Despre civilitate și intelectuali
Pentru zdrobitor de mulți intelectuali români contemporani, civilitatea rămâne încă un concept de neacceptat, numai bun de vârât sub greutatea dicționarului, dar suficient de departe de paginile lui, pe care le mai răsfoim uneori.
Or, și în accepțiunea sa în limba română, civilitatea are o dimensiune la fel de concretă ca și în toate celelalte limbi de origine latină. La sensul propriu, se referă la maniera politicoasă de adresare și de comportament, care ar trebui să fie inerentă integrității întrupate într-un individ de factură intelectuală al societății contemporane. Societate avem, intelectuali de asemenea, doar la comportare și adresare stăm mai rău.
Nu neg faptul că orice tip de discurs ori de comportament trebuie adaptat în funcție de context și, evident, în funcție de profilul auditoriului, al interlocutorului sau al publicului de interacțiune. Dar ce ne facem când nu cunoaștem profilul acestora? Orice intelectual așezat adoptă o atitudine de civilitate, fie doar și în mod strategic pentru a putea “ghici” structura publicului sau a interlocutorului său.
Dar, cu tristețe, trebuie să afirm că, în România, acest gen de atitudine, în context de interacțiune simbolică, ce denotă în primul rând respect față de sine, este cu greu reperabil în rândul unor declarați intelectuali, persoane publice sau nu. E, de prea multe ori, înlocuit cu o formă românească de agresivitate verbală și nonverbală, lansată gratuit în orice împrejurare. Mecanismul psihosociologic este ușor de explicat: funcționăm stereotip, aplicăm etichete și judecăm oameni, destine și vârste, fără a avea vreun alt reper decât o unică privire rapidă a personajului. Îngăduiți-mi să mai spun că nu este o atitudine demnă pentru un intelectual.
În aceste condiții, mă întreb cât de tare îi doare coloana vertebrală pe cei în cauză, dacă tot se laudă că o au?!
Și mă mai întreb când vom depăși cu totul, măcar pentru binele nostru lăuntric, această formă de agresivitate verbală și comportamentală care, în mod greșit și dăunător, definește și condiționează, în unele situații, starea de apartenență la grupuri, cluburi, comunități, curente sau la cultura națională.
autor: Valentina Pricopie (Revista Clipa)