Cultura națională fără frontiere

Cultura națională fără frontiere

by -
0 764

Basarabia este una din provinciile istorice care au făcut parte, de-a lungul veacurilor, din diferite organizaţii statale, inclusiv din cele româneşti : Principatul Moldovei (pînă în 1812), Imperiul ţarist (1812-1918), statul naţional român unificat după primul război mondial (1918-1940), revenirea la patria mamă în timpul celui de al doilea război mondial, după un an de ocupaţie stalinistă (1941-1944), reanexarea de către Uniunea Sovietică sub denumirea de Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (1944-1990) şi, în fine, statul independent Republica Moldova începînd din 1990-1991. O lungă şi sinuoasă aventură istorică, una care se cuvine a fi rememorată acum, în pragul centenarului Marii Uniri a tuturor românilor… În pofida atîtor tribulaţii, limba şi cultura Basarabiei au rămas româneşti, ca printr-un miracol, ca parte integrantă a acelui miracol prin care poporul român a supravieţuit în istorie, aşa cum a demonstrat în urmă cu mai multe decenii Gheorghe Brătianu. În timpul ocupaţiei ţariste şi sovietice, în ciuda tuturor presiunilor de deznaţionalizare, limba română a continuat să fie vorbită în popor, în timp ce limba rusă nu a reuşit să aibă decît statutul de limbă oficială. Basarabia istorică este ţinutul de origine a cîtorva personalităţi de referinţă ale culturii româneşti: Miron Costin (1633-1691), Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907), Constantin Dobrogeanu Gherea (1855-1920), Constantin Stere (1865-1936), Adrian Păunescu (1943-2010).

Epoca dintre cele două războaie mondiale cînd Basarabia a făcut parte din România Mare a înregistrat „o adevărată revoluţie culturală” constînd într-o renaştere accelerată a culturii naţionale. Începînd din 1918 au apărut numeroase ziare în limba română, opere literare şi ştiinţifice, au fost puse în scenă piese de teatru în româneşte, s-au organizat concerte. Au luat fiinţă sau au renăscut numeroase instituţii culturale. În 1939 au fost puse bazele Societăţii Scriitorilor români din Basarabia. Trebuie totodată evidenţiat rolul hotărîtor pe care l-a jucat presa: numai în perioada 1917-1927 în Basarabia au existat 58 de ziare româneşti. Perioada interbelică a fost efectiv un timp al efervescenţei simţămintelor şi culturii naţionale în cea mai mare provincie românească vremelnic despărţită de trupul ţării. În Basarabia literatura de limbă română a înregistrat opere de valoare incontestabilă pe parcursul întregului veac XX.

În perioada sovietică, literatura şi cultura au fost însă izolate politic şi au avut o evoluţie separată, diferită de cultura şi literatura română. În ciuda separaţiei, literatura de limbă română s-a manifestat, cum am lăsat deja să se înţeleagă, prin opere semnate de autori de veritabil talent, cunoscuţi atît în România cît şi în U.R.S.S. Personalităţi creatoare asemenea lui Grigore Vieru, Arcadie Suceveanu, Ion Hadîrcă, Nina Josu, Leonida Lari, Leo Butnaru, Ion Druţă, Aureliu Busuioc, Nicolae Dabija, Anatol Codru, Emil Loteanu, Evgheni Doga, Ion Vatamanu, Dumitru Matcovschi, Mihai Cimpoi, Valeriu Matei, Iulian Filip şi încă mulţi alţii au lăsat urme culturale inefasabile.

