Circumscripţia Covurlui, un fief electoral şi avanpost propagandistic legionar (studiu, 1930-1933)

Rezultatele electorale ale Mişcării Legionare, la alegerile generale din 1931-1932, demonstrează că circumscripţia Covurlui a fost de la început un fief politic gardist. La 1 iunie 1931, pentru prima oară de la înfiinţare, Garda de Fier, organizaţia politică a Legiunii Arhanghelul Mihail, a participat la alegeri generale, sub titulatura „Gruparea C. Z. Codreanu“. Printre cele 17 circumscripţii în care s-au depus liste de candidaturi la Camera Deputaţilor, s-a aflat şi Covurlui, unde se alegeau 7 deputaţi.

Dintre candidaţii legionari, doi erau impuşi de la „centru“: profesorul Ion Zelea Codreanu, tatăl „Căpitanului“, vechi militant al Partidului Naţionalist Democrat şi ulterior al L.A.N.C., „cap de listă“, şi inginerul Gheorghe Clime, şi el fost membru al L.A.N.C, pe cea de-a treia poziţie. Completau lista M. Lefter, şeful organizaţiei, pe poziţia a doua, şi alte cadre locale: Aurel Ibrăileanu, Gheorghe Totolici (preot din Smulţi), Crăciun Teodoraşcu şi Alecu L. Mocanu.

In mod surprinzător, devansând partide precum P.N.T., Partidul  Poporului şi P.S.D., „Gruparea C. Z. Codreanu“ a fost votată de 3.084 alegători, cuantificând 10.61% din totalul voturilor. Doar două partide erau mai bine cotate în circumscripţia Covurlui: Uniunea Naţională (43.68 %) şi P.N.L. Gheorghe Brătianu (14.94 %). Principalul concurent ideologic al Gărzii de Fier, L.A.N.C., a obţinut doar 1.72 % (502 voturi). De altfel, trebuie spus că în ultimii ani, Liga lui A. C. Cuza înregistrase o diminuare drastică a popularităţii în întreaga ţară. De exemplu, în circumscripţia Covurlui, L.A.N.C. scăzuse constant în opţiunile electoratului: 1926 (1742 voturi, 6.59 %), 1927 (723 voturi, 2.60 %), 1928 (596 voturi, 2.14 %), 1931 (502 voturi, 1.72 %). In condiţiile în care procentul absenteiştilor a rămas constant (25.40 % în 1928 şi 26.35 % în 1931), iar votanţii tradiţionali ai stângii şi partidelor evreieşti nu alegeau în nici un caz un partid cu o ideologie pronunţat anticomunistă şi antisemită, este de presupus că, în această circumscripţie, pe lângă votanţi ai L.A.N.C., Garda de Fier a atras şi alegători ai „partidelor istorice“ (P.N.L., P.N.T., P. Poporului, P. Tărănesc Lupu).

In 1931, în circumscripţia Covurlui, „Gruparea C. Z. Codreanu“ a obţinut al patrulea rezultat electoral, fără a reuşi totuşi alegerea vreunui deputat. Alte scoruri favorabile, peste media generală obţinută pe ţară, au mai fost înregistrate în circumscripţiile Cahul, Câmpulung, Ismail, Turda. Dincolo de forţa organizatorică a Legiunii Arhanghelul Mihail în Covurlui, o altă explicaţie a succesului electoral rezidă şi în comportamentul favorabil al autorităţilor locale, care au evitat orice imixtiune în procesul electoral. De altfel, la sfârşitul alegerilor, liderii legionari au mulţumit public lui Dan Sărăţeanu, prefectul judeţului, şi maiorului Niculescu, comandantul Legiunii de Jandarmi Covurlui.

Iată cum anunţa ziarul Biruinţa „victoria“ electorală din Galaţi: „In Covurlui, unde oraşul e complet înstrăinat, iar judeţul, în afară de o singură plasă unde avem organizaţie, totuşi în Covurlui am luat 3.081 voturi. […] Dacă alegerile în toată ţara ar fi fost libere pe jumătate ca la Covurlui, nu numai că am fi luat 2% pe ţară, dar am fi luat în unele judeţe majorităţi absolute“.

