Căderea lui Ceauşescu şi sistemul bancar

Căderea lui Ceauşescu şi sistemul bancar

by -
11 1248

În primăvara lui 1989, Nicolae Ceauşescu a anunţat că România şi-a încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare. Mai mult, Ceauşescu a făcut să se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român să mai apeleze la credite străine, să se îndatoreze, aşadar. Totul având drept scop să ferească ţara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii ’80, anii atât de cumpliţi pentru noi toţi, când Ceauşescu, somat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care “Europa liberă” a comentat, la început, această situaţie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputincioşi, al unor prăpădiţi care au contractat, cu inconştienţă, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul că paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investiţii – canale de navigaţie, centrală atomică, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc. – părea dovada certă a nebuniei megalomane a lui Ceauşescu şi a laşităţii noastre că îl suportăm!

Prin anii ’87 – ’88, tonul „Europei Libere” a devenit altul: i se reproşa acum lui Ceauşescu nu incapacitatea economiei româneşti de a-şi plăti cheltuielile, ci i se reproşa însuşi faptul că ne plătim datoriile, căci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orăscu, doar toate celelalte ţări trăiesc bine mersi fără să-şi achite creditele primite, ci numai dobânzile. Am constatat astfel, cu mare uimire, că, în loc să fie apreciată ca un act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau instituţii, stârnea comentariile cele mai înveninate. Ca persoană care am fost crescut în teama de a nu rămâne cuiva dator, n-am prea înţeles, la început, această ciudată atitudine. Mai apoi, cugetând oareşicât, am înţeles un adevăr simplu despre cei care trăiesc din a-i împrumuta pe alţii, despre cei care trăiesc din câştigul astfel realizat, adică cămătarii: bancherii te împrumută nu ca să le restitui cât mai repede banii, ci ca să le rămâi la nesfârşit dator, plătindu-le cu regularitate numai dobânzile. Drept care mă întreb cu maximă ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu finanţa mondială dacă toate ţările ar proceda cum a procedat România în primăvara anului 1989?

Să ne imaginăm că toţi datornicii şi-ar plăti datoriile şi ar hotărî, prin lege, să nu mai facă alte datorii! În ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel în depozitele băncilor dacă nimeni nu va mai apela la bănci, să se împrumute! În ce altceva decât în mari grămezi de hârtie inutilă?!Cu alte cuvinte, România devenise, în primăvara anului 1989, o mare primejdie pentru finanţa mondială, pentru cei dedulciţi la traiul din camătă, trai nemuncit! Primejdia constând în puterea exemplului, a forţei de contagiune pe care ar fi putut-o avea „modelul românesc”! Mi-am dat seama de asta şi din înverşunarea deplasată cu care „Europa liberă” a comentat momentul eliberării României de povara datoriilor externe. Nimeni, în Occident nu s-a grăbit să ne felicite. Dimpotrivă! Iar când Ceauşescu şi-a exprimat dorinţa, dar şi putinţa ca România să iasă pe piaţa de credite, acordând împrumuturi cu o dobândă mult mai mică decât cea îndeobşte practicată, pentru a dovedi astfel umanismul societăţii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, că Nicolae Ceauşescu, săracu’, şi-a semnat sentinţa de condamnare la moarte! Cred că acest gest, de sfidare şi de demascare a marii finanţe mondiale, a dus cel mai mult la acea concertare de forţe care au reuşit, profitând de generozitatea şi puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai să-l dea jos pe Ceauşescu de la putere, dar să-l şi pedepsească personal, fizic, pentru insolenţa sa. Cu consecinţa, „firească”, a revenirii României, cuminţită, în rândurile ţărilor îndatorate până la gât marii finanţe, dând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai încerca vreodată, în Europa de Est sau în Africa, înAmerica Latină sau în Asia să procedeze caNicolae Ceauşescu, ca el s-o păţească! Tare aş fi curios să ştiu cât a costat această debarcare a lui Ceauşescu! K.G.B.-ul, la ale cărui servicii a apelat marea finanţa mondială, este o instituţie serioasă, care ţine la preţ! La fel şi celelalte. Mai puţin securitatea română, care, bucşită cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus să-şi fi dat concursul pe gratis, din. patriotism, convinsă că se pune în slujba poporului român! De plătit, fireşte, noi vom plăti costul înlăturării lui Ceauşescu şi-l vom plăti înzecit, însutit, înmiit, poate.