În 1987 scriitorii români Dumitru Radu Popescu, Mircea Tomuş, Arcadie Donos şi Ioan Alexandru (coordonator) au realizat antologia Constelaţia lirei ce reunea 65 de poeţi basarabeni contemporani. Au fost, bineînţeles, inseraţi şi cei enumeraţi mai înainte. Sub dominaţia sovietică, cu toate că au apărut şi destule cărţi în româneşte, acestea au fost tipărite cu caractere ruseşti. Incomodă, jenantă hibridizare…

După slăbirea şi destrămarea Uniunii Sovietice în Basarabia (devenită Republica Moldova) limba română a fost decretată şi limbă oficială a statului şi a fost imediat proclamată sărbătoarea limbii române – Limba noastră – începînd de la 31 august 1990. A fost, desigur, un prim act major de emancipare politică şi culturală. După opt ani, în 1998, la Chişinău, a fost inaugurată Casa Limbii Române. În noile condiţii, o întreagă pleiadă de tineri s-a afirmat alături de scriitorii deja consacraţi. Nume precum Alexandru şi Mihail Vakulovski, Emilian Galaicu-Păun, Dumitru Crudu, Irina Nechit, Vitalie Ciobanu, Grigore Chiper, Nicolae Ciobanu, Savatie Baştovoi, Valerian Ciobanu-Vieru, Gheorghe Erizanu au devenit cunoscute nu numai în Basarabia şi în România, dar şi pe plan european. De pildă, Savatie Baştovoi a fost prezent la Salon du livre, Paris 2018, iar mai mulţi poeţi basarabeni au fost incluşi într-o antologie alcătuită de cunoscutul traducător şi poet Jan Myszkin. Astăzi cei anterior menţionaţi şi alţi camarazi de arme constituie generaţia matură a culturii române din Basarabia. Reviste de talia unor Contrafort şi SUD-EST cultural, ca şi edituri precum ARC sau Cartier contează printre cele mai importante.

Merită să aruncăm o privire, inevitabil fugară, înspre cîţiva dintre scriitorii marcanţi din două generaţii diferite, întrucîtva distanţate în timp.

Grigore Vieru (1935-2009) un bard autentic, este unul din cei mai proeminenţi poeţi ai Basarabiei, bine cunoscut înainte de 1990 ca şi după căderea URSS. Opera lui este impregnată de sentimente patriotice ca şi de adoraţia mamei. Rămîne o figură de prim rang a literaturii din Basarabia în două regimuri politice  antagonice: totalitar şi democratic.

Ion Hadîrcă (n. 1949) este poet, traducător şi om politic, militant consecvent pentru drepturi naţionale, pentru democratizarea vieţii sociale şi culturale din Republica Moldova. A fost editor la casa de editură Literatura artistică şi deputat în primul Parlament al Republicii Moldova.

Arcadie Suceveanu (n. 1952) este originar din Bucovina de Nord, regiunea Cernăuţi, cu vechi şi statornice tradiţii româneşti. Este un poet remarcabil şi, în egală măsură, un autor de cronici literare şi de eseuri memorabile despre literatura română din Basarabia. A fost ales de mai multe ori preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, funcţie pe care o onorează şi în prezent.

Leo Butnaru (n. 1954) este un poet şi un traducător de certă valoare, extrem de prolific, îndeosebi din literatura de limbă rusă. Este un foarte bun cunoscător al literaturii naţionale româneşti, dar şi al unor literaturi vest-europene, precum cea franceză. A fost în mai multe rînduri preşedinte al Filialei Chişinău a Uniunii Scriitorilor moldoveni.

Vitalie Ciobanu (n. 1964), intelectual rasat, este un jurnalist şi eseist de primă mărime al generaţiei afirmate după 1989. Este, de asemenea, director al revistei Contrafort, una dintre cele mai notabile din Basarabia postsovietică. Este preşedinte al PEN Clubului din Republica Moldova.