Interesante sunt şi informaţiile publicate de aceeaşi sursă, în legătură cu sumele cheltuite de Mişcarea Legionară în timpul campaniei electorale în circumscripţiile Covurlui, Ismail şi Cahul. Conform cifrelor, Garda de Fier ar fi cheltuit în cele trei judeţe mai-sus menţionate 43.267 de lei, dintre care doar 7.407 pentru Covurlui27. Ca de obicei, fondurile proveneau din donaţii făcute de legionarii înstăriţi, aceiaşi din anii trecuţi: S. Peceli, Gh. Potolea, Aurel Ibrăileanu, M. Lefter, Gh. Totolici.

In primăvara anului 1932, mobilizarea exemplară din timpul campaniei pentru alegerile parţiale din circumscripţia Tutova, a permis Mişcării Legionare alegerea deputatului Ion Zelea Codreanu. La Tutova, cuibul gălăţean „G. Dima“ a contribuit, de exemplu, cu 6 „muschetari“ la propaganda electorală. In acelaşi an, legionarii au participat la alegerile generale din 17 iulie. Analizând configuraţia listei de candidaturi a „Grupării Zelea Codreanu“ în circumscripţia Covurlui remarcăm că, faţă de alegerile generale din 1931, cu excepţia lui Ion Zelea Codreanu, păstrat primul pe listă, ceilalţi candidaţi, toţi originari din judeţ, erau noi: Mihail Stelescu, Ion Miron, Haralambie Fus, Ion Nedu, Gheorghe Potolea, Dumitru Cristian. Explicaţia este simplă: Gh. Clime, A. Ibrăileanu şi Mille Lefter, toţi candidaţi la Covurlui în 1931, au fost distribuiţi în 1932 pe alte liste electorale, pe primele poziţii. Astfel, Gh. Clime a candidat la Muscel, primul pe listă, şi la Iaşi, al treilea; A. Ibrăileanu a fost numit „cap“ de listă la Brăila şi Ismail, în timp ce Mille Lefter era al doilea pe lista de la Cahul, după Corneliu Zelea Codreanu. La Senat, la Covurlui, candidat era Spiru Peceli, care nu a fost ales. In urma contabilizării buletinelor de vot, a reieşit că „Gruparea Corneliu Zelea Codreanu“ a obţinut 6.077 de voturi (19.54%), plasându-se imediat după P.N.T. De altfel diferenţa dintre cele două partide politice era infimă, de numai 144 de voturi. In ciuda acestui rezultat strâns, datorită sistemului complicat de distribuire a mandatelor, ţinându-se cont şi de rezultatele electorale pe întreaga ţară, Garda de Fier s-a ales cu un singur deputat de Covurlui, Mihail Stelescu, prin cedarea primei poziţii de către profesorul Codreanu. Au mai fost aleşi: M. Lefter (Cahul), C. Z. Codreanu (Neamţ), Ion Niculcea (Suceava) şi Ion Zelea Codreanu (Tutova). Trebuie precizat că, în afara circumscripţiilor Turda şi Covurlui, în celelalte fiefuri electorale tradiţionale, Garda de Fier a pierdut voturi. O posibilă explicaţie, oferită de istoricul german Armin Heinen, ar fi că prin depunerea a 36 de liste (dublu faţă de 1931), forţa propagandei legionare, până atunci concentrată în câteva puncte, s-a dispersat.

