George Pruteanu despre naţionalism

George Pruteanu despre naţionalism

by -
3 749

„…Chestiunea  de  căpetenie  pentru  istoria  şi  continuitatea de desvoltare a acestei ţări este ca (…)  limba română,  bunul-simţ  românesc (…),  geniul  românesc  să rămâe şi  pe viitor norma de desvoltare a ţării şi  să pătrundă pururea  această desvoltare. Voim  statul  naţional, nu statul cosmopolit, nu America dunăreană…” MIHAI EMINESCU1

„…Partidul nostru şi concepţiunea noastră este naţionalistă. Această idee a fost temeiul înfiinţării partidului nostru şi (…) a condus partidul nostru de 90 de ani, de cînd există. (…) Fireşte, noi sîntem pentru un naţionalism constructiv, pentru a ridica naţiunea română, pentru a pune la dispoziţia sa toate puterile Statului, fără a persecuta pe cineva.”  IULIU MANIU2

 

…După opinia mea, naţionalismul serios conceput nu este, hic et nunc, doar absolut onorabil, ci şi necesar. Într-o lume care suportă, cu mai mari sau mai mici convulsii, consecinţele – nu întotdeauna fermecătoare – ale globalizării, naţionalismul aduce inexorabila contrapondere. Naţionalismul este factorul de echilibru dialectic al mondializării3. Aşa cum într-o societate democratică, puterea e de neconceput fără opoziţie, în mod simetric, în lume, teza globalizării impune antiteza naţionalistă. În faţa valului de omogenizare, naţionalismul nu face decît să proclame dreptul fundamental la diferenţă specifică4. Cu cît se vor spiritualiza mai mult graniţele, cu atît naţiunile vor resimţi nevoia de a se defini mai pronunţat…5

E nevoie, din capul locului, de o definire severă a noţiunii. Convingerea pe care o nutresc este aceea că nu există, aprioric, nimic peiorativ/nociv/blamabil în conceptul  de “naţionalism”. Ca şi în cazul altor concepte esenţiale ale doctrinelor politice (liberalism, socialism), prin încărcături inadecvate se poate produce glisarea spre negativ. Aşa cum liberalismul (motor economic al societăţii capitaliste) poate deveni “liberalism sălbatec”, aşa cum socialismul (dominant în cele mai civilizate părţi ale Europei) poate decădea în “naţional-socialism” (nazism) sau “socialism multilateral dezvoltat”, recte “naţional-comunism” (ceauşism) – tot astfel naţionalismul, încăput pe mîini grosolane, poate lua aspecte groteşti ori deşănţate. Într-o lucrare relativ recentă (Doctrine politice – Concepte universale şi realităţi româneşti, 1998), redactată sub egida unor instituţii şi a unor personalităţi ce nu pot fi bănuite de populism sau naţionalism (Fundaţia Soros, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile), Alina Mungiu-Pippidi scrie fără echivoc: “un element pe care îl putem elimina din start este încercarea de a defini naţionalismul astfel încît acesta să fie un fenomen «pozitiv» sau «negativ». Discuţia despre naţionalismul «bun» sau «rău» trebuie redusă la discuţia mai modestă despre naţionalismul «adecvat» sau «inadecvat» (…). Naţionalismul nu este nici bun, nici rău, ca orice fenomen inevitabil (…). Naţionalismul democrat, în orice caz, nu este de sorginte totalitară sau şovină” (pp. 112, 113, 117).
Cu toate acestea, o tendinţă manifestă şi cu mare recurenţă este aceea de demonizare a naţionalismului. Subterfugiul la care se recurge este identificarea sa (frauduloasă) cu manifestările marginal-extremiste ori cu cele xenofob-şovine6.