Bucovina de Nord are o istorie eteroclită, într-o oarecare măsură diferită de cea a Basarabiei. Înainte vreme ea a fost rînd pe rînd guvernată de Principatul Moldovei, de Polonia, de Imperiul Austriac etc. În martie1918 Bucovina de Nord s-a unit cu România, cu cîteva luni mai devreme decît Basarabia (27 noiembrie 1918) şi decît Transilvania, Maramureşul şi Banatul (1 Decembrie 1918). În iunie 1940, ca urmare a Tratatului Ribbentrop-Molotov, regiunea a fost ocupată, ca şi Basarabia, de trupele Armatei Roşii. Cu excepţia scurtei perioade din cel de al doilea război mondial (1941-1944) cînd a revenit la România, Bucovina de Nord a făcut parte din Uniunea Sovietică, respectiv din Republica Sovietică Socialistă Ucraina. După căderea URSS Bucovina de Nord a fost încorporată în Ucraina independentă. Aceasta în lipsa denunţării şi a anulării consecinţelor politice ale amintitului tratat, ca şi Basarabia de altfel. Cum se ştie, este vorba de un teritoriu avînd o populaţie de origine română ce numără aproximativ 600.000 de locuitori. Centrul cultural al regiunii este oraşul istoric Cernăuţi. În istoria literaturii române această metropolă românească a căpătat o însemnătate specială: este oraşul unde poetul naţional Mihai Eminescu a urmat studiile gimnaziale în limba română. În acea vreme (1864-1866), Cernăuţi era un centru cultural important, aici dezvoltîndu-se o direcţie a mişcării latiniste dinaintea adoptării limbii române literare, cunoscută sub denumirea de ciunism (de la terminaţia nominală -ciune, frecvent întîlnită în formele lexicale propuse de latiniştii din Cernăuţi). Unul din corifeii mişcării a fost Aron (Arune) Pumnul, nimeni altul decît profesorul de română al lui Mihai Eminescu.

În perioada interbelică sau mai înainte, în Bucovina de Nord s-au născut şi au trăit doi scriitori de anvergură europeană: Benjamin (Barbu) Fundoianu (Benjamin Fondane după stabilirea în Franţa, 1898-1944) şi Paul Celan (1920-1970). Benjamin Fundoianu (Fondane) a fost poet, critic literar, filosof existenţialist, dramaturg şi cineast. A lăsat în urmă a vastă corespondenţă. Ultima parte a vieţii a trăit-o la Paris, începînd din 1923. În 1944 a fost denunţat ca fiind de origine iudaică, a fost arestat de Gestapo şi a sfîrşit gazat în lagărul de la Auschwitz. Un amănunt interesant dar tragic al sfîrşitului său: în urma intervenţiei unor personalităţi influente din Franţa, inclusiv artişti şi scriitori, torţionarii nazişti au fost acord să nu-l condamne la moarte pe Benjamin Fondane (Fundoianu). El a pus însă o condiţie: cruţarea surorii sale care era şi ea internată în lagăr. Cerinţa i-a fost refuzată şi atunci Fondane a ales să moară în semn de protest şi din ataşament fratern. A scris, printre altele, memorabilul poem cu inflexiuni tradiţionale dar şi expresioniste, Herţa, dedicat ţinutului natal.

Paul Celan, remarcabil poet de limbă germană şi traducător, a avut de îndurat privaţiunile întemniţării şi deportării părinţilor în timpul celui de al doilea război. Între 1945 şi 1948 Paul Celan a trăit în Bucureşti, fiind ziarist şi prieten al mai multor poeţi, majoritatea membri ai Grupului suprarealist român: Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun, Dolfi Trost, Ilarie Voronca. Din acea perioadă datează şi cele cîteva poeme scrise în româneşte. Din 1948 a trăit la Paris. A legat o strînsă prietenie cu poeta germană Ingeborg Bachmann. A sfîrşit tragic, la numai 50 de ani, aruncîndu-de în valurile Senei.

Locuitorii vorbitori de limbă română din Bucovina de Nord duc o luptă acerbă pentru păstrarea identităţii naţionale, adesea periclitată de decizii arbitrare ale guvernării de la Kiev. Astăzi în Bucovina de Nord este activă Societatea pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, întemeiată în 1989 de inimosul Vasile Tărîţeanu (n. 1945), poet, jurnalist şi neobosit activist cultural. De asemenea, el este preşedintele Fundaţiei Culturale „Casa Limbii Române”. A desfăşurat o prodigioasă activitate pe tărîm jurnalistic fiind editor principal al publicaţiilor Plai românesc, Arcaşul, Curierul de Cernăuţi sau Junimea.