Autor: Ion Coja (fragment din “Greşeala fatală a lui Nicolae Ceauşescu”)

(Visited 505 times, 1 visits today)

11 COMMENTS

  1. Prostii… Nu este o realizarea deosebita faptul ca a intors datoria. O adevarata realizare era daca o intorcea intr-un mod in care sa nu fie afectata malign toata societatea. Hai!!! Chiar trebuie sa amintim aici toate mizeriile si injosirile romanilor din acea perioada pentru a va aduce aminte cum s-a platit acea datorie?

  2. Ce inseamna ,,daca ar fii bine condusa,, .De ce va face-ti atatea griji,noi stapani la care a-ti vandut ,,Romania,,stiu sa va conduca.

  3. Totul depinde oameni buni de noi toti ,cei de buna credinta , adica cei cinstiti si muncitori ,chiar DACA nu au cunoscut ,inca pe bunul DUMNEZEU ,toate la timpul lor … ? .Bunul DUMNEZEU este f. rabdator cu fiecare dintre noi , NU poate sa/si inchipuie mintea omeneasca cata rabdare are ,cat poate iubii ,cat poate vedea ,cat poate schimba , cata puterea are , DAR toate le asteapta ca ,noi pacatosii ,/ dintre care eu sant primul / ,noi toti sa/i cerem si sa/l RECUNOASTEM ca ,STAPAN ,TATAL CERESC SI CREATORUL AL TUTUROR VAZUTE SI NEVAZUTE …! EL ne/a creat din pamant si in pamant trupul nostru se va intoarce ,iar SUFLETUL este nemuritor ,fapt care noua tuturor EL ne/a aratat f. CLAR ,in viata lui scurta ca ,dupa moarte A inviat sa vada si orbii cu ochii lor sanatosi ….. si sa gandeasca si cei cu mintea lor intunecata . Deci numai cu ajutorul lui ,putem biruii orice ,DAR sa ne aplecam in CASA LUI si in fata lui si sa traim dupa randuielile biserici crestine ,totul este sa facem primul pas si biruinta este A nastra ,sa schimbam tara ,poporul si intarii DREAPTA CREDINTA . AMIN !

  4. @Daniel

    Tin sa-ti amintesc ca pana in 1945 toti romanii erau proprietari de CASE( NU apartamente) si nu numai atat, ci si de PAMANT.

    Dupa ce a venit, comunismul le-a daramat oamenilor CAMINELE si i-a mutat, cu forta la bloc. Apoi le-a luat pamantul si le-a impus, cu pretul vietii, sa lucreze la colectiva.

    Acum spune tu, unde sunt binefacerile alea?

  5. @ Daniel

    Chiar crezi asta ? Dar oare cum traiau romanii fara sa fie indatorati la bancile straine si reusind sa fie si proprietarii propriilor CASE (deci nu a unor jeguri de apartamente) pana in 1945 ?

    Ciudata treaba si, intr-adevar, mari „merite”.

  6. Romania nu avea nevoie de industrializarea lui Ceausescu. Pretul acestei inutilitati contra naturii romanesti il platim si azi: a disparut satul romanesc, traditiile si folclorul nostru. Au aparut manelele, cocalarii, cartierele insalubre, lipsa de responsabilitate si „neutralii” cum le spunea Faust Bradescu.

  7. Cum adica ” sa-i plateasca tiranului datoria.”??? – romanii au muncit si au platit datoria prin munca romanii au muncit pt. Romania nu pt „tiran” . Eu cred ca acum o sa muncim noi si inca 3-4 generatii de-acu incolo.. sau poate chiar mai mult, poate ca Romania este si va ramane un popor de sclavi; adica nu vom putea plati niciodata aceste datorii enorme

    ” le rămâi la nesfârşit dator, plătindu-le cu regularitate numai dobânzile.”
    nici nu exista termene de comparatie cu datoria externa pe care a avut-o Romania pana in 89′ si cea pe care o are acum.
    pai aceste datorii au fost facute tot in interesul romanilor.. ele au fost facute de Ceausescu pentru Romania – pai asa s-a industrializat puternic tara; fabrici, uzine etc etc -sa nu mai amintesc ca dupa 89′ s-a furat ca-n codru toata industria; totu este la pamant;
    „industrializare in proportie de 90% inutila (cu f. putine exceptii), facuta prost si fara temei economic.” – pai tot din industrie si-a platit datoriile Romania. pentru ca ce producea, exporta; (si asta a fost greseala fatala.. adica trebuia putina liberalizare a produselor.- dar planul „tiranului a fost ca prin aceste exporturi intense, sa-si achite datoriile numai ca in ianuarie dupa ce le-a achit au mai trecut luni de zile si el a uitat sa se opreasca pentru ca vroia sa fie pe plus economic si sa infiinteze o banca internationala.

