorile comuniste.
Aparent, este o poezie naivă de factură populară. În esență, regăsim aici setul de valori pe care mama creștină îl pune, cu dragoste și responsabilitate, în sufletul oricărui fiu: dragostea de Dumnezeu și de neam, responsabilitatea, vitejia, credința nestrămutată în viața veșnică, în întâlnirea de dincolo de moarte, în puterea rugăciunii, speranța în generația următoare etc.
Astfel de mame au umplut Cerul nostru de sfinți! (Crina Palas)

Sursa: Mărturisitorii