Pentru a eficientiza utilizarea fondurilor, Garda de Fier a renunţat la participarea la alegerile locale, aşa cum s-a întâmplat în cazul alegerilor judeţene şi comunale, desfăşurate în zilele de 4-5 decembrie 1932. Intr-un comunicat emis de către Comitetul Executiv al Gărzii de Fier Covurlui, semnat de către A. Ibrăileanu, S. Peceli şi Gh. Potolea, se recomanda gălăţenilor să voteze cum credeau de cuviinţă, dar ţinând cont de următoarele criterii de selecţie a candidaţilor: „cinste, dragoste de comună, judeţ, ţară şi dezinteresare“.

In această perioadă, Garda de Fier a continuat însă propaganda. Cu aceeaşi intensitate şi constanţă ca în timpul campaniilor electorale, propaganda legionară a vizat mai ales mediul rural, fără a neglija marile oraşe. La 3 noiembrie 1932, C.Z. Codreanu şi M. Stelescu au încercat să pătrundă cu forţa în târgul Bereşti, care fusese izolat din cauza unei epidemii de febră aftoasă, incidentul soldându-se cu rănirea plutonierului de jandarmerie Ciobanu şi arestarea a patru membri ai Gărzii de Fier (Bourceanu, T. Antohi, Gh. Potolea, D. Cristian). In aceeaşi lună, la Galaţi, Brăila şi Focşani, gardiştii au organizat ample manifestaţii. La Galaţi, Codreanu şi ceilalţi deputaţi ai Gărzii, au ajuns la 13 noiembrie 1932, cu remorcherul „Fraţii Moor“, fiind întâmpinaţi solemn de Garda de onoare a drapelului Batalionului I Covurlui. Intonând „Chemarea legionarilor“, demonstranţii au afişat pancarte pe care scria „Trăiască deputaţii Gărzii de Fier!“ şi „Bine aţi venit!“. De aici, deplasându-se pe străzile Portului, colonel Boyle şi Domnească, legionarii s-au îndreptat spre sala cinematografului Paradis, condus de Gârbea şi preferat de Mişcarea Legionară pentru că era proprietatea unui creştin. La întrunire au participat peste 1800 de persoane. Spiru Peceli a prezidat adunarea, iar Iliescu, conducătorul legionarilor brăileni, Ibrăileanu, Ion Miron (în numele meseriaşilor români), Neculai Nechita (muncitor), Stefan Frăţilă (muncitor) şi profesorul Ion Zelea Codreanu au luat, pe rând, cuvântul. Dacă tatăl lui Codreanu a lăudat performanţele electorale şi organizatorice ale legionarilor gălăţeni, Mihail Stelescu şi-a asigurat „Căpitanul“ că „tinerimea de astăzi e dispusă să biruie sau să moară“. Ultimul a vorbit Corneliu Codreanu care a criticat numărul mare al miniştrilor, a pledat pentru sancţiuni contra „tâlharilor banului public“ şi a cerut românilor „mari sacrificii“.

Un important moment în evoluţia organizaţiei legionare de Covurlui a avut loc la 5 ianuarie 1933, cu ocazia Congresului de la Focşani. Atunci s-a decis ca Mihail Stelescu, excedat de sarcinile de deputat, să cedeze conducerea Batalionului I Legionari lui Constantin Savin. Imediat, noul lider a dispus câteva măsuri: obligativitatea şefilor de cuiburi de a prezenta în scris la sediul batalionului situaţia cuiburilor, de a raporta înfiinţarea unor cuiburi noi, de a achiziţiona cămăşi verzi pentru toţi, de a da bani pentru cumpărarea camionetei „Dunărea“. De asemenea, şefii de cuiburi erau convocaţi la o întrunire pentru 18 ianuarie, la sediul Batalionului. Constantin Savin a numit în funcţia de secretari ai Batalionului pe Ion Neculai şi Gh. T. Costea, corespondent pe Ion T. Popescu, aghiotant al comandantului pe Emil Brumă, toţi devenind automat şi şefi de cuiburi. Pentru activitatea intensă propagandistică, Savin cita cuiburile „George Dima“, „Alexandru Vlahuţă“, „Romeo Popescu“ şi „Decebal“. In plus, cuibul G. Dima, care participase cu 6 „muschetari“ la campania electorală din judeţul Tutova din 1932, urma să formeze Garda Drapelului Batalionului. Tot mai autoritar, dedicat principiului disciplinei faţă de lider, Savin le ordona legionarilor din Batalion: „Nici un cuib nu poate funcţiona fără împuternicirea mea. Nici un legionar nu are permisiunea să poarte uniforma decât cu aprobarea mea“.

