Cu dragoste și durere, despre Patrie

Cu dragoste și durere, despre Patrie

by -
0 908

Am sperat cu toții că urmarea momentului decembrie ‘89 va fi o hiperlumină, o descătușare eruptivă de energii pozitive, o înflorire a ceea ce consideram că a fost ținut, opresat, într-o sinistră seră cu sticla vopsită în negru. Amară a fost dezamăgirea. Pe masură ce înțelegeam adevărata natură a așa-zisei revoluții – agresiune militară asimetrică, lovitură de stat dată de o brigadă de colaboraționiști constituită și pregatită din vreme, „război civil regizat”, cum pe bună dreptate nota apăsat regretatul Mihai Ungheanu – am început să înțelegem și adevărata natură a dezastrului economic, social și, nu în ultimul rând, cultural, care se desfășura sub ochii noștri. Am înțeles, de asemenea, că dacă actul prăbușirii sistemului nu a putut fi decât în mică măsură rezultatul unei revolte populare spontane, pe care nu o negăm, ci al unui plan bine și profesionist gândit din punct de vedere operativ, tactic și acțional, atunci nici cadența evident controlată a raderii sistematice, pas cu pas, cu buldozerul, a blocusului economic productiv național, cu consecințe sociale catastrofale, nu putea fi doar expresia unei uri general dezlănțuite și imposibil de ostoit.

Vorbim, astăzi, de domeniul educație-instrucție pus la pământ, destructurat mai ales în ceea ce conținea el ca moștenire haretiană… Vorbim, astăzi, de un pachet întreg de generații plasat în afara unei cunoașteri minimale, decente, în afara unei cote minimal-decente de profesionalizare, în afara ariei în interiorul căreia se află situate reperele prin care se legitimează actele de conștiință furnizoare de identitate. Nu e locul și nu e cazul aici pentru a purcede la o analiză a sinistrei procesualități impuse și acceptate prin trădare, procesualitate care ne-a așezat pe contrasensul unei perspective istorice sperate, visate. Vom focaliza doar asupra unuia dintre reperele aflate în câmpul de manifestare al conștiinței, conștiință pe care, dacă mai avem curajul, o numim conștiință națională. Reperul acesta poartă numele de „PATRIE”. Reperul acesta a fost cel mai batjocorit, cel mai ignobil atacat, alături de altele câteva de o egală însemnătate, pe motiv că în perioada zisă comunistă el a fost utilizat, în fel și chip, până la a se goli de orice semnificație. O întreagă elită (?!?) cu reflexe euro-universaliste fițoase, doar împrumutate, nu și îndreptățite de operă, a impus o dezicere generală de noțiunea de „Patrie”, o tratare a puținilor care o mai invocau ca pe niște infirmi cultural, ca pe niște încremeniți in ipostaze mentale cel puțin expirate. Da, în vremea așa-zisului comunism românesc noțiunea devenise pentru veleitarii unui anume tip de texte și discursuri o piesă care garanta un anume fel de succes. Redusă la simpla și strict gramaticala ei stare de substantiv, fiind și de genul feminin, biata sintagmă devenise un fel de iubită generală, a tuturor, numai bună de îmbrățișat, de morfolit, de trecut, la rând, prin mulțimea de brațe mereu deschise. Pentru a răspunde cum se cuvine atât acelora care nu se mai satură s-o tot iubească, la nesfârșit, ca pe o caldă și mereu disponibilă fătuță, dar și acelora care pretind că acest fel de iubire i-a șters definitiv noțiunii de Patrie trăsăturile și i-a consumat substanța, îngăduiți-ne să formulăm o definiție a „Patriei”, definiție pe care am mai rostit-o ori publicat-o și cu alte prilejuri, dar fără a fi constatat o luare a ei în considerație.

Iata definiția schițata de noi: „PATRIA” ESTE SUMA SISTEMICĂ, ORGANIC-NATURALĂ, DESFĂȘURATĂ DUPĂ UN COD CONSTITUTIV, A TUTUROR VALORILOR MOȘTENITE, CREATE, TEZAURIZATE, ASUMATE, APĂRATE, AFIRMATE UNIVERSAL ȘI UTILIZATE DE UN POPOR, PE TERITORIUL SĂU DE SORGINTE NUMIT „ȚARĂ”, ÎN TOATĂ EXISTENȚA SA ISTORICĂ.

Să observăm că definiția urmează o perspectivă axiologică și, de asemenea, că „Patria” este rezultatul unei devoțiuni istorice, al unui complex de idealuri slujite în regim de continuitate, că are identitate cultural-spirituală, conținut etico-moral și specific național prin mecanismele de constituire, de existare, de acumulare de experiență de viață și de afirmare creativă, în Lume, ale națiunii. În termeni actual agreați am putea spune că Țara este hard-ul din interiorul căruia expandează necontenit, intens valoric, soft-ul vieții fără de sfârșit al românității. Când plecăm, mai mult sau mai puțin, hard-ul rămâne, dar soft-ul, cu toate bunurile lui, ne urmează pretutindenea. Mai trebuie spus că am convocat în această definiție sugestii preluate de la cronicari, de la pașoptiști, de la Eminescu și Creangă, de la Blaga și Vulcănescu, de la Paulescu și Hulubei, de la Noica și de la Țuțea, de la cei care au luptat și s-au jertfit la Mărășești, de la participanții la Adunarea de la Alba Iulia 1918, de la cei care au făcut hidrocentrala de la Porțile de Fier sau Metroul bucureștean și, de fapt, de la toți stâlpii de intensă lumină pe care stăm așezați, cu toate ale noastre – bune si rele, dar mai ales bune, de la zidirea timpului omenesc.

Fie-ne ingăduit să-i întrebăm pe aceia care, deloc puțini, au luat sau încă mai iau în batjocură, din simplă prostie mimetică sau, vai, la ordine bine plătite, nu substantivul ci, pe fond, chiar noțiunea de Patrie, în intregul ei, nu de ce-o fac, ci până când vor mai îndrăzni să o facă?

Plecând de la definiția schițată de noi, de la conținutul ei care e, credem noi, cât se poate de clar, fie-ne îngăduit să-l întrebăm pe poetul (nu-i rostim numele) premiat de Uniunea Scriitorilor (și, sau poate mai ales) pentru că într-un text ne descria cum își depune el umorile testiculare în ochii și pe obrazul Patriei, în vreme ce o mângâia, tandru, cu apelativul „FĂ, PATRIO, FĂ!”, dacă era conștient că îi tratează cu serozitățile lui viscerale pe, așa cum spuneam, Eminescu, Iorga, Cuza, sau Ceahlăul, Putna, Voronețul și Cheile Dâmbovicioarei… Dacă era conștient, e jale și mă cutremur fara speranță… Recitiți, cu bunăvoință, vă rog din inimă, definiția. Atât! (autor: Valeriu Pricină, sursa: Revista Clipa)

(Visited 266 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.