Demagogia – procedeu real în subjugarea unui popor

Conform dicţionarului explicativ al limbii române înţelesul cuvântului “demagogie” este redat printr-o simplă frază şi anume: “Înșelare a opiniei publice prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc., practicată de cineva pentru a-și crea popularitate; atitudine politică constând în înșelare prin promisiuni şi lozinci ademenitoare şi mincinoase, etc…”. Dar de fapt, în realitate, sub această simplă definiţie a cuvântului “demagogie” se ascunde tragedia umană prin intermediul căruia supravieţuieşte din greu societatea acesteia, în rezultat, toţi fiind bolnavi de sindromul autoritar al puterii demagogice. Patologia sindromului demagogic se reflectă prin răul instaurat într-un mediu social care induce în eroare masele doar pentru a fi ţinute în bezna involuţiei. Complexitatea simptomelor caracteristice acestui sindrom autoritar al puterii demagogice este provocată/cauzată de clasa dominantă a unor societăţi, care sub nicio formă nu doreşte să recunoască, în mod normal, realitatea existentă, valorile umane autentice şi, în special, valorile identitare ale propriului popor. Astfel, prin conţinutul unui materialism şi nu prin conţinutul unui idealism, demagogia clasei dominante se manifestă cu multă încredere prin forme false de administrare care nu fac altceva decât să ademenească masele în acţiuni ce sunt favorabile doar puterii statale. Această realitate, lipsită de valori, este prezentă şi destul de accentuată în ţările din Estul Europei unde sistemul politic precedent de până la anii 1990 a lăsat urme adânci în procesele de dezvoltare umană şi socială, fiind împânzite de conceptul demagogic al puterii. Însă, din păcate, aceeaşi situaţie continuă şi după anii’90 unde procesele de dezvoltare umană şi socială sunt stopate de fenomenul distrugător al demagogiei care înrobeşte tot mai mult omul şi societatea acestuia. Într-un final, toate aceste procese sunt victime a unei mentalităţi reduse şi nesănătoase în administrare care provoacă dezorientări serioase în viaţa umană/socială a societății respective.

Pentru a privatiza cât mai mult teren în favoara sa, clasa dominantă din Sud-Estul Europei sau, un exemplu concret, din Basarabia este foarte productivă în a administra ţara pe principii superficiale, fondate pe conţinutul absurd-demagogic al puterii […]

Demagogia, element fundamental/stimulent în existenţa clasei politice şi de guvernare, este componentul care înnoadă şi mai mult realitatea existentă şi, în special, adevărul istoric/identitar al unui popor, cu precădere a poporului român din Basarabia. Adevărata istorie ce s-a derulat şi care urmează să se producă este întortocheată într-un labirint prin care orientarea este extrem de dificilă. Aceasta are loc in condiţiile când poporul basarabean este adus la limita umilinţei, deznădejdei şi sărăciei şi, concomitent, continuă să mai creadă în procesul iluzoriu al coabitării sociale. Într-o asemenea situaţie se află nu numai omul simplu al societăţii, dar şi pătura intelectuală care este forţa şi substanţa spirituală în dezvoltarea unei societăţi. În acelaşi timp, din păcate, pătura intelectuală, fiind divizată în diverse direcţii şi convingeri, este mai puţin unită în promovarea şi favorizarea valorilor identitare ale naţiunii române. În aşa mod, mediul social este şi mai mult influenţat de factori negativi care nu produc bunăstare şi unitate naţională, ci doar dezbinare/dezorientare şi neunire a neamului. În cazul dat, în condiţiile actuale, intelectualitatea basarabeană este acel component care nu poate stopa sau contribui la eliminarea calvarului instaurat în societate, indiferent de faptul că o bună parte dintre intelectuali luptă cu înverşunare pentru redobândirea valorilor identitare/naţionale autentice […]

Citiți mai mult pe Ultima Oră

Autor: Galina Martea