Bărbăția în creștinism

Bărbăția în creștinism

by -
1 691

Cu mai puțin de oră înainte de a scrie acest articol am văzut filmul „300 – Eroii de la Termopile”, film pe care îl pot descrie printr-un singur cuvânt: bărbăție. E un film extraordinar, cu o scenografie parcă dintr-o altă lume. Ar fi și câteva puncte negative: trei scene cu tentă sexuală și cam mult sânge, cam multă cruzime, dar având în vedere că bătălia de la Termopile s-a dat în anul 480 î.Hr., lucrurile sunt de înțeles.

E un film motivant și cu un puternic mesaj, mai ales pentru băieți… pentru bărbați.

Noi, bărbații de astăzi, suntem ca niște fetițe speriate și alintate pe lângă adevărații bărbați ai vremurilor. Nu este de mirare că femeile își respectau bărbații acum ceva vreme, spre deosebire de felul în care îi tratează astăzi.

Respectul pe care femeia ar trebuie să ți-l poarte ție ca bărbat trebuie câștigat, nu e de la sine înțeles, nu te naști cu el. Faptele și caracterul tău pot să impună sau nu respect. Pot spune asta ca bărbat căsătorit de 6 ani. Nu sunt un bărbat adevărat, ba dimpotrivă, dar am observat de multe ori că soția mea, Iulia, îmi poartă respect atunci când reușesc ceva, când fac ceva pentru familie, când sunt demn, când sunt ferm și bine ancorat în poruncile lui Dumnezeu. În schimb, nu-mi poartă respect atunci când greșesc, când mă lăfăi în patimi, când lenevesc, când îmi zboară mintea la prostii, când nu sunt bine ancorat în realitate, când visez cai verzi pe pereți, când uit de familie…. când fac ce vreau dar nu fac bine.

Mulți dintre băieții de astăzi visează să stea confortabil într-un Audi decapotabil, să aibă case de lux, să lenevească prin baruri și restaurante și să se dea în stambă în fața fetelor. Bărbații de astăzi vor să facă bani ușor, să se strecoare în politică, ori să facă ”afaceri” cu învârteli și astfel să rezolve treaba. Bărbații de azi visează să fie mai presus de lege, visează să se dea șmecheri în fața celor mici, mulți și neînsemnați.

Băieții (copii) din Sparta erau învățăți de mici să lupte, să suporte suferința, să persiste în drumul lor spre victorie, să fie demni, să fie puternici, să se supună regelui întru toate, să-și dea viața pentru țară, să aibă familie și să-și ducă neamul mai departe. Bărbăția și cinstea erau crezul lor de o viață… nu se punea problema trădării sau a interesului personal ci doar a victoriei cu orice preț sau a unei „morți frumoase” așa cum o numeau ei, o moarte demnă de un bărbat adevărat.

Am fost fascinat de tăria a 300 de oameni care urmau să înfrunte un imperiu persan venit la luptă cu câteva zeci de mii de oameni. Trei zile această mână de oameni a reușit să țină piept unei armate câtă frunză și câtă iarbă.

Nouă românilor ne pare foarte cunoscut acest scenariu, ne amintește de Bătălia lui Ștefan cel Mare de la Podu Înalt de lângă Vaslui, împotriva otomanilor conduși de Suleiman Pașa, mult mai numeroși decât armata moldovenească. Sfântul Ștefan, cu ajutorul lui Dumnezeu, și prin vitejia oștenilor săi, reușește să conducă oastea spre o victorie extraordinară, unică în istoria poporului român.

Însă neamul nostru nu duce lipsă de bărbați adevărați, de oameni demni, credincoși, cinstiți și puternici. Mass-media încearcă să ne inoculeze mereu ura față de neam, batjocura față de țară, formând astfel premizele dezbinării, și promovând excesiv naționalismul american sau de alt neam, cu ascunse interese politice, economice și mai ales ideologice.

Dragilor, lupta aprigă a comunismului împtriva creștinilor și a lui Dumnezeu a adus în fața noastră numeroși bărbați români, demni, iubitor de țară și de credința neamului nostru, gata să sufere pentru crezul lor, neșovăind în fața compromisului material sau intelectual. Mii de români, de la studenți și țărani până la profesori, ingineri, medici, preoți și ierarhi au făcut ani grei de temniță, având curajul să-și susțină cuvântul prin faptă și să fie tari până la moarte… și încă moarte în chinuri groaznice.

După acest film care portretizează o lume păgână, dinaintea venirii Mântuitorului pe pământ, în care bărbăția era idealul oricărui tânăr în formare, mi-am pus problema: Oare ce înseamnă să fii bărbat în creștinismCe este bărbăția pentru un creștin care poartă numele lui Hristos?

