Dare de samă despre mișcarea literară a românilor în anul 1819

Avem înaintea noastră un volum dintr-un fel de revistă românească, din a. 1820, numită Biblioteca.
Acest mănunchi conține sub titlul “izvodul cărții” o dare de samă despre mișcarea spirituală a românilor în anul 1819.

Reproducem următoarele:

Cei ce din[tru] dragostea cea negrăită și din rîvna cea fără de asemănare cătră folosul și luminarea naționului românesc nu au întîrziat a tălmăci și tipări cărți folositoare în limba acestui națion, în anul trecut:

Preacinstitul părinte protopop Petru Maior de Dicio Sînmartin, crăiesc revizor, au dat la lumină Telemachu tălmăcit din limba italienească, cum și Orthografia română, de sine făcută, întru care învață cum are a se scrie românește cu strămoșeștele slove latine. La aceste au adaos un Dialog pentru începutul limbei românești, întru care [le] vădește că limba românească e mai veche nu mai decît cea frîncească și spaniolească, ci și decît cea italienească de acum; ba și decît cea latină, ce iaste în cărți și cum că aceasta din limba românească ce o vorbea poporul român cel vechi au luat începutul său.

Preacinstitul și cucernicul ieromonah Efrosin Dimitrie Poteca, învățătorul școalelor domnești, au dat la lumină “Mai înainte gătire spre cunoștința de D-zeu”, ce au aurite cuvinte grăiește adevărul întru înaintea cuvîntării (?) tălmăcite din limba grecească.

Mult prea învățatul și de bun neam născutul postelnic Alexandru Beldiman au dat la lumină tragedia lui Orest în stihuri și Moartea lui Avel, tălmăcită din limba franțozească, cum și pe Omer îl are tălmăcit și preste scurtă vreme îl va da la lumină, cum și pe Numa Pompilie.
Onoratul dumnealui Naum Petrovici, case-perțeptor la mărita deputăție a fundusului școalelor românești, sîrbești și grecești, au dat la lumină Methodica și Pedagogia din limba nemțească; carele și acum se gată a da mai multe alte cărți folositoare la tipari.

Cinstitul și cu adevărat cultivirei românești rîvnitoriu dumnealui Nicola Niclau au dat la lumină Plutarch nou în două părți tălmăcit din limba nemțească etc. Cinstitul cliric Vasile Ghergheli de Ciocolici au dat la lumină o carte chemată Omul de lume.

Între “mult prea învățații și de bun neam născuții” boieri moldoveni care se ocupă cu literatura și traduc cărți în românește, dar nu tipăriseră nimica în anul 1819, se citează marele vornic Mihai Murza, marele vornic Constantin Conachi, marele spatari Iordache Bălușcă, marele vornic Șerban Negel; iar între protectorii literaturii românești se citează căminarul Enache Dann, Mihail Grigorie Suțu V V, mitropolitul Veniamin Gherasim, episcop de Roman.

În Valahia: Alexandru Suțu V V. și mitropolitul Dionisie. Afară de aceea se notează cum că, pentru “folosul de obște”, mitropolitul a trimis în Italia pe părintele Eufrosin Poteca cu alți trei tineri români ca să învețe cele mai multe învățături, întorcîndu-se să dea rodul cel mai bun patriei. “Ba și școale mari naționale românești s-au făcut, întru care se învață: Cuvîntarea de D-zeu, filozofia, retorica, metodica, poezia și altele”. Pentru înfrumusețarea cîntărilor bisericești și lesnirea meșteșugirei acestor cîntări s-au trimis la Buda dascălii românești de muzică Macarie Ieromonahul și Nil Nicolae Poponea, ca să tipărească într-o tipografie de acolo cărțile de muzică alcătuite de ei în limba românească. – Un boier, anume Gheorghe Oprian, dă un leu la sută din tot venitul său pentru tipărirea cărților.

Ciudat rol joacă în această dezvoltare “românii din Makedonia, ce lăcuiesc sub stăpînirea crăimei Ungariei”. Deși n-au fost dedați a citi românește, totuși cumpără cărți sau ajută la tipărirea lor. Ei își aduc în biserica din Pesta un preot român din Banat, care asemenea e traducător de cărți, căci se zice că el va publica un op intitulat Teofron. Tot de români macedoneni, între care se află și “filozofi întregi” se numără prea învățatul Dimitrie Darvar (din Viena), “carele mai multe cărți au dat la lumină în limba grecească”. Emanoil Ghica de Dejanfalva (tot român) ajută tipărirea unui lexicon sîrbesc, Simeon Gheorghe Sina cumpără cărți românești pe sama tinerimii din satele sale. Constantin Ghica, Zenobie Pop, în fine Mihail Boiagi (cunoscutul actor al gramaticei macedoromâne) care scrie o carte numită Lumea închipuită (Orbis pictus). Ar fi interesant de-a ști dacă Boiagi n-a scris cumva această carte în dialectul macedonean chiar. Teodor Tyrca dă 5000 fl. Ajutori pentru tipărirea lexiconului sîrbesc. Tot între macedo-români se găsesc oameni care întrețin tineri români cu “hrană, îmbrăcăminte și ajutorință” la școalele superioare din Pesta. Ei sînt frați și se numesc Atanasie și Constantin Grabovschi. Cel puțin 50 de familii macedormâne se văd interesîndu-se de dezvoltarea culturei românești.

Mihai Eminescu, 4 iulie 1876