La numai o săptămână după acest ordin, activitatea legionară a primit o lovitură puternică. La 4 februarie 1933, la aproape o lună de la instalare, guvernul Vaida declara „starea de asediu în municipiile Bucureşti, Cernăuţi, Galaţi, Iaşi, Timişoara, Ploieşti, precum şi în regiunile industriale din judeţul Prahova“ (articolul I). Conform articolului II, „atribuţiile de poliţie şi de siguranţă generală a statului se vor exercita de către personalul poliţienesc (…) cu comandanţii Corpurilor de armată sau diviziile respective“. Crimele şi delictele în contra siguranţei statului, a Constituţiei şi a ordinii publice urmau să fie anchetate de Parchetul Militar şi judecate de către Tribunalul Militar.

Cazurile de obstrucţionare a propagandei gardiste s-au înmulţit simţitor în această perioadă. In comuna Cavadineşti, de exemplu, agentul Enac Felea a pătruns în casele locuitorilor şi le-a rupt calendarele legionare de pe pereţi; în comuna Balinteşti notarul şi secretarul comunei, simpatizanţi ai Gărzii de Fier, au fost pârâţi de către jandarmul din localitate prefectului de judeţ şi „au suferit consecinţe“; în comuna Folteşti, şeful de post „a ajuns factorul poştal ce face cursa Folteşti – Oancea din urmă şi i-a luat din geantă un sul de manifeste trimis […] pentru Neculai Antache din Oancea“. Cu ocazia unei vizite în comuna Băneasa, la 19 februarie 1933, C. Z. Codreanu a recomandat organizaţiei de Covurlui să suspende temporar activitatea, trecând simultan la reorganizarea cuiburilor şi atragerea tinerilor fără ocupaţie. Acelaşi lucru l-a susţinut şi în timpul consfătuirii desfăşurate la sediul Gărzii de Fier din strada Traian nr. 9, la 2 aprilie 1933. Codreanu a cerut atunci legionarilor să fie disciplinaţi, să nu poarte uniforme pe perioada stării de asediu şi să ofere autorităţilor informaţii despre „elemente comuniste“, acţiune prin care să demonstreze că „sunt devotaţi patriei şi neamului“.

Propaganda legionară a continuat pe alte căi, prilejuite de cununiile religioase dintre membrii mişcării. La nunta Marcelei T. Serban şi a lui Petre I. Vicol, legionar din Băneasa (jud. Covurlui), au participat C.Z. Codreanu şi fruntaşi gardişti brăileni, gălăţeni şi nemţeni, precum Iliescu, Ibrăileanu, Eşanu, Lefter, Potolea, Neculai Antache.

La 17 martie 1933, informatorii Siguranţei anunţau intenţiile Mişcării Legionare de a întreprinde, în luna mai, marşuri în comunele rurale din judeţele Tutova şi Covurlui (organizate de batalioanele Galaţi şi Bârlad), Cetatea Albă şi Tighina. Inspectoratul local de Poliţie caracteriza Garda de Fier din Galaţi drept o organizaţie cu „cadre puternice şi o activitate precisă“. Pe timpul stării de asediu, organele de ordine au notat însă absenţa propagandei de masă din partea legionarilor.

In 1933, s-a înfiinţat organizaţia legionară a Dunării de Jos, formată din judeţele Covurlui, Brăila, Tulcea şi Ismail, rolul conducător revenind gardiştilor gălăţeni. Comandant al regiunii a fost numit Aurel Ibrăileanu, care în această calitate, printre altele, împărţea exemplare din Cărticica şefului de cuib şi semna carnetele de identitate (pentru care fiecare legionar contribuia cu 5 lei). Dintr-o notă a Ministerului de Interne reiese că, la 6 martie 1933, exista în Galaţi cuibul condus de Ion Popescu, de aproximativ 60 de membri.