Iisus Hristos nu este genul de erou din filmele de la Hollywood, nu este tipul lui Ștefan cel Mare – străjer la poarta creștinătății sau al lui Alexandru Macedon – care a cucerit lumea întreagă până-n India. Iisus se lasă batjocorit pe cruce, își arată slăbiciunea omenească în fața dușmanilor săi, fără a le sta fizic împotrivă, ci chiar se roagă pentru sufletele lor. Iisus moare răstignit de câțiva soldați romani și de o gloată de evrei răzvrătiți, refuzând să accepte ajutorul unei oști îngerești foarte numeroase care ar fi putut oricând interveni, așa cum a spus-o chiar El.

Cine este eroul nostru, al creștinilor? Pe cine trebuie să urmăm noi?

E caracterizată oare bărbăția în creștinism de o smerenie lașă? De o delasare iertătoare? Sau de o prea mare încredere în intervenția lui Dumnezeu în lume?

Primul loc în care am încercat să caut răspuns, a fost Sfânta Scriptură. Cuvântul bărbăție nu l-am găsit scris nicăieri, dar o căutare după cuvântul bărbat mi-a adus câteva răspunsuri extraordinare.

În primul rând Eroul nostru, al creștinilor, este nu numai om ci și Dumnezeu, și prin urmare urmându-ne modelul ar trebui ca toți să ne dorim să fim dumnezei, dar nu așa cum și-a dorit Lucifer, îngerul de lumină care a căzut prin mândrie, ci prin participare, prin comuniunea de iubire cu Sfânta Treime, prin unirea cu Hristos.

Aș începe cu Sfântul Iacob care redă un reper foarte important al bărbăției creștinului, în epistola sa: „Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul.” (Iacob 3,2)

Sfântul Apostol Pavel descriind calitățile pe care trebuie să le aibă un episcop, sau mai bine zis păcatele care să nu-l stăpânească, descrie starea bărbatului desăvârșit, vrednic să slujească în toate lui Dumnezeu, căci ce vrednicie mai mare poate avea omul pe pământ, decât aceasta? Iată ce zice el:

„Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii, nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviinţa;

Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului. Dar el trebuie să aibă şi mărturie bună de la cei din afară, ca să nu cadă în ocară şi în cursa diavolului. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cucernici, nu vorbind în două feluri, nu dedaţi la vin mult, neagonisitori de câştig urât, păstrând taina credinţei în cuget curat. ” (Ti 3, 2-9)

În Epistola către Efeseni Sfântul Apostol Pavel mai enunță o calitate a bărbatului desăvârşit: „fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi”. (Efeseni 5, 33)

În Epistola către Corinteni starea bărbatului este pusă în antiteză cu starea de copil, fiind asimilată stării de maturizare intelectuală și comportamentală. (1Co 13, 11)

Poate mai întâi de toate ar trebuie să pornim în a descrie starea de bărbăție cu acest verset:

Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu.” (1Co 11, 3)

Bărbăția unui bărbat are drept centru de control, model, izvor de înțelepciune și pricepere chiar pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul din Treime.

E simplu să conturăm acum un portret al bărbăției în creștinism. Bărbatul adevărat este cel fără păcat, neîntinat de vicii, nerâvnitor la cele lumești, mereu înțelept în cuvânt și în faptă, blând, pașnic, care-și iubește soția și copiii, care-și conduce familia cu mult tact și bună-cuviință, și mai presus de toate credincios și râvnitor în toate către Dumnezeu. Bărbatul adevărat nu cunoaște compromis în fața Adevărului și îl mărturisește cu orice preț. Bărbatul creștin e cinstit, sincer, smerit dar totuși demn, fără a se lăsa manipulat prin dulcegării sau amenințări.

Iov este modelul bărbatului ce a crezut în Dumnezeu în pofida destabilizării sale morale și împotriva evidențelor care parcă sugerau doar părăsire. Iov nu bleastămă pe Dumnezeu deși femeia sa îi sugerează acest lucru ci rămâne credincios Domnului până la ultima suflare.

Dacă ar fi să caracterizăm în puține cuvinte bărbația în creștinism, ea s-ar rezuma la acest verset:

„În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.” (Evrei 12, 4)

Bărbatul adevărat se împotrivește păcatului până la sânge.

Cât sânge a curs în lumea aceasta pentru victorii trecătoare, pentru glorie lumească, pentru cucerirea de noi teritorii, pentru putere politică… oare de ce nu suntem și noi dispuși să ne vărsăm sângele pentru ceva mult mai măreț: viața veșnică alături de Dumnezeu în Împărăția Cerurilor.

Calendarul Ortodox e o mare listă a bărbaților adevărați, începând de la Sfinții Apostoli, continuând cu Sfinții Mucenici, apoi cu sfinții din pustie, cu Sfinții Părinți – mari teologi ai Bisericii și terminând cu sfinții contemporani cu noi.

Ar fi multe de spus, dar mă opresc aici.

(Claudiu Bălan- Ortodoxia Tinerilor) via Blog Noua Dreapta

(Visited 121 times, 1 visits today)

1 COMMENT

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.