Cum l-am cunoscut pe Steinhardt – de Nicolae Balotă

Pe Nicu Steinhardt eu l-am cunoscut la Jilava. El scrie în „Jurnalul fericirii”, are acolo un capitol intitulat „Celula 13. Jilava”. Acolo, în bunătatea lui, spune cum m-a cunoscut el pe mine.

În sfințenia lui, Steinhardt pomenește numai de ceea ce i-am dăruit eu, cum l-am învățat liturghia Sfîntului Ioan Gura de Aur – liturghie pe care am învățat-o și eu tot în închisoare, împreuna cu Missa latina, catolica.

Aceste liturghii le-am învățat tot la Jilava, cu 3-4 ani înainte de întîlnirea cu Steinhardt. Era acolo o camera de infirmerie unde se aflau episcopul catolic Chertes și amicul meu Matei Boila. Episcopul Chertes îmi transmitea prin zid, prin morse, aceste liturghii. Va imaginați încetineala cu care se desfășurau aceste lecții…

Nicu Steinhardt nu pomenește însa nimic de cele, foarte multe, pe care mi le-a dăruit el. El a intrat în închisoare cu mult după intrarea mea și avea o serie întreagă de noutăți de afara. Avea vești despre o mulțime de prieteni comuni, prieteni care, în unele cazuri, erau și ei alături de mine și de el, în închisoare. Dar îmi aducea vești și în legătură cu unele cărti pe care izbutise să le citească în cei 5 ani în care eu fusesem închis. Citise, printre altele, pe Eugene Ionesco. Cînd eu am fost arestat, la sfîrșitul anului 1955, înca nu auzisem foarte multe lucruri despre marile succese ionesciene pe scenele pariziene și mondiale. Dar nu apucasem să citesc aceste piese iar de văzut nici măcar nu se putea imagina în acea perioadă. Ei bine, Steinhardt apucase să citească primele doua volume din opere lui Ionesco apărute la Gallimard. Căci începuseră să pătrundă și în România unele cărti din străinătate.

Steinhardt citise deci aceste volume și le avea foarte proaspete în minte. Astfel m-am delectat în sordida celulă de la Jilava, ascultîndu-l cum povestea, cum interpreta, în cele mai mici amănunte, piesele ionesciene din aceste prime două volume. Era ceva să asiști la „Cîntareata cheală” interpretată magistral de Nicolae Steinhardt în celula de la Jilava, pot spune – văzînd și revăzînd apoi, în libertate, această piesă interpretată de mari actori ai lumii, pot spune ca nimeni nu a interpretat mai frumos ca Steinhardt aceste piese. L-am văzut și pe J.L. Barrault cînd a venit la București montînd „Rinocerii”, l-am cunoscut apoi și pe Ionesco și i-am spus aceste lucruri, l-am văzut lăcrimînd cînd îi povesteam de jocul lui Steinhardt, dar nu voi putea uita vreodată acest minunat om, jocul lui, umorul evreiesc cu care interpreta toate aceste piese, sarea și piperul specifice lui, toate acestea  făcînd savuroase aceste piese într-o închisoare.

Sursa: http://www.fericiticeiprigoniti.net/nicolae-steinhardt/784-cum-l-am-cunoscut-pe-steinhardt