Ce înseamnă tradiţionalism? (cultură vs civilizaţie)

Ce înseamnă tradiţionalism? (cultură vs civilizaţie)

by -
3 1381

Exista o tehnica a vietii materiale si o tehnica a vietii sufletesti. Una e rezultatul descoperirilor si inventiilor stiintifice, intemeiate pe legi precise si universal valabile; cealalta e rezultatul unor indelungi experiente launtrice ale omului cu sine, ale omului cu oamenii, ale grupului cu grupurile; cristalizari de viata verificata in cursul veacurilor sub porunca unei credinte religioase si a unui temperament de rasa. Tehnica vietii materiale, stiintifica si deci obiectiva, apartine domeniului exterior si are de scop cucerirea naturii, smulgerea si transformarea bunurilor ei in folosul omenirii. Masinismul modern e aspectul ei cel mai impunator si, totodata, caracteristica totalitatii produselor ei ce alcatuiesc civilizatia europeana. Indiferenta deosebirilor de rasa, de credinta, de latitudine geografica, tendinta ei expansiva e uniformizare. Masina e valabila pretutindeni. Unde nu exista, necesitatea materiala o cere. Tari inapoiate se numesc mai ales tarile fara masini. Tari civilizate se numesc tarile unde masinismul atinge maximul dezvoltarii. Civilizatia americana e fara egal. Problema civilizatiei e problema masinii. Cand noi si tarile in situatia noastra zicem europenizare, intelegem civilizare, adica industrializare in randul intai. Din moment ce binefacirile tehnicii materiale sunt indiscutabile, cine ar prefera drumul noroios de tara trotuarului asfaltat, cine-ar prefera diligenta automobilului si opaitul becului electric? Traditionalismul, in acest sens, ar fi anacronism.

Dar traditionalismul nu e o forta ce se opune civilizatiei. Traditionalismul e tehnica vietii sufletesti a unui neam. Civilizatie e tehnica vietii materiale a omenirii. Tehnica vietii sufletesti constituie cultura unui neam, -acel fel de a fi, de a gandi si a simti, de a vorbi si de a se inchina, de a nadajdui si chiar de a muri. E o cristalizare elaborata in curs de veacuri si de milenii, incercata prin flacarile si torentele istoriei, determinta intr-un fel si nu intr-altul de fatalitatea launtrica a sangelui si a credintei, a rasei si a religiei. Civilizatia uniformizeaza; cultura diferentiaza. Acelasi tren face sa calatoreasca la fel si englezul si indianul; dar diferentele culturale ii vor impiedica sa se inteleaga la fel. Un raport conditionat intre cultura si civilizatie e greu de stabilit. Americanii au dus la apogeu civilizatia europeana si stralucesc printr-o cultura de Baedecker. In umbra fabricilor lor uriase, forfota sectelor religioase dovedeste criza unui suflet ce n-a izbutit insa sa-si creeza forma echilibrata a culturii. India a creat, in schimb, o cultura, o intelepciune a vietii, fara sa cunoasca binefacerile masinii. Anglia, Franta, Germania au o cultura dublata de civilizatie –fapt care provoaca de obicei confuzia noastra cand vorbim de una si intelegem pe cealalta. In fiecare din acesta tari gasim o civilizatie materiala europeana; exista totusi o cultura engleza in Anglia, o cultura germana in Germania. Din confuzia celor doua notiuni, cu sfere atat de deosebite, s-a nascut tendinta de a fauri, peste granitele rasei si ale credintei, o cultura universala, care sa uniformizeze sufletul cum civilizatia uniformizeaza materia. Si astfel, in domeniul graiului s-a fabricat limba esperanto, iar un domeniul religiei teosofia, doua artificii ce dovedesc tocmai imposibilitatea unei culturi universale.

[…]

La 1906, Miguel de Unamuno ataca problema europenizarii Spaniei, a modernizarii ei, in imprejurari aproape identice cu ale noastre. Erau si acolo europenisti care se topeau de dorul Parisului si, intre asprele stanci iberice, se credeau exilati. Erau artisti care jurau pe estetica franceza; simbolisti care se inchipuiau ruinati de absintul ce consola pe Verlaine, adolescenti liberi cugetatori pentru care ironia lui Anatole France infatisa suprema expresie a intelepciunii. “Nimic nu-mi produce un mai strasnic efect grotesc – zice Unamuno – decat sa ma gasesc cu acesti indivizi, frantuziti de obicei, care isi zic emancipati de orice tiranie, indragostiti de libertate, spirite tari, anarhisti uneori, atei foarte adesea…” Admirator al severitatii africane ce-a otelit cugetarea unui Augustin si a unui Tertulian, Unamuno opune spiritului francez, slefuitor de “sentimente comune”, spiritul “pasionat si arbitrar” care a facut gloria Spaniei mistice. Legea imitatiei? Iata cum o infiereaza: “Osanda cui incearca sa se modeleze dupa altul e ca inceteaza sa fie el insusi fara sa izbuteasca a fi cel pe care l-a luat drept model, si ca, astfel, nu mai e nimic!” Imitatia anuleaza personalitatea creatore. Pentru salvarea acestei personalitati, Unamuno prefera barbaria poporului sau slefuitorului estetism francez: ”Daca suntem barbari, de ce sa nu ne simtim si sa nu ne proclamam astfel, iar daca e vorba sa cantam durerile si mangaierile noastre, de ce sa nu le cantam dupa estetica barbara”? (Verités arbitraires).

Estetica barbara? Adica o estetica autohtona.

E ceea ce vrea traditionalismul.

autor: Nichifor Crainic

(Visited 601 times, 1 visits today)

3 COMMENTS

  1. Un arhitect ar trebui sa imbine armonios vestigiile trecutului cu arhitectura moderna si in primul tinindu-se cont de a nu degrada si polua mediul inconjurator,mediu necesar traiului intregii planete,mediu unde pe scara evolutiei sa dezvoltat omul.Ori ce fel de cladire veche simbolizeaza un timp,o era o poveste,o istorie,istoria progresiva a omenirii a intregii Planete Pamint.Sa auzim numai de bine!.

  2. Vizitand Berlinul, admiram atat cladirile vechi cat si pe cele noi. Discutand, mai tarziu, cu un neamt mi-am manifestat admiratia pentru arhitectura cladirii “Centrul Sony” (sper ca nu gresesc referitor la denumire). Raspunsul a fost: “Aceasta cladire mie nu-mi spune nimic. Nu reprezinta Germania. O poti amplasa oriunde in lume. Arhitectura Germaniei inseamna altceva.” . A continuat spunandu-mi ca modernizarea nu inseamna copiere ci o o asezare fireasca a noului pe fundamente traditionale. Altfel se ajunge la o nivelare monotona si urata.

    Sper ca nu plictisesc adaugand si cateva citate referitoare la traditie.
    Traditia bine inteleasa este ca o coloana de marmura luata de la un templu vechi pentru a fi folosita la unul nou.” O. Densusianu

    “Adevarata traditie nu are nimic retrospectiv. Ea se simte chiar in educatia si firea creatorului si nu in preocuparile sale documentare” G. M. Cantacuzino

    Memoria este baza personalitatii individuale, asa dupa cum traditia este baza personalitatii colective a unui popor. Miguel de Unamuno

    “Un popor traieste numai pana atunci pana cand isi cunoaste trecutul si este insufletit pentru al sau viitor. Indata ce aceste doua scantei se stersera din inima lui el a murit, desi pare ca traieste.” Mitropolitul Andrei Saguna

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.