La 6 august 1933, A. Ibrăileanu l-a numit pe studentul Petrică Tocu în funcţia de comandant al Corpului Legionar Galaţi, pe Tică Condeescu, comandant al Corpului Legionar Ismail, pe Alexandru Ceapraz în fruntea Corpului Legionar Brăila şi pe Simion Miron, din Bolboca, în plasa Reni. Până la instalarea în funcţie a comandantului V. Silaghi la Tulcea, legionarii din localitate ascultau tot de Ibrăileanu. Prin metode obişnuite de colectare a fondurilor, prin donaţii, la începutul anului 1933, legionarii din regiunea Dunării de Jos au achiziţionat camioneta „Dunărea“. Festivalurile reprezentau o altă sursă financiară indispensabilă. La 12 februarie 1933, la Galaţi, Frăţia de Cruce „Dunărea“ şi Cetăţuia „Oltea Doamna“ au organizat un festival în căminul cultural din „Sfinţii împăraţi“, sub preşedinţia părintelui econom Cosma. Programul conţinea o conferinţă despre Spiru Haret a profesorului Caraman, recitări de poezii şi reprezentaţia piesei istorice „Cetatea Neamţului“, în trei acte, de Vasile Alecsandri, regizată de legionarul Remonto. Din totalul de 700 de lei, 300 au revenit căminului, iar 400 pentru achiziţionarea camionetei. De asemenea, legionara Radomir a organizat „o expoziţie de pictură şi lucru manual“, fondurile strânse cu acea ocazie fiind trimise la Bucureşti, unde se construia Casa Verde. La fel s-a procedat la 27 august 1933, cu banii rezultaţi la „chermeza“ din grădina Müller, când s-au strâns 3000 de lei.

Din luna septembrie, legionarii din zona Dunării de Jos beneficiau şi de o camionetă Fiat tip 505 Colonial, primită de la doamna Sătnescu, din comuna Pueşti (judeţul Tutova), care a intrat imediat în reparaţie radicală la Atelierul brăilean Bărbulescu.

Incepând cu 14 noiembrie 1933, prin instalarea guvernului liberal condus de I. Gh. Duca, adversar neîmpăcat al legionarilor, Garda de Fier primea o altă lovitură. Campania electorală din iarna acelui an a fost probabil cea mai violentă din istoria interbelică a României. La 9 decembrie 1933, Legiunea Arhanghelului Mihail şi Garda de Fier au fost scoase în afara legii şi listele electorale anulate. A urmat apoi un val de arestări, a cărui dimensiune este neclară, din păcate, la acest moment al cercetării. Potrivit declaraţiilor Guvernului, 1700 de legionari ar fi fost arestaţi, în timp ce sursele legionare avansau cifre ce se ridicau la peste 10.000 de arestaţi. Nu deţinem date nici despre numărul legionarilor gălăţeni închişi în această perioadă. Cert este că măsura guvernului liberal a declanşat un război deschis între Mişcarea Legionară şi guvernul Duca, care a culminat în mod tragic cu asasinarea prim-ministrului. La 29 decembrie 1933, trei legionari, care au rămas în istorie drept Nicadorii, formă prescurtată a numelor – Nicolae Constantinescu, Ion Caranica şi Doru Belimace – l-au ucis pe politicianul liberal, pe peronul gării Sinaia.