Comunităţile româneşti din fosta Iugoslavie, mai cu seamă cele din Serbia, din Banatul sîrbesc, din Voivodina şi de pe Valea Timocului, au continuat să îmbogăţească patrimoniul cultural naţional într-o perioadă scursă după încheierea Tratatului de la Versailles şi a celui de la Trianon (1919) prin care s-au stabilit inclusiv frontierele statelor apărute după primul război mondial: România Mare, Iugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia, Austria etc. Românii din sudul Dunării au militat cu perseverenţă pentru a avea învăţămînt şi biserică în limba maternă, au pus bazele unor asociaţii culturale şi edituri, au editat ziare şi reviste, au publicat cărţi în limba română. Două dintre publicaţiile reprezentative sînt şi astăzi revistele Lumina şi Libertatea. Acestora li se alătură Floare de latinitate, cu 58 de ediţii pînă în 2018 (redactor şef Vasile Barbu), Tinereţea. Revista tinerilor români din Voivodina, numărînd 45 de ani de apariţie pînă în 2017 (director Nicu Ciobanu) şi Tibiscus, cu 28 de ani de apariţie neîntreruptă, 311 ediţii pînă în decembrie 2017, redactor şef fiind acelaşi Vasile Barbu.

Mensualul Lumina a sărbătorit 70 de ani de la prima apariţie în anul 2017. Totalizează peste 600 de numere apărute pînă în prezent şi se subintitulează orgolios Revistă de literatură, artă şi cultură transfrontalieră. Redactor şef este poetul şi jurnalistul Ioan Baba care, cu prilejul jubileului, a publicat două monografii despre istoria şi cultura română din Serbia: Lumina – contribuţii monografic-bibliologice şi Banatul în istoria clipei, ambele apărute la Editura Libertatea din Pancevo. Al doilea volum se constituie ca o amplă antologie ce cuprinde mai bine de 50 de poeţi, romancieri şi eseişti născuţi şi trăitori în Serbia vreme de peste un secol. Între aceştia cei mai însemnaţi sînt Vasko Popa (1922-1991), fondator al revistei Lumina în 1947 şi înainte mergător al poeziei române postbelice din Serbia, apoi Radu Flora (1922-1989), socotit a fi un savant între oamenii de litere, poet, romancier, eseist şi etnolog, Slavco Almăjan (n. 1940), personalitate complexă a culturii române sud-dunărene – poet, dramaturg, eseist, imagolog, cineast şi traducător, Ioan Flora (1950-2005), poet postmodern de primă mărime al generaţiei ’80, ca şi Petru Cîrdu (1952-2011), poet, ziarist, critic literar şi editor, „constructorul unei rare solidarităţi poetice”, aşa cum a fost caracterizat de Ana Blandiana. Toţi aceştia aparţin în egală măsură literaturii şi culturii naţionale din România. Și alţi scriitori de limbă română din Serbia se situează în prim plan: Ion Milos (1930-2015), Pavel Gătăianţu (1957-2015), Olimpiu Baloş (1950-2008), Ioan Baba (n. 1951), Ileana Ursu (n. 1954), Vasile Barbu (n. 1954), Nicu Ciobanu (n. 1960).

Unul din paradoxurile româneşti constă în faptul că România este înconjurată de români. Basarabia, Transnistria, Bucovina de Nord, Valea Ceremuşului, sudul Ucrainei, Banatul sîrbesc, Voivodina şi Valea Timocului, zona Gyula din estul Ungariei, Cadrilaterul din nord-estul Bulgariei sînt foste provincii istorice sau regiuni populate de comunităţi şi grupuri masive de vorbitori de limbă română. Marea majoritate păstrează (încă) tradiţii româneşti, au făcut să renască sau militează pentru instituţii în limba maternă, cu prioritate şcoli şi biserici, au edituri şi publicaţii în limba română. Cu eforturi susţinute, cu sacrificii materiale şi umane considerabile, ce acoperă etape istorice îndelungate, românii din jurul frontierelor statale actuale au creat şi întreţinut o adevărată cultură naţională fără  frontiere. (autor: Ioan Lașcu, sursa: Convorbiri Literare, septembrie 2018)

(Visited 72 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.