Cateva cuvinte despre „Ziua Culturii Naţionale”

În sfârşit, prin lege, Legea 238/2010, avem o Zi a Culturii Naţionale, stabilită pe 15 ianuarie.

Avem tot felul de “zile”, de la “Ziua drapelului”, ”Ziua imnului”, la Ziua pădurarului », Ziua fără fumat” etc. O inflaţie care, nu trebuie să fim pesimişti, nu s-a încheiat, vor urma şi alte ”zile” care trebuie marcate. Propun: “Ziua celor care culeg ciuperci”, “Ziua celor care au rude în străinătate”… Daţi-vă frâu imaginaţiei şi vedeţi câte zile au rămas nemarcate!

Nimic rău în astfel de zile, până la urmă. Ele nu sunt cu roşu în calendar, nu sunt zile libere, se încearcă doar să se atragă atenţia asupra ceva, organizându-se tot felul de manifestări de către grupuri interesate, instituţii…

Ce s-a ales de “Ziua Culturii Naţionale”, stabilită, nu întâmplător, pe 15 ianuarie, zi în care, oricum, se desfăşurau, tradiţional, manifestări dedicate lui Eminescu? Cât a fost aceasta ”Ziua Culturii Naţionale” şi cât au căzut în derizoriu cei doi parametri importanţi ai sintagmei: “cultură”, pe de o parte şi “naţională” – pe de altă parte?!

Ar fi păcat ca o idee generoasă, indiferent câte altfel de zile sunt sărbătorite la noi, să fie compromisă. Mai ales că acum, poate mai mult ca oricând, cultura are nevoie de reabilitare, de sprijin, de renaştere. Ca să nu ne transformăm din popor în populaţie, ca să nu ne pierdem identitatea…

Cum Legea 238 a fost publicată în Monotorul Oficial din 13 decembrie 2010, s-a făcut ce s-a mai putut face, într-un interval atât de scurt, din ceea ce se spune în acest document: “Art. 2 (1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sprijină material şi financiar organizarea de manifestări cultural-artistice şi de acţiuni socialculturale dedicate sărbătoririi acestei zile. (2) Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional elaborează, în colaborare cu reprezentanţii organismelor deconcentrate, un ghid anual al manifestărilor dedicate acestei sărbători.”.

Cu siguranţă, această primă “Zi a Culturii Naţionale” a fost o zi de… tranziţie, pentru o viitoare abordare profesionistă, cu concursuri de proiecte, cu alocări financiare implicite. Ziua Eminescu, devenită Zi a Culturii Naţionale – un orizont larg de promisiuni şi speranţe…

Ideal ar fi însă ca “Ziua Culturii Naţionale” să fie marcată 365 de zile pe an, fără festivisme ieftine, formalism, ori “la normă”.

de Nicolae Băciuț

sursa: Revista Vatra Veche, anul III, nr. 2 (26), februarie 2011