Note:

1) Problema evreiască, Timpul (VI),17 decembrie 1881; apud: M. Eminescu, Scrieri politice, ed. a III-a, comentate de D. Murăraşu, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1937, p. 384.
2) Depoziţia martorului Iuliu Maniu, în Ion Cristoiu, Adevăruri îngropate sub decenii de clişee propagandistice, Historia (Revistă de istorie), anul 2, nr. 24, octombruie 2003, p. 18.
3) „Este din ce în ce mai acceptată ideea că autoritatea statului naţional a fost programatic (s.a.) slăbită de forţele globalizării. (…) În vreme ce elitele mondialiste pregătesc «marea convergenţă», tinerii occidentali trăiesc procesul lung şi dificil de maturizare a CONşTIINţEI ANTI-GLOBALISTE (s.a.). Protestele de la Seattle, Washington, Genova sunt doar începutul. Prima generaţie planetară (s.a.) a început deja lupta împotriva GÎNDIRII UNICE (s.a.) impuse lumii de aceşti «sovietici» eficienţi şi devitalizaţi care ne oferă bogăţie fără bani, diferenţe fără alteritate, spiritualitate fără spirit (…).  Europeanului de rînd i s-a cam acrit de elitele «trans» care încearcă să-i tot bage pe gît «noua identitate europeană bazată pe drepturile omului», în timp ce «vechea», fondată pe valorile şi tradiţiile civilizaţiei iudeo-creştine, îi este suprimată de comisarii globalismului multiculturalist. În igienizata Nouă Ordine Mondială, singurele drepturi de care se poate încă bucura în mod suveran sunt «drepturile omului». Mă întreb cu naivitate: ce valoare au «drepturile omului», cînd nu mai ai dreptul la o istorie concretă, la o tradiţie anumită, la propria ta identitate? (s.gp)” [Ovidiu Hurduzeu, Utopia mileniului trei: Noua Ordine Mondială, în Sclavii fericiţi (Lumea văzută din Silicon Valley), Ed. Fundaţiei Culturale Române, Buc., 2002, pp. 129, 130].
4) Iată doar un exemplu, relatat de un publicist total lipsit de simpatii naţionaliste:  „Acum cîţiva ani, italienii au sărit ca arşi cînd Comisia de la Bruxelles a hotărît că în localurile publice trebuie să fie folosite doar maşini de gătit cu gaze sau electrice: în Italia, oricine ştie că adevărata pizza se face la „forno a legna” (=cuptor cu lemne), aşa încît aplicarea recomandării Comisiei ar fi însemnat nu numai închiderea celor mai bune pizzerii, dar şi o serioasă lovitură dată specificului cultural, identităţii, mîndriei naţionale chiar (s.gp). (…) şi exemplele pot continua, căci fiecare ţară s-a luptat să obţină tot felul de excepţii şi derogări,  (…) negociindu-şi ferm «specificul»” (Mircea Vasilescu, ţuica eurosceptică, Dilema, an XI, nr. 555, 21 nov. 2003). În acest context, aş mai întreba doar: unde e braga din Constanţa?…
5) Am susţinut o comunicare structurată pe aceste idei la  Congresul Internaţional pe teme Mass-media (International Congress of Mass-Media), Oradea, 11-14 octombrie 2001. Un rezumat al lucrărilor poate fi găsit la: http://www.uoradea.ro/topic/64/International$Congress$of$Mass$-$Media:$11$-$14$October,$2001.html. ( Dacă linkul nu funcţionează, găsiţi pagina aici )
6) V. şi Maurizio Viroli, Din dragoste de patrie – Eseu despre patriotism şi naţionalism, trad. Mona Antohi, Ed. Humanitas, Buc., 2002, pp. 200, 209

sursa: pruteanu.ro

(Visited 230 times, 1 visits today)

3 COMMENTS

  1. Nu stiu daca stie multa lume, dar George Pruteanu a fost de origine evreiasca. Si cu toate astea, a fost mai nationalist si mai curat roman decat multi dintre „coboratorii din daci” ai zilelor noastre.

    Dumnezeu sa-l ierte!

  2. Doamne Ajuta!la toata lumea.Dupa parerea mea ,cred ca George Pruteanu a sfarsit tot din acelasi motiv ca si Dumitru Tinu si ca multi altii.Motivul?….Romanii NU AU VOIE NICIODATA IN ISTORIE SA-SI IUBEASCA TARA!!!Asta a tot deranjat pe cei dinafara.Mai toti iubitorii de tara au fost eliminati.Romanii nu au voie sa-si arate dragostea de tara .Suntem inca in ADEVAR ,iar asta deranjeaza pe cei ce vor o lume fara Dumnezeu ,adica fara adevar (in minciuna).Dumnezeu cu toti Sfintii Sai sa ne protejeze si sa se milostiveasca asupra noastra ,Amin!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.