Gaşca, duşman al spiritului critic

Gaşca, duşman al spiritului critic

by -
0 610

În formaţia mea culturală, am învăţat temeinic că spiritul critic face valoarea unei naţiuni. Progresul unui neam ţine de el, de spiritul critic. El pulsionează naţiunea, o duce departe. Spiritul critic al francezilor, englezilor, germanilor sau italienilor a dus aceste ţări foarte departe. La fel, România a cunoscut cea mai înfloritoare vârstă a istoriei sale în perioada interbelică, atunci când a strălucit spiritul critic, când ţara a numărat zeci de spirite mari, călăuzitoare. A devenit deja un truism. Nu mai trebuie demonstrat nimic. Şi nici când afirmăm că fără spirit critic, fără viziune şi luciditatea necesară, o ţară este în agonie.

Odată cu venirea comuniştilor la putere, spiritul critic în România a început să fie nimicit. Nu s-a acceptat decât o singură formă de critică, aceea care vine de sus în jos, de la partid. Ce hotărăşte tătucu’, acela e orizontul. Diversitatea creatoare a punctelor de vedere, acceptarea subiectivităţii sau respectul pentru o opinie contrară au dispărut. Cine avea o altă părere decât cea trasată de sus era considerat duşman de clasă, arestat, bătut, lua cunoştinţă cu tot tacâmul anchetelor comuniste.

Mi-aduc aminte ce-mi povestea D.I.Suchianu, marele critic şi literat, când comuniştii i-au interzis să mai publice. Şi prin ce-au trecut marile spirite critice ale vremii. Toţi au trebuit să facă compromisuri, uneori radicale, dacă mai voiau să muncească, dacă voiau să mai trăiască.

Spiritul critic a fost anihilat, iar criticii care au mai rămas întregi s-au înregimentat, au început să facă “bisericuţe”, să se adune în jurul unor ziare sau reviste ca “Scânteia”, România liberă”, “România literară”, “Luceafărul” sau “Săptămâna”. Puţine găşti, dar sigure, ca să fie controlate.

Era suficient să existe un Congres al partidului, că ele, găştile, reacţionau prompt cu osanalele de comandă. Totul s-a degradat, s-a denaturat până la anularea oricărui spirit critic, oricărui glas independent. Personalităţi ca Radu Beligan erau umilite, obligate să se urce la tribuna osanalelor.

După ’89, s-a produs un dezastru şi mai mare, pentru că s-a dat iluzia libertăţii de opinie. Cu precizarea că în loc de opinie critică, s-a instalat înjurătura sau au apărut veleitarii, o plagă pentru cultură, care s-au apucat vârtos să “recupereze” ceea ce n-au putut realiza până atunci. Spiritul critic a fost omorât din nou, fiindcă s-a pus în loc limba dejecţiilor, generatoare de ură şi turnătorii, cât şi anormala privire oarbă spre trecut, încrâncenarea şi scormoneala valorilor “uitate”. Pe de o parte, stagnarea în “tradiţii”, pe de altă parte, ruperea de orice tradiţie şi istorie, în numele globalismului. Dar nu s-a asimilat defel, prin educaţie, prin şcoală, studiul noilor cuceriri ale ştiinţei.

România trebuie să aibă o identitate nouă, care îmbină tradiţia autentică cu valorile mondiale ale cunoaşterii şi culturii. Toţi românii au internet, dar o mică parte a populaţiei ştie să-l folosească. O bună definiţie a momentului ar fi aceasta: România este o ţară semianalfabetă cu internet. Dovadă că toţi cei cu internet nu ştiu să comunice. Cultura prin internet a devenit o plagă, în loc să fie pe măsura acestui formidabil mijloc de cunoaştere. S-a ajuns astfel la distrugerea raportului dintre profesor şi elev, elevul devenind un maidanez, un personaj care refuză şcoala, ocupând strada. Totul a erupt, a explodat veninos. România post-decembristă a devenit o tribună fără limite. Sunt atâtea voci, atâtea moaşe, câţi indivizi scriu pe forum, câţi parlamentari sau guvernanţi are ţara. Toată lumea critică, toate emisiunile de la posturile TV sunt pline de “analişti politici”, toţi îşi dau cu părerea, fiindcă revendică proprietatea libertăţii. Astfel spus, s-a instalat un haos democratic, adică o falsă democraţie.

Aşadar, pe de o parte, se face cultul disperat al trecutului, pe de alta, se renunţă brutal la orice valori ale trecutului, fără să se pună nimic autentic în loc decât imitaţii. Iar internetul a devenit un mijloc de imitare în delir a tot ceea ce nu intră în raza naturală a spiritului critic românesc. În numele libertăţii, s-au înscăunat incultura, diletantismul, neprofesioniştii. Există chiar şi o emisiune la TVR, “Profesioniştii”, o mostră de amatorism, de jignire a ideii de profesionist. Păi dacă România avea atâţia profesionişti câţi apar în această emisiune spălăcită, acum eram la nivelul Suediei.

S-a instaurat, datorită lipsei de spirit critic, lipsei de personalităţi călăuzitoare, un imens orizont în ceaţă. Trăim epoca fără binoclu a Confuziei. Marea Confuzie, iată un titlu pentru tinerii cineaşti care şi trag seva succesului numai din Epoca de Aur! Cu 97 miliarde de euro datorii, nu mai avem ce vinde. Cine răspunde? Nimeni. Adică poporul. Consecinţa? Autoizolarea paralizantă a României.

autor: Grid Modorcea

sursa: Ziaristi On-Line

Vezi Părţile II şi III

(Visited 136 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.