    Acum pentru ce ne indatoreaza astia care ne conduc >?

    In 89′ „tiranul”, asa cum ii spune lumea, s-a dus in Iran.. vroia sa infiinteze o banca (un fel de Fmi) dar nici nu a apucat sa puna „planul” in aplicare ca in Romania era „revolutie”

  8. Acest tiran, cum ii spuneti voi, a construit cu banii pe care i-a luat de la FMI, locuinte si locuri de munca pt poporul roman. Daca nu ar fi construit el locuinte, romanii ar fi fost datori vanduti bancilor internationale, traind din credite. Foarte putini dintre noi am fi fost proprietari pe propriile case. Si multe altele pe care nu le mai amintesc…
    Va e frica sa-i recunosteti meritele? In cazul asta va meritati soarta de a avea conducatori ca cei de acum, care ne vand bucatica cu bucatica din tara in fiecare zi!

  9. De acord cu Lucian. Trebuie mentionat insa ca planul de industrializare al lui Ceausescu a fost facut – evident – inainte de a contacta imprumutul extern. Cum imprumutul s-a realizat la inceputul anilor ’70, planul a fost conceput probabil in ultimii ani ai deceniului ’60.
    Ca atare, sa nu uitam ca momentul – destul de prost ales istoric – viitoarei industrializari a Romaniei a fost determinat de o conditie economica planetara anterioara crizei Iranului, moment care a declansat criza mondiala a petrolului, criza din care nu s-a mai iesit pana azi.
    Romania, aflata in situatia de a si fi imprumutat (deja) de pe piata financiara, cu contractele deja in derulare, iar cu planul de industrializare (deja partial ineficient datorita noilor conditii economice mondiale) lansat la apa. Dupa 2-3 ani in derulare, cu fundatiile noilor edificii industriale turnate, ce-ar fi fost de presupus sa faca un presedinte, fie el si Ceausescu? Sa spuna „kaput” si s-o ia de la zero? Mai ales in situatia in care rusii deja criticau masurile de autarhie economica romaneasca, desi nici economia lor nu era mai breaza ca a noastra?
    Mi-e teama ca vremurile au fost cu mult deasupra oamenilor si ca nimeni n-ar fi putut sa decida mai bine pentru Romania.
    Asta nu-l absolva pe Ceausescu de greaua responsabilitate de a angaja munca unui popor pentru un plan care nu numai ca nu a fost decis democratic, dar care nici macar n-a fost facut public. Aberatia centralizarii totale, de care nu scapam nici astazi, a acutizat toate aceste probleme, care au culminat cu revolutia din ’89.
    In toate tarile, „potentialul economic” este realizat in detrimentul altor sectoare, cel agricol, cel turistic, al mediilor naturale protejate, al conservarii ecosistemelor si stabilitatii solului, s.a.m.d
    Inclin sa cred ca suntem intr-o perioada „de tranzitie” socio-economica, din care la un moment dat vom fi obligati de resursele aflate pe sponci ale planetei, sa schimbam foaia si sa implementam un sistem economic echilibrat, care reda ecosistemului planetat macar atat cat ii rapeste acestuia, pentru a se mentine.

  10. Plata datoriilor externe a fost facuta cu sacrificii mult prea mari, inumane, demne de o tara bananiera.

    Pe langa asta, mi se pare total deplasat sa fie laudat Ceausescu pentru ca a „reusit” (cu sacrificiile de care vorbeam, biciuindu-si propriul poporul) sa plateasca niste datorii pe care tot el le-a facut.

    In perioada lui tara a fost distrusa de o industrializare in proportie de 90% inutila (cu f. putine exceptii), facuta prost si fara temei economic.

    Desigur, tara, saraca, si oamenii, saracii, au produs, chiar si in acest sistem aberant si criminal (la fel cum produce si acum, in contextul in care nici cei 10% buni de pe vremea lui Ceausescu nu mai exista). Si au produs atat cat sa-i plateasca tiranului datoria.

    Chestia asta spune multe despre potentialul economic f. mare pe care l-ar avea Romania daca ar fi bine condusa …

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.