Eforturi organizatorice ale lui C. Z. Codreanu în judeţul Covurlui pot fi identificate încă din primii ani de existenţă ai Legiunii Arhanghelul Mihail (1927-1929). Câţiva lideri locali, membri ai L.A.N.C., au sprijinit şi, ulterior, s-au înscris în formaţiunea condusă de cel supranumit „Căpitanul“. Aceşti politicieni, printre care amintim pe Spiru Peceli, Gh. Potolea (preşedinte al L.A.N.C. secţia Bereşti), Mille Lefter (preşedinte L.A.N.C. în judeţul Covurlui), au asigurat şi o mare parte din fondurile Legiunii în primii ani de activitate şi nu numai. De exemplu, în septembrie 1928, comercianţii Peceli şi Potolea, acţionari la Banca L.A.N.C., au cedat acţiuni Legiunii în valoare de 8000 de lei, terenuri şi, în plus, au făcut numeroase donaţii reprezentând sume mai mici. Esenţială s-a dovedit experienţa gardiştilor din Covurlui în cadrul Mişcării Legionare. La centru, au activat M. Stelescu (aghiotant al lui C. Z. Codreanu şi deputat), Spiru Peceli (membru al Senatului Legiunii), avocatul Mille Lefter (şef al organizaţiei de Covurlui, membru al Consiliului Suprem al Legiunii Arhanghelului Mihail), avocatul Aurel Ibrăileanu (şef al organizaţiei de Covurlui, membru al Consiliului Suprem al Legiunii Arhanghelului Mihail), Gh. Istrate (comandant al Frăţiilor de Cruce), Gh. Potolea (membru al Consiliului Suprem al Legiunii Arhanghelului Mihail).

Organizaţia legionară de Galaţi a obţinut rezultate electorale excelente, care au făcut din circumscripţia Covurlui un fief politic al Gărzii de Fier. Din 1929, secţia a devenit un centru al regiunii Dunării de Jos, de răspândire a propagandei legionare în judeţele Brăila, Tulcea, R. Sărat, Ismail, Cahul, dar şi mai departe, în ţinutul Maramureşului. Incepand cu anul 1930, organizatia legionara de Covurlui a devenit un avanpost pentru propaganda politica in judete si regiuni invecinate, precum sudul Basarabiei (Cahul, Tighina), Dunarea de Jos (Braila, Tulcea), R. Sarat, Tecuci, dar si in zone indepartate ale tarii, cum a fost cazul Maramuresului. Responsabilitatea administrativă a gestionării primelor centre legionare în sudul Basarabiei a revenit organiza]iei de Covurlui. Locuitorii judetului Cahul, simpatizanti ai Legiunii, se puteau înscrie la Mille Lefter (răspunzător si de localitătile Galati, Independenta, Pechea, Cudalbi) si cei din judetul Ismail la A. Ibrăileanu (care avea în subordine Beresti, Gănesti si Oancea, centre din Covurlui). La sfarsitul anului 1930, în luna decembrie, Codreanu a hotărat initierea unei puternice campanii de propagandă în Basarabia, împărtită în acest scop în trei zone: nord (Soroca, Bălti si Hotin) – responsabil preotul Georgescu Edineti, centru (Lăpusna, Orhei si Tighina) – profesorul Matei Dănilă, Constantin si Totu, si sud (Cahul, Ismail si Cetatea Albă) – C. Z. Codreanu si legionarii din Galati. Ultimii urmau să intre în Basarabia prin Reni, vizand cu precădere coloniile germane si orasul Bălti, pentru atragerea cat mai multor membri ai L.A.N.C.-ului. Preocuparea Gărzii de Fier pentru atragerea de simpatizanti în Basarabia a rămas constantă, o notă informativă a Sigurantei, din 22 octombrie 1932, avertizand asupra intentiilor lui Codreanu de a organiza un grup de 200 „legionari călăreti “, domiciliati în Covurlui, care să plece în mars spre Ismail si Cetatea Albă. Legionarii ar fi trebuit condusi chiar de către Codreanu, punctul terminus al marsului urmand a fi Tighina.

Dupa Florin-Razvan Mihai, Revista Erasmus (nr. 15), Publicaţie a Societăţii de Studii Istorice